ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3175/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.F.I. a solicitat anularea Ordinului nr. 3042/C/2007 emis de pârâtul Ministerul Justiției, privind durata și periodicitatea vizitelor, greutatea și numărul pachetelor, precum și categoriile de bunuri ce pot fi primite, păstrate și folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că actul administrativ a cărei anulare a solicitat-o încalcă prevederile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor privative de libertate și dispozițiile art. 185 și art. 186 din H.G.

nr. 1897/2006 privind metodologia de aplicare a Legii nr. 275/2006. A mai arătat că ordinul atacat are caracter neconstituțional deoarece a instituit obligația achiziționării de bunuri de către persoanele privative de libertate de la unitățile comerciale de profil care are puncte de comercializare în incinta locurilor de detenție și care practică prețuri preferențiale. Prin sentința civilă nr. 2801 din 22 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: A constatat că în raport cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, textul actului normativ a cărei anulare s-a solicitat, nu adaugă la lege, ci se află în deplină conexitate cu norma legală de trimitere.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului reclamantul a arătat că ordinul a cărui anulare o solicită încalcă legea concurenței și produce discriminare în ceea ce privește regimurile de executare a pedepsei.

Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează: Potrivit art. 48, alin. (4), art. 49 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, durata și periodicitatea vizitelor, numărul și greutatea pachetelor ce pot fi primite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, precum și bunurile care pot fi primite, păstrate și folosite de aceste persoane se stabilesc prin ordin al ministrului justiției, care se publică în Monitorul Oficial al României.

În temeiul textelor de lege arătate, ministrul justiției a emis Ordinul nr. 3042/2007 privind durata și în periodicitatea vizitelor, greutatea și numărul parchetelor, precum și categoriile de bunuri ce pot fi primite, păstrate și folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, ordin care a fost publicat în M.Of. nr. 891 din 27 decembrie 2007. Înalta Curte constată că Ordinul ministrului justiției nr. 3042/2007, abrogat ulterior prin Ordinul nr. 2714 din 1 noiembrie 2008 a fost emis pe baza Legii nr. 275/2006 și pentru organizarea executării acesteia. De asemenea, se reține că ordinul atacat nu vatămă în nici un fel vreun drept ori vreun interes legitim al reclamantului, fiind respectate drepturile legale ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate de a primi vizite, pachete și bunuri.

Nici susținerile recurentului potrivit cărora actul administrativ a cărei anulare s-a solicitat ar încălca legea concurenței prin instituirea obligației achiziționării de bunuri de la unitățile comerciale care au puncte de comercializare în incinta locurilor de detenție ori că ar produce discriminare în ceea ce privește regimurile de executare a pedepsei, nu pot fi reținute. Înalta Curte observă că, dispozițiile conținute în Ordinul Ministrului Justiției nr. 3042/2007 nu obligă, ci dimpotrivă deschide posibilitatea persoanelor private de libertate de a achiziționa de la punctele comerciale din incinta locului de deținere unele produse pe care nu le pot primi prin pachete, din diferite considerente, inclusiv din motive de încălcare a normelor igienico sanitare.

În același mod, se constată că prevederile actului administrativ atacat respectă întocmai prevederile legale referitoare la regimul de executare a pedepsei pentru diferite categorii de persoane private de libertate: arestați preventiv, condamnați în regim de maximă siguranță, condamnați în regim închis, semideschis sau deschis, minori și femei gravide, etc. În raport cu aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant, și va menține sentința civilă atacată, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.S.F.I. împotriva sentinței civile nr. 2801 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2009.