ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 26/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 338 /A din 29 mai 2009,

Tribunalul București, secția

I

penală, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpatul B.S.R. și de partea

civilă SC M. SA împotriva sentinței penale nr. 1194 din 27 iunie 2008,

pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în

dosarul penal nr. 856/4/2008.

Î

mpotriva acestei decizii a declarat recurs

recurentul-inculpat B.S.R., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții

de Apel București, secția

I

penală, sub nr. 856/4/2008 (1603/2009).

La termenul de judecată din data de 25

noiembrie 2009, apărătorul ales al recurentului-inculpat, B.S.R. a

invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81

alin. (1) lit. b) C. pen. apreciind că acest text încalcă

dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 124 alin. (2) din

Constituția României. A arătat că apreciază textul de lege

neconstituțional, întrucât de acesta depinde soluționarea cauzei iar

recursul vizează individualizarea pedepsei.

Prin încheierea de ședință din

data de 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția

I

penală,

dosar nr. 856/4/2008 (1603/2009) a respins ca inadmisibilă excepția

de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen.,

invocată de inculpatul B.T.S.

Pentru a hotărî astfel a reținut,

în esență, că excepția de neconstitutionalitate a

dispozițiilor art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., cu referire la art. 16 alin.

(1) din Constituția României a fost invocată de inculpatul B.T.S.

și în fața instanței de apel.

Tribunalul București, secția

I

penală,

prin încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2009

dată în dosarul nr. 856/4/2008 a respins, ca neîntemeiată, cererea de

sesizare a Curții Constituționale formulată de

apărătorul ales al inculpatului B.T.S. cu privire la

neconstituționalitatea dispozițiilor art. 81 alin. (1) lit. b) C.

pen., precum și a dispozițiilor art. 500 C. proc. pen., soluție

care a fost menținută prin decizia penală nr. 326 din 04 martie 2009

de către Curtea de Apel București, secția

I

penală.

Î

mpotriva încheierii de ședință

din data de 25 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția

I

penală, în dosarul nr. 856/4/2008 (1603/2009),

a declarat recurs inculpatul B.S.T., prin apărător ales, cauza fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, sub nr. 9498/1/2009.

Analizând încheierea atacată prin prisma

motivelor invocate, precum și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat

nu este fondat.

Curtea de Apel București, secția

I

penală,

prin decizia penală nr. 326 din 4 martie 2009, dată în dosarul nr.

1002/2/2009 (267/2009), a respins ca nefondat recursul declarat de petentul B.S.R.

împotriva încheierii din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul

București, secția

I

penală, în dosarul nr. 856/4/2008.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că dispozițiile art. 81 alin.

(1) lit. b) C. pen. și respectiv, modalitatea de individualizarea

executării pedepsei reprezintă numai o vocație, o posibilitate

de a beneficia de această instituție, iar nu un drept. Totodată

s-a reținut că potrivit fișei de cazier a inculpatului, acesta a

fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar faptul că nu

poate beneficia de instituția liberării condiționate nu poate

duce la concluzia că se încalcă dispozițiile art. 16 din

Constituția României. Cu privire la cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu neconstitutionalitatea dispozițiilor art. 500 C.

proc. pen. s-a constatat că acestea nu au legătură cu cauza,

întrucât tribunalul a fost sesizat cu judecarea apelurilor declarate de

către inculpatul B.S.R. și SC M.C.D. SRL.

Prin cererea de sesizare a Curții

Constituționale formulată de apărătorul ales al recurentului-inculpat,

B.S.R. privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., în fața instanței de recurs

respectiv, Curtea de Apel București, acesta a reiterat aceleași

motive invocate și susținute deja în fața instanței de apel

respectiv Tribunalul București, care s-a pronunțat printr-o

hotărâre care ulterior a rămas definitivă prin decizia nr. 326

din 04 martie 2009 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Or, Curtea de Apel București, secția

I

penală, prin încheierea din data de 25 noiembrie 2009, dată în

dosarul nr. 856/4/2008, a procedat corect atunci când a respins ca

inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale

privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81

alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât a mai fost soluționată, nefiind

posibilă o analizare din nou a aceleiași sesizări.

O reanalizare a cererii de sesizare a

Curții Constituționale, invocată în fața instanței cu

privire la neconstitutionalitatea acelorași texte de lege, cerere care a

fost deja analizată și soluționată printr-o hotărâre

definitivă ar fi însemnat recunoașterea exercitării unui drept

neprevăzut de legea procesual penală, sistemul român de

jurisdicție statuând principiul unicității dreptului la

acțiune, drept care s-a stins deja prin exercitarea inițială în

fața Tribunalului București, secția

I

penală,

dosar nr. 856/4/2008, în ședința publică de la data de 30

ianuarie 2009.

Practic reiterarea aceleiași cereri de

sesizare a Curții Constituționale prin care s-au invocat

aceleași excepții de neconstituționalitate nu poate fi

privită ca o cerere nou formulată, atâta vreme cât a fost deja

soluționată printr-o hotărâre definitivă, chiar dacă a

fost invocată în fața unei alte instanțe de grad

jurisdicțional diferit dar în contextul aceleiași cauze penale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.

385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.R.

împotriva încheierii din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel București,

secția

I

penală, pronunțată în dosarul nr. 856/4/2008

(1603/2009).

Î

n temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor către

stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRIU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELELEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.R. împotriva încheierii din 25

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția

I p

enală,

pronunțată în dosarul nr. 856/4/2008 (1603/2009).

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 ianuarie 2010.