ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1379/2008

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor constată următoarele.

Prin încheierea din data de 20 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Iași, secția penală, în dosarul nr. 10/45/2008, în cursul soluționării

plângerii formulate de petiționara B.V. împotriva rezoluției procurorului de

neîncepere a urmăririi penale față de P.M.S., avocat în cadrul Baroului București,

a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale referitoare

la excepția de neconstituționalitate invocată de petiționară referitoare la art.

5 din O.U.G. nr. 50/2006.

S-a constatat, astfel că art. 5 din O.U.G. nr. 50/2006, care prevede că

„termenul prevăzut de art. 512 din Legea nr. 301/2004, C. pen. (M. Of. nr. 575/29.06.2004),

cu modificările ulterioare, și la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 294/2004

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în

cursul procesului penal (M. Of. al României nr. 591/1.07.2004), cu modificările

ulterioare, se prorogă la data de 1 septembrie 2008., nu are legătură cu cauza

dedusă judecății. în consecință, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute în art. 29 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 47/1992, republicată,

constatându-se că excepția este inadmisibilă și fiind respinsă cererea de

sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei încheieri a declarat, în termen legal, recurs

petiționara, B.V., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, la data de 27 martie 2008, sub numărul 2833/1/2008.

În memoriul depus la dosar recurenta petiționară a solicitat admiterea

recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare admiterea cererii de

sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția invocată. Petiționara

a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că, procedând

în acest fel instanța de fond și-a încălcat atribuțiile legale, substituindu-se

Curții Constituționale.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, au fost consemnate în

partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de către petiționara B.V., prin prisma

dispozițiilor prevăzute de art. 385

6

C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea

Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi ori a unei dispoziții

dintr-o lege, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a

litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Excepția poate fi ridicată la

cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță. Nu pot face

obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale, printr-o

decizie a Curții Constituționale.

Din economia art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că

admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată

de îndeplinirea cumulativă a cerințelor acestui text, cu referire la:

- existența unui proces pe rol, în care ridicarea excepției de

neconstituționalitate apare ca un incident procedural, creat în fața unui

judecător, care trebuie rezolvat premergător fondului litigiului,

- existența unui interes procesual sau substanțial, cu referire la

pertinența excepției, în sensul că dispoziția legală a cărei

neconstituționalitate se cere a fi constatată, are legătură cu soluționarea

cauzei,

- activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ în

vigoare, lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, după

caz.

Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, în mod corect

instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale

cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată, reținând că

aceasta nu are, în mod evident, legătură cu cauza dedusă judecății, respectiv

plângere împotriva actelor procurorului în conformitate cu art. 278

1

C. proc. pen.

Or, dispozițiile legale menționate nu abilitează o instanță a se

pronunța asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu referire la o

excepție de neconstituționalitate ce, eventual, ar putea avea legătură cu

soluționarea cauzei

Față de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate

de recurenta inculpată, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționară cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară B.V. împotriva

încheierii de ședință din data de 20 martie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 10/45/2008.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2008.