ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4956/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și precizată la data de 4 noiembrie 2011, reclamantul S.N.L.P. a chemat în judecată pe pârâții A.N.P. și directorul general al A.N.P., solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 1.698.000 lei cu titlu de tranșa I din drepturile salariale stabilite prin Sentința civilă nr. 939/2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, către membrii de sindicat și obligarea pârâților la actualizarea sumei pretinse cu indicele de creștere a prețurilor de consum la data plății, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că, prin Sentința civilă nr. 939/2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, Penitenciarul București – Rahova a fost obligat la plata către membrii de sindicat a sporurilor prevăzute de Anexa 1.1. și 1.2. din Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003, corespunzător condițiilor de muncă și activităților desfășurate de fiecare salariat, pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 iulie 2006, sume ce vor fi actualizate în raport de data plății. În cursul procedurii de executare a sentinței civile anterior menționate, A.N.P. a solicitat M.J., în calitate de ordonator principal de credite, alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor stabilite pe cale judiciară.

La data de 3 octombrie 2008, M.J., prin deschiderea de credite nr. 111501, a pus la dispoziția A.N.P. suma de 1.698.000 lei, însă A.N.P. nu a mai virat această sumă în contul și la dispoziția Penitenciarului București Rahova, în vederea achitării drepturilor salariale, împiedicând astfel executarea sentinței civile anterior menționate. Reclamanta arată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, cât și prevederile art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 1849/2008, conform cărora A.N.P. elaborează și fundamentează proiectul de venituri și cheltuieli al Administrației și al unităților subordonate, pe care îl propune spre avizare ministrului justiției, asigură executarea bugetului în condițiile legii, îndrumă și controlează respectarea dispozițiilor legale pe linie financiar-contabilă.

În raport cu aceste dispoziții, reclamanta susține că în executarea Sentinței civile nr. 939/2007 incumbă obligații și în sarcina A.N.P., în calitate de ordonator secundar de credite, astfel că se solicită admiterea acțiunii și obligarea acestei pârâte la plata sumei pretinse și actualizarea creanței cu indicele de creștere a prețurilor de consum. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale Ordinului comun nr. 1859/C/2008, ale O.G. nr. 75/2008, ale art. 6 din C.E.D.O. și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție și ale H.G. nr. 1849/2008. 2. Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin Sentința civilă nr. 7288 din 2 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul S.N.L.P., reținând, în esență, următoarele: Astfel cum rezultă din actele dosarului, între membrii reprezentați de S.N.L.P.

în cauza finalizată prin pronunțarea, de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a Sentinței civile nr. 939/2007, ce constituie titlu executoriu și A.N.P. nu există raporturi de serviciu, aspect reținut în cuprinsul respectivei sentințe. Prin sentința respectivă a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu A.N.P., întrucât membrii de sindicat reprezentați de S.N.L.P. nu au raport de serviciu cu această autoritate și a fost admisă acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul București-Rahova, cu consecința obligării acestuia la plata drepturilor salariale pretinse, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum.

Așadar, în lipsa unui raport obligațional între funcționarii publici cu statut special din cadrul Penitenciarului București Rahova și A.N.P., instanța nu poate obliga această autoritate la plata sumei pretinse către membrii de sindicat, neexistând nicio dispoziție legală care să susțină o atare măsură. Faptul că A.N.P. are calitatea de ordonator secundar de credite și, în această calitate, exercită atribuțiile prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. m) din H.G. nr. 1849/2008, nu constituie un temei pentru obligarea autorității la plata unor drepturi salariale către salariații încadrați în unitățile din subordinea A.N.P., ci naște obligații exclusiv între A.N.P. și unitățile din subordine. În același sens sunt și dispozițiile O.G.

nr. 22/2002, care instituie obligația ordonatorilor de credite principali de a lua toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordinea creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, fără ca prin aceasta să fie consacrată o obligație nemijlocită a ordonatorului principal de credite față de creditorul autorității publice din subordine. Față de aceste considerente, instanța a luat act de faptul că obligația de diligență prevăzută prin dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. m) din H.G. nr. 1849/2008 nu poate fi interpretată în sensul că presupune obligația A.N.P.

de plată a drepturilor stabilite printr-un titlu executoriu ce nu îi este opozabil. 3. Recursul declarat de reclamant Împotriva Sentinței civile nr. 7288 din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recursul reclamantul S.N.L.P. Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., s-au reiterat argumentele prezentate și în fața instanței de fond, apreciindu-se că soluția Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este în dezacord cu dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. m) din H.G. nr. 1849/2008, cu dispozițiile O.G. nr. 22/2002 modificată și completată (art. 3) și nu în ultimul rând cu art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

întrucât dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil include și executarea unei hotărâri judecătorești, în speță sentința civilă nr. 939/2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 580 din 14 februarie 2008. S-a considerat important a se reaminti că având în vedere natura creanței din titlul executor menționat, respectiv drepturi salariale restante reprezentând spor pentru condiții deosebit de periculoase, reclamantul a revenit timp de 2 ani cu diverse adrese către pârâta A.N.P. și către ordonatorii de credite ierarhici, solicitând lămuriri cu privire la punerea în executare prin bună învoială a hotărârii judecătorești.

Răspunsurile primite au fost contradictorii, ceea ce demonstrează intenția tergiversării nejustificate a plății drepturilor salariale restante, context în care s-a pornit cererea de executare silită în Dosar de executare nr. 41/2008. Cererea formulată în temeiul Ordinului comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C/2008 și O.G. nr. 75/2008 a avut ca efect ca M.J., prin deschiderea de credite nr. 111501 din 3 octombrie 2008 să pună la dispoziția A.N.P. suma de 2354 mii lei din care suma de 1698 mii lei reprezentând tranșa I pentru plata drepturilor conform sentinței civile nr. 939/2007. În pofida acestui demers, A.N.P. nu a mai virat această sumă în contul și la dispoziția Penitenciarului București Rahova în vederea achitării drepturilor salariale.

Deși s-au efectuat formalități prin biroul executorului judecătoresc, A.N.P. a refuzat să se conformeze, prin răspunsul din 1 august 2011, motivând că în cauză executarea silită a fost suspendată prin Încheierea din 24 octombrie 2008 și că nu sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 75/2008. Prevederile art. 3 din OG nr. 22/2002 modificată și completată conduc la concluzia că în speță executarea titlului executoriu revine și A.N.P., cu atât mai mult cu cât ordonatorul terțiar Penitenciarul Rahova a solicitat alocarea de fonduri, iar M.J. a alocat fondurile în contul și la dispoziția A.N.P., aceasta fiind singura căreia îi revine obligația de a vira fondurile necesare în contul și la dispoziția executorului judecătoresc în vederea satisfacerii parțiale a creanței datorate.

Prin întâmpinare, A.N.P. a apreciat că sentința recurată este temeinică și legală, deoarece prin titlul executoriu în discuție – Sentința civilă nr. 939/2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, acțiunea reclamantului S.N.L.A.N.P. – Grupa Sindicală a P.M.S. București Rahova a fost admisă numai în contradictoriu cu pârâtul P.R.M.S. București Rahova, cererea formulată împotriva A.N.P. și M.J., fiind respinsă ca fiind formulată unor persoane fără calitate procesuală pasivă. 4. Soluția instanței de recurs și considerentele avute în vedere Obiectul acțiunii cu care S.N.L.P. a învestit Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, vizează obligarea A.N.P.

și directorul general al A.N.P. la plata sumei de 1.698 mii lei cu titlu de tranșa I din drepturile salariale stabilite prin Sentința civilă nr. 939/2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, către membrii de sindicat, precum și obligarea pârâților la actualizarea sumei pretinse cu indicele de creștere a prețurilor la consum la data plății. Soluția asupra căreia s-a oprit judecătorul fondului este corectă și legală, după cum se poate observa din considerentele sentinței pronunțate, în care sunt arătate rațiunile pentru care nu au fost primite susținerile reclamantului.

Din titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 939/2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, (irevocabilă prin Decizia civilă nr. 580 din 14 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal), rezultă fără dubiu că motivat de lipsa unor raporturi de serviciu cu A.N.P. acțiunea S.N.L.P., având ca obiect plata unor drepturi salariale reprezentând spor de condiții deosebit de periculoase menționat în Anexa 1 și Anexa 1.1. la Ordinul M.J. nr. 945/ C din 2 aprilie 2003, actualizate, a fost respinsă în contradictoriu cu această autoritate; obligația de plată a drepturilor salariale menționate, actualizate, a fost stabilită în sarcina pârâtului P.R.M.S.

București Rahova. Într-adevăr dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. m) din H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile A.N.P. („elaborează și fundamentează proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al A.N.P. și al unităților subordonate, pe care îl propune spre avizare ministrului justiției, asigură executarea bugetului în condițiile legii, îndrumă și controlează respectarea dispozițiilor legale pe linie financiar-contabilă”) nu pot constitui un temei pentru obligarea acestei autorități la plata unor drepturi salariale, textul precitat vizând raporturile între A.N.P. și unitățile subordonate, fără a rezulta vreo obligație nemijlocită a acestui ordonator de credite (în speță, ordonator secundar) către un creditor al unei unități subordonate.

O astfel de obligație nu este susținută nici de dispozițiile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările ulterioare. Așa cum se poate observa din actele dosarului în cursul procedurii de executare a sentinței civile ce constituie titlu executoriu, A.N.P. a solicitat ordonatorului principal de credite – M.J. - alocarea fondurilor necesare, iar aceasta din urmă a pus la dispoziția A.N.P. suma solicitată (deschiderea de credite nr. 111501 din 3 octombrie 2008). Într-adevăr, așa cum arată recurentul, executarea unei hotărâri judecătorești trebuie privită din perspectiva art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

care consacră dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil, însă nu se poate ignora faptul că în cadrul procedurii de executare Penitenciarul București Rahova a formulat contestație la executare, că executarea silită a fost suspendată de instanța competentă la data 24 octombrie 2008, că împotriva hotărârii prin care secția a III- a civilă, a Tribunalului București privitoare la modalitatea de plată a drepturilor salariale în discuție S.N.L.P. a formulat contestație în anulare (respinsă prin Decizia nr. 1149/R din 4 mai 2012). Toate aspectele menționate vizează însă faza de executare a Sentinței civile nr. 939/2007 și nu justifică în lipsa unui temei legal obligarea A.N.P. la plata sumelor de bani reprezentând drepturi salariale către membrii S.N.L.P., aceștia având un raport obligațional numai cu P.R.M.S.

București Rahova. 5.Temeiul legal al soluției Înalta Curte de Casație și Justiție îl constituie dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N.L.P. împotriva Sentinței civile nr. 7288 din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2013.