ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3175/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul B.F.I. a solicitat anularea Ordinului nr. 3042/C/2007 emis de

pârâtul Ministerul Justiției, privind durata și periodicitatea vizitelor,

greutatea și numărul pachetelor, precum și categoriile de bunuri ce pot fi

primite, păstrate și folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor

privative de libertate.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că actul administrativ a cărei anulare a solicitat-o încalcă prevederile

Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor privative de libertate și dispozițiile

art. 185 și art. 186 din H.G. nr. 1897/2006 privind metodologia de aplicare a

Legii nr. 275/2006.

A mai arătat că ordinul atacat are

caracter neconstituțional deoarece a instituit obligația achiziționării de

bunuri de către persoanele privative de libertate de la unitățile comerciale de

profil care are puncte de comercializare în incinta locurilor de detenție și

care practică prețuri preferențiale.

Prin sentința civilă nr. 2801 din 22

octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele:

A constatat că în raport cu

dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, republicată, textul actului normativ a cărei

anulare s-a solicitat, nu adaugă la lege, ci se află în deplină conexitate cu

norma legală de trimitere.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului reclamantul

a arătat că ordinul a cărui anulare o solicită încalcă legea concurenței și

produce discriminare în ceea ce privește regimurile de executare a pedepsei.

Examinând actele și lucrările

dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și din oficiu, Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în

cele ce urmează:

Potrivit art. 48, alin. (4), art. 49

alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor

dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, durata și

periodicitatea vizitelor, numărul și greutatea pachetelor ce pot fi primite de

persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, precum și

bunurile care pot fi primite, păstrate și folosite de aceste persoane se stabilesc

prin ordin al ministrului justiției, care se publică în Monitorul Oficial al

României.

În temeiul textelor de lege arătate,

ministrul justiției a emis Ordinul nr. 3042/2007 privind durata și în periodicitatea

vizitelor, greutatea și numărul parchetelor, precum și categoriile de bunuri ce

pot fi primite, păstrate și folosite de persoanele aflate în executarea

pedepselor privative de libertate, ordin care a fost publicat în M.Of. nr. 891

din 27 decembrie 2007.

Înalta Curte constată că Ordinul

ministrului justiției nr. 3042/2007, abrogat ulterior prin Ordinul nr. 2714 din

1 noiembrie 2008 a fost emis pe baza Legii nr. 275/2006 și pentru organizarea

executării acesteia.

De asemenea, se reține că ordinul

atacat nu vatămă în nici un fel vreun drept ori vreun interes legitim al

reclamantului, fiind respectate drepturile legale ale persoanelor aflate în

executarea pedepselor privative de libertate de a primi vizite, pachete și

bunuri.

Nici susținerile recurentului

potrivit cărora actul administrativ a cărei anulare s-a solicitat ar încălca

legea concurenței prin instituirea obligației achiziționării de bunuri de la

unitățile comerciale care au puncte de comercializare în incinta locurilor de

detenție ori că ar produce discriminare în ceea ce privește regimurile de

executare a pedepsei, nu pot fi reținute.

Înalta Curte observă că, dispozițiile

conținute în Ordinul Ministrului Justiției nr. 3042/2007 nu obligă, ci

dimpotrivă deschide posibilitatea persoanelor private de libertate de a

achiziționa de la punctele comerciale din incinta locului de deținere unele

produse pe care nu le pot primi prin pachete, din diferite considerente,

inclusiv din motive de încălcare a normelor igienico sanitare.

În același mod, se constată că

prevederile actului administrativ atacat respectă întocmai prevederile legale

referitoare la regimul de executare a pedepsei pentru diferite categorii de

persoane private de libertate: arestați preventiv, condamnați în regim de

maximă siguranță, condamnați în regim închis, semideschis sau deschis, minori

și femei gravide, etc.

În raport cu aceste considerente,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat

recursul declarat de recurentul-reclamant, și va menține sentința civilă

atacată, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

B.S.F.I. împotriva sentinței civile nr. 2801 din 22 octombrie 2008 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

iunie 2009.