ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2643/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.D. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea acestuia la emiterea actului administrativ, respectiv Legea nr. 294 din 28 iunie 2004, întrucât în România nu există o lege organică în vigoare conform cu dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, care să reglementeze modul și regimul de exercitare a pedepselor privative de libertate și a arestului preventiv. Reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 (C. pen.) și a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organul judiciar în cursul procesului penal, în raport de dispozițiile art. 11, 20, 21, 53 din Constituție.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 5 februarie 2007, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea excepției, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate arătată, Curtea Constituțională prin decizia nr. 873 din 16 octombrie 2007 a respins-o ca inadmisibilă, pe considerentul că aceasta a mai constituit obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași texte de constituționalitate și cu o motivare asemănătoare. La termenul din 8 ianuarie 2008 Curtea a pus în discuția părților excepția privind inadmisibilitatea acțiunii formulate de reclamant în raport de dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Instanța a reținut că întrucât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 58/2005, pentru modificarea C. pen. și Legii nr. 294/2004 a fost respinsă prin Decizia nr. 873 din 16 octombrie 2007 a Curții de Constituționale și având în vedere dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantului va fi respinsă ca inadmisibilă. Cât privește cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată de către Curtea de Apel București prin încheierea din 8 aprilie 2008, pronunțată în Camera de consiliu. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut pe de o parte că reclamantul nu a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 50/2006 și prin urmare nu s-a creat cadrul legal pentru a o pune în discuție iar, pe de altă parte, că chestiunile ridicate de reclamant prin cererea întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. își pot găsi soluționarea prin formularea căii de atac împotriva sentinței civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008. Împotriva sentinței civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008 ca și împotriva încheierii din 8 aprilie 2008, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat două recursuri separate reclamantul C.D. În dezvoltarea motivelor de recurs îndreptate împotriva sentinței civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008, recurentul-reclamant a arătat în esență, că instanța de fond, prin folosirea abuzului de drept și a excesului de putere a refuzat să se pronunțe asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate invocată cu privire la dispozițiile O.U.G.

nr. 50/2006, care a prorogat termenele de intrare în vigoare a Legii nr. 301/2004 - C. pen. și al Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor, până la data de 1 septembrie 2008. S-a mai susținut de către recurent că instanța de fond nu și-a motivat convingător soluția pronunțată, considerentele cuprinse în hotărâre fiind contradictorii, arătându-se că în acest mod i-au fost încălcate drepturile fundamentale prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din data de 8 aprilie 2008, recurentul-reclamant, prin motivele dezvoltate a susținut că aceasta nu a soluționat practic nici una din solicitările sale, obiectul cererii sale de îndreptare a erorilor materiale cuprinse în sentința civilă nr. 141 din 8 ianuarie 2008, fiind total diferit.

S-a mai arătat de către recurent că la termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2006 nu a fost asistat de avocat și nici nu i s-a permis să ia cuvântul pentru a-și susține cauza, iar la termenul de judecată din 5 februarie 2007 nu a fost prezent deloc în instanță, întrucât aflându-se în stare de arest a fost prezent într-o altă cauză, în fața secției penale a Înaltei Curți. Recursurile nu sunt fondate. Înalta Curte examinând cauza de față în raport de prevederile legale incidente, de probele administrate și față de criticile recurentului-reclamant, ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reține că atât sentința civilă nr. 14 din 8 ianuarie 2008 cât și încheierea din 8 aprilie 2008 sunt pronunțate pe baza unei juste și legale interpretări a prevederilor aplicabile, în raport de obiectul cererii recurentului-reclamant astfel că nu se impune nici casarea și nici modificarea lor, în considerarea celor în continuare arătate. Prin sentința civilă nr. 14 din 8 ianuarie 2008 instanța de fond, în temeiul art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a respins ca inadmisibilă acțiunea recurentului-reclamant, reținând că prin Decizia nr. 873 din 16 octombrie 2007, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 58/2005, ceea ce a constituit practic esența cererii de chemare în judecată a recurentului-reclamant, îndreptate împotriva Statului Român pentru despăgubiri.

Procedând în acest mod instanța de fond a realizat o corectă aplicare a prevederilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care în cazul în care Curtea Constituțională, sesizată de instanța de contencios administrativ în condițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respinge excepția de neconstituționalitate a unei ordonanțe sau a unei dispoziții a acesteia, acțiunea de fond, promovată pe calea contenciosului administrativ se respinge ca inadmisibilă. Considerentele hotărârii instanței de fond, corect circumscrise acestei situații de fapt și de drept nu sunt cu nimic contradictorii, cum greșit susține recurentul-reclamant, referirile făcute la conținutul Deciziei Curții Constituționale fiind pertinente și pe deplin justificate, dat fiind conținutul deciziei nr. 873 din 16 octombrie 2007 și a celorlalte decizii la care se face expresă referire în cuprinsul acesteia din urmă.

În fine, nici celelalte critici ale recurentului nu sunt întemeiate câtă vreme din chiar cuprinsul părții introductive a sentinței civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008 rezultă că la acel termen de judecată reclamantul a fost prezent personal în instanță, în stare de arest, concluziile sale orale prezentate față de toate aspectele puse în discuție de către instanță, fiind consemnate. Nefondate sunt și criticile recurentului referitoare la încheierea din data de 8 aprilie 2008 pronunțată de aceeași instanță de fond, în Camera de consiliu, fără citarea părților, în temeiul art. 281 C. proc. civ., instanța înfățișând argumentat și pe deplin convingător considerațiunile pentru care cererea de îndreptare a pretinselor erori materiale cuprinse în sentința nr. 14/2008, este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 50/2006 nu a fost invocată iar instanța de fond nu avea oricum competența de a se pronunța asupra ei, cum eronat a susținut recurentul-reclamant. Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se vor respinge așadar ca nefondate ambele recursuri declarate de recurentul-reclamant C.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de C.D. împotriva sentinței civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008 și a încheierii din 8 aprilie 2008 - Camera de consiliu, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie 2008.