ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4956/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, și precizată la data de 4 noiembrie

2011, reclamantul S.N.L.P. a chemat în judecată pe pârâții A.N.P. și directorul

general al A.N.P., solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 1.698.000

lei cu titlu de tranșa I din drepturile salariale stabilite prin Sentința civilă

nr. 939/2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, către membrii de sindicat și obligarea pârâților la

actualizarea sumei pretinse cu indicele de creștere a prețurilor de consum la

data plății, cu cheltuieli de judecată.

În

motivarea cererii se arată că, prin Sentința civilă nr. 939/2007, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

Penitenciarul București – Rahova a fost obligat la plata către membrii de

sindicat a sporurilor prevăzute de Anexa 1.1. și 1.2. din Ordinul Ministrului

Justiției nr. 945/C/2003, corespunzător condițiilor de muncă și activităților

desfășurate de fiecare salariat, pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 iulie

2006, sume ce vor fi actualizate în raport de data plății.

În

cursul procedurii de executare a sentinței civile anterior menționate, A.N.P. a

solicitat M.J., în calitate de ordonator principal de credite, alocarea

fondurilor necesare pentru plata drepturilor stabilite pe cale judiciară.

La

data de 3 octombrie 2008, M.J., prin deschiderea de credite nr. 111501, a pus

la dispoziția A.N.P. suma de 1.698.000 lei, însă A.N.P. nu a mai virat această

sumă în contul și la dispoziția Penitenciarului București Rahova, în vederea

achitării drepturilor salariale, împiedicând astfel executarea sentinței civile

anterior menționate.

Reclamanta

arată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004,

cât și prevederile art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 1849/2008, conform cărora A.N.P.

elaborează și fundamentează proiectul de venituri și cheltuieli al

Administrației și al unităților subordonate, pe care îl propune spre avizare

ministrului justiției, asigură executarea bugetului în condițiile legii,

îndrumă și controlează respectarea dispozițiilor legale pe linie

financiar-contabilă.

În

raport cu aceste dispoziții, reclamanta susține că în executarea Sentinței civile

nr. 939/2007 incumbă obligații și în sarcina A.N.P., în calitate de ordonator

secundar de credite, astfel că se solicită admiterea acțiunii și obligarea

acestei pârâte la plata sumei pretinse și actualizarea creanței cu indicele de

creștere a prețurilor de consum.

În

drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale Ordinului

comun nr. 1859/C/2008, ale O.G. nr. 75/2008, ale art. 6 din C.E.D.O. și art. 1

din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție și ale H.G. nr. 1849/2008.

2.

Hotărârea pronunțată de prima instanță

Prin

Sentința civilă nr. 7288 din 2 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea formulată de reclamantul S.N.L.P., reținând, în esență, următoarele:

Astfel

cum rezultă din actele dosarului, între membrii reprezentați de S.N.L.P. în

cauza finalizată prin pronunțarea, de către Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a Sentinței civile nr. 939/2007, ce

constituie titlu executoriu și A.N.P. nu există raporturi de serviciu, aspect

reținut în cuprinsul respectivei sentințe.

Prin

sentința respectivă a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu A.N.P.,

întrucât membrii de sindicat reprezentați de S.N.L.P. nu au raport de serviciu

cu această autoritate și a fost admisă acțiunea în contradictoriu cu pârâtul

Penitenciarul București-Rahova, cu consecința obligării acestuia la plata

drepturilor salariale pretinse, actualizate cu indicele de creștere a

prețurilor de consum.

Așadar,

în lipsa unui raport obligațional între funcționarii publici cu statut special

din cadrul Penitenciarului București Rahova și A.N.P., instanța nu poate obliga

această autoritate la plata sumei pretinse către membrii de sindicat,

neexistând nicio dispoziție legală care să susțină o atare măsură.

Faptul

că A.N.P. are calitatea de ordonator secundar de credite și, în această

calitate, exercită atribuțiile prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. m) din H.G. nr.

1849/2008, nu constituie un temei pentru obligarea autorității la plata unor

drepturi salariale către salariații încadrați în unitățile din subordinea A.N.P.,

ci naște obligații exclusiv între A.N.P. și unitățile din subordine.

În

același sens sunt și dispozițiile O.G. nr. 22/2002, care instituie obligația

ordonatorilor de credite principali de a lua toate măsurile ce se impun,

inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în

bugetele proprii și ale instituțiilor din subordinea creditelor bugetare

necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii,

fără ca prin aceasta să fie consacrată o obligație nemijlocită a ordonatorului

principal de credite față de creditorul autorității publice din subordine.

Față

de aceste considerente, instanța a luat act de faptul că obligația de diligență

prevăzută prin dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. m) din H.G. nr. 1849/2008 nu

poate fi interpretată în sensul că presupune obligația A.N.P. de plată a

drepturilor stabilite printr-un titlu executoriu ce nu îi este opozabil.

3.

Recursul declarat de reclamant

Împotriva

Sentinței civile nr. 7288 din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat

recursul reclamantul S.N.L.P.

Prin

cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., s-au reiterat argumentele prezentate și în fața instanței de fond,

apreciindu-se că soluția Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, este în dezacord cu dispozițiile art. 6 alin. (1) lit.

m) din H.G. nr. 1849/2008, cu dispozițiile O.G. nr. 22/2002 modificată și

completată (art. 3) și nu în ultimul rând cu art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

întrucât dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil include și executarea

unei hotărâri judecătorești, în speță sentința civilă nr. 939/2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă

irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 580 din 14

februarie 2008.

S-a

considerat important a se reaminti că având în vedere natura creanței din titlul

executor menționat, respectiv drepturi salariale restante reprezentând spor pentru

condiții deosebit de periculoase, reclamantul a revenit timp de 2 ani cu

diverse adrese către pârâta A.N.P. și către ordonatorii de credite ierarhici,

solicitând lămuriri cu privire la punerea în executare prin bună învoială a

hotărârii judecătorești.

Răspunsurile

primite au fost contradictorii, ceea ce demonstrează intenția tergiversării nejustificate

a plății drepturilor salariale restante, context în care s-a pornit cererea de executare

silită în Dosar de executare nr. 41/2008. Cererea formulată în temeiul Ordinului

comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C/2008 și O.G. nr. 75/2008 a avut ca efect

ca M.J., prin deschiderea de credite nr. 111501 din 3 octombrie 2008 să pună la

dispoziția A.N.P. suma de 2354 mii lei din care suma de 1698 mii lei

reprezentând tranșa I pentru plata drepturilor conform sentinței civile nr. 939/2007.

În

pofida acestui demers, A.N.P. nu a mai virat această sumă în contul și la

dispoziția Penitenciarului București Rahova în vederea achitării drepturilor salariale.

Deși

s-au efectuat formalități prin biroul executorului judecătoresc, A.N.P. a

refuzat să se conformeze, prin răspunsul din 1 august 2011, motivând că în

cauză executarea silită a fost suspendată prin Încheierea din 24 octombrie 2008

și că nu sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 75/2008.

Prevederile

art. 3 din OG nr. 22/2002 modificată și completată conduc la concluzia că în

speță executarea titlului executoriu revine și A.N.P., cu atât mai mult cu cât ordonatorul

terțiar Penitenciarul Rahova a solicitat alocarea de fonduri, iar M.J. a alocat

fondurile în contul și la dispoziția A.N.P., aceasta fiind singura căreia îi

revine obligația de a vira fondurile necesare în contul și la dispoziția

executorului judecătoresc în vederea satisfacerii parțiale a creanței datorate.

Prin

întâmpinare, A.N.P. a apreciat că sentința recurată este temeinică și legală, deoarece

prin titlul executoriu în discuție – Sentința civilă nr. 939/2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, acțiunea reclamantului

S.N.L.A.N.P. – Grupa Sindicală a P.M.S. București Rahova a fost admisă numai în

contradictoriu cu pârâtul P.R.M.S. București Rahova, cererea formulată

împotriva A.N.P. și M.J., fiind respinsă ca fiind formulată unor persoane fără

calitate procesuală pasivă.

4.

Soluția instanței de recurs și considerentele avute în vedere

Obiectul

acțiunii cu care S.N.L.P. a învestit Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, vizează obligarea A.N.P. și directorul general

al A.N.P. la plata sumei de 1.698 mii lei cu titlu de tranșa I din drepturile salariale

stabilite prin Sentința civilă nr. 939/2007 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, către membrii de sindicat, precum și

obligarea pârâților la actualizarea sumei pretinse cu indicele de creștere a

prețurilor la consum la data plății.

Soluția

asupra căreia s-a oprit judecătorul fondului este corectă și legală, după cum

se poate observa din considerentele sentinței pronunțate, în care sunt arătate

rațiunile pentru care nu au fost primite susținerile reclamantului.

Din

titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 939/2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, (irevocabilă

prin Decizia civilă nr. 580 din 14 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal), rezultă fără dubiu că motivat

de lipsa unor raporturi de serviciu cu A.N.P. acțiunea S.N.L.P., având ca

obiect plata unor drepturi salariale reprezentând spor de condiții deosebit de

periculoase menționat în Anexa 1 și Anexa 1.1. la Ordinul M.J. nr. 945/ C din 2

aprilie 2003, actualizate, a fost respinsă în contradictoriu cu această

autoritate; obligația de plată a drepturilor salariale menționate, actualizate,

a fost stabilită în sarcina pârâtului P.R.M.S. București Rahova.

Într-adevăr

dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. m) din H.G. nr. 1849/2004 privind

organizarea, funcționarea și atribuțiile A.N.P. („elaborează și fundamentează

proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al A.N.P. și al unităților subordonate,

pe care îl propune spre avizare ministrului justiției, asigură executarea

bugetului în condițiile legii, îndrumă și controlează respectarea dispozițiilor

legale pe linie financiar-contabilă”) nu pot constitui un temei pentru

obligarea acestei autorități la plata unor drepturi salariale, textul precitat

vizând raporturile între A.N.P. și unitățile subordonate, fără a rezulta vreo obligație

nemijlocită a acestui ordonator de credite (în speță, ordonator secundar) către

un creditor al unei unități subordonate.

O

astfel de obligație nu este susținută nici de dispozițiile O.G. nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin

titluri executorii, cu modificările ulterioare.

Așa

cum se poate observa din actele dosarului în cursul procedurii de executare a sentinței

civile ce constituie titlu executoriu, A.N.P. a solicitat ordonatorului principal

de credite – M.J. - alocarea fondurilor necesare, iar aceasta din urmă a pus la

dispoziția A.N.P. suma solicitată (deschiderea de credite nr. 111501 din 3

octombrie 2008).

Într-adevăr,

așa cum arată recurentul, executarea unei hotărâri judecătorești trebuie privită

din perspectiva art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. care consacră dreptul la un proces

echitabil și într-un termen rezonabil, însă nu se poate ignora faptul că în

cadrul procedurii de executare Penitenciarul București Rahova a formulat

contestație la executare, că executarea silită a fost suspendată de instanța

competentă la data 24 octombrie 2008, că împotriva hotărârii prin care secția a

III- a civilă, a Tribunalului București privitoare la modalitatea de plată a drepturilor

salariale în discuție S.N.L.P. a formulat contestație în anulare (respinsă prin

Decizia nr. 1149/R din 4 mai 2012).

Toate

aspectele menționate vizează însă faza de executare a Sentinței civile nr. 939/2007

și nu justifică în lipsa unui temei legal obligarea A.N.P. la plata sumelor de

bani reprezentând drepturi salariale către membrii S.N.L.P., aceștia având un raport

obligațional numai cu P.R.M.S. București Rahova.

5.Temeiul

legal al soluției Înalta Curte de Casație și Justiție îl constituie dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.N.L.P. împotriva Sentinței civile nr. 7288 din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 aprilie 2013.