ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2643/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.D. a chemat în judecată Statul Român

prin Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând instanței ca în contradictoriu

cu pârâtul să dispună obligarea acestuia la emiterea actului administrativ, respectiv

Legea nr. 294 din 28 iunie 2004, întrucât în România nu există o lege organică în

vigoare conform cu dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, care

să reglementeze modul și regimul de exercitare a pedepselor privative de libertate

și a arestului preventiv.

Reclamantul a invocat

și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 58/2005 pentru modificarea

Legii nr. 301/2004 (C. pen.) și a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor

și a măsurilor dispuse de organul judiciar în cursul procesului penal, în raport

de dispozițiile art. 11, 20, 21, 53 din Constituție.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 5 februarie

2007, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției

de neconstituționalitate și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea excepției,

în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Sesizată cu soluționarea excepției

de neconstituționalitate arătată, Curtea Constituțională prin decizia nr. 873

din 16 octombrie 2007 a respins-o ca inadmisibilă, pe considerentul că aceasta a

mai constituit obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași

texte de constituționalitate și cu o motivare asemănătoare.

La termenul din 8 ianuarie

2008 Curtea a pus în discuția părților excepția privind inadmisibilitatea acțiunii

formulate de reclamant în raport de dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr.

554/2004.

Instanța a reținut că

întrucât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 58/2005, pentru

modificarea C. pen. și Legii nr. 294/2004 a fost respinsă prin Decizia nr. 873 din

16 octombrie 2007 a Curții de Constituționale și având în vedere dispozițiile

art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantului va fi respinsă ca

inadmisibilă.

Cât privește cererea de

îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr. 14 din

8 ianuarie 2008, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată de către Curtea de Apel

București prin încheierea din 8 aprilie 2008, pronunțată în Camera de consiliu.

Pentru a dispune astfel,

instanța a reținut pe de o parte că reclamantul nu a invocat excepția de neconstituționalitate

a O.U.G. nr. 50/2006 și prin urmare nu s-a creat cadrul legal pentru a o pune în

discuție iar, pe de altă parte, că chestiunile ridicate de reclamant prin cererea

întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. își pot găsi soluționarea prin

formularea căii de atac împotriva sentinței civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008.

Împotriva sentinței civile

nr. 14 din 8 ianuarie 2008 ca și împotriva încheierii din 8 aprilie 2008, ambele

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a formulat două recursuri separate reclamantul C.D.

În dezvoltarea motivelor

de recurs îndreptate împotriva sentinței civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008, recurentul-reclamant

a arătat în esență, că instanța de fond, prin folosirea abuzului de drept și a excesului

de putere a refuzat să se pronunțe asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate

invocată cu privire la dispozițiile O.U.G. nr. 50/2006, care a prorogat termenele

de intrare în vigoare a Legii nr. 301/2004 - C.  pen. și al Legii nr. 294/2004 privind

executarea pedepselor, până la data de 1 septembrie 2008.

S-a mai susținut de către

recurent că instanța de fond nu și-a motivat convingător soluția pronunțată, considerentele

cuprinse în hotărâre fiind contradictorii, arătându-se că în acest mod i-au fost

încălcate drepturile fundamentale prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

În ceea ce privește recursul

declarat împotriva încheierii din data de 8 aprilie 2008, recurentul-reclamant,

prin motivele dezvoltate a susținut că aceasta nu a soluționat practic nici una

din solicitările sale, obiectul cererii sale de îndreptare a erorilor materiale

cuprinse în sentința civilă nr. 141 din 8 ianuarie 2008, fiind total diferit.

S-a mai arătat de către

recurent că la termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2006 nu a fost asistat

de avocat și nici nu i s-a permis să ia cuvântul pentru a-și susține cauza, iar

la termenul de judecată din 5 februarie 2007 nu a fost prezent deloc în instanță,

întrucât aflându-se în stare de arest a fost prezent într-o altă cauză, în fața

secției penale a Înaltei Curți.

Recursurile nu sunt fondate.

Înalta Curte examinând

cauza de față în raport de prevederile legale incidente, de probele administrate

și față de criticile recurentului-reclamant, ce pot fi circumscrise motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reține că atât sentința civilă

nr. 14 din 8 ianuarie 2008 cât și încheierea din 8 aprilie 2008 sunt pronunțate

pe baza unei juste și legale interpretări a prevederilor aplicabile, în raport de

obiectul cererii recurentului-reclamant astfel că nu se impune nici casarea și nici

modificarea lor, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin sentința civilă

nr. 14 din 8 ianuarie 2008 instanța de fond, în temeiul art. 9 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, a respins ca inadmisibilă acțiunea recurentului-reclamant, reținând

că prin Decizia nr. 873 din 16 octombrie 2007, Curtea Constituțională a respins

ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 58/2005, ceea ce

a constituit practic esența cererii de chemare în judecată a recurentului-reclamant,

îndreptate împotriva Statului Român pentru despăgubiri.

Procedând în acest mod

instanța de fond a realizat o corectă aplicare a prevederilor art. 9 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, potrivit cu care în cazul în care Curtea Constituțională, sesizată

de instanța de contencios administrativ în condițiile art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, respinge excepția de neconstituționalitate a unei ordonanțe sau a

unei dispoziții a acesteia, acțiunea de fond, promovată pe calea contenciosului

administrativ se respinge ca inadmisibilă.

Considerentele hotărârii

instanței de fond, corect circumscrise acestei situații de fapt și de drept nu sunt

cu nimic contradictorii, cum greșit susține recurentul-reclamant, referirile făcute

la conținutul Deciziei Curții Constituționale fiind pertinente și pe deplin justificate,

dat fiind conținutul deciziei nr. 873 din 16 octombrie 2007 și a celorlalte decizii

la care se face expresă referire în cuprinsul acesteia din urmă.

În fine, nici celelalte

critici ale recurentului nu sunt întemeiate câtă vreme din chiar cuprinsul părții

introductive a sentinței civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008 rezultă că la acel termen

de judecată reclamantul a fost prezent personal în instanță, în stare de arest,

concluziile sale orale prezentate față de toate aspectele puse în discuție de către

instanță, fiind consemnate.

Nefondate sunt și criticile

recurentului referitoare la încheierea din data de 8 aprilie 2008 pronunțată de

aceeași instanță de fond, în Camera de consiliu, fără citarea părților, în temeiul

art. 281 C. proc. civ., instanța înfățișând argumentat și pe deplin convingător

considerațiunile pentru care cererea de îndreptare a pretinselor erori materiale

cuprinse în sentința nr. 14/2008, este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât excepția

de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 50/2006 nu a fost invocată iar instanța de

fond nu avea oricum competența de a se pronunța asupra ei, cum eronat a susținut

recurentul-reclamant.

Față de toate cele mai

sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se vor respinge așadar ca nefondate

ambele recursuri declarate de recurentul-reclamant C.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de C.D. împotriva sentinței civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008

și a încheierii din 8 aprilie 2008 - Camera de consiliu, ambele pronunțate de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2008.