ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2494/2009

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 16 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1/98/2004, s-a respins, excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul B.D.G., ca inadmisibilă. Prin cererea înregistrată în dosarul nr. 1/98/2004 al Curții de Apel București având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., apelanții intimați - inculpați M.G., B.D.G., F.I., B.S.G., D.M., B.N.D., P.I.C., G.N.D., M. E., J.B.P., R.Z.I., B.I., apelanta - creditoare SC C. SRL, apelanta-parte vătămară SC O.T.P.B.R. SA (fostă o R. SA), apelanta parte civilă SC B.W.

SRL și de apelantele - părți responsabile civilmente SC E.M.J. SRL, SC J.I. SRL (în prezent SC I.I. SRL) prin lichidator judiciar SC E. SRL, SC A.O. SRL prin administrator judiciar SC E. SRL, SC S.S. SRL, SC G. SRL împotriva sentinței penale nr. 352/ F din data de 18 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, în dosarul nr. 1/98/2004, inculpatul B.D.G. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 1 și art. 215 alin. (5) C. pen., prin raportare la art. 146 C. pen. În susținerea cererii sale a depus la dosar motivele ce de afla atașate la dosar și a susținut excepția de neconstituționalitate a art. 248 1 și art. 215 alin. (5) C. pen., în ceea ce privește raportarea la art. 146 C. pen., și a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții.

A arătat că dispozițiile art. 248 1 și art. 215 alin. (5) C. pen., cu trimitere la art. 146 C. pen., încalcă principiul echității procesului penal și principiul prezumției de nevinovăție și ca atare, condiționarea cuantumului unui prejudiciu de referirea la art. 146 C. pen., fără a fi prevăzut în norma incriminatoare, respectiv în cele două texte de lege, nesocotește prezumția de nevinovăție și duce la arbitrariu, în acest mod încălcându-se prevederile art. 7 din C.E.D.O. care consacră principiu nicio pedeapsă fără lege. Deoarece orice încadrare juridică o face instanța, existenta prejudiciului, cât și cuantumul acesteia fiind chestiuni care se stabilesc numai printr-o hotărâre judecătorească definitivă și în măsura în care inculpatul este trimis în judecată pe o asemenea încadrare juridică, consideră că se încalcă prevederile art. 21, 23, 73, 11 și 20 din Constituție raportat la prevederile art. 6 și 7 din C.E.D.O.

Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1/98/2004, prin încheierea din 16 iunie 2009, a respins cererea de sesizare Curții Constituționale, ca inadmisibilă, formulată de inculpatul B.D.G., privind excepția de neconstituționalitate invocată, întrucât nu are legătură cu prezenta cauză, susținerea excepției vizează însăși modificarea legii. Împotriva încheierii din 16 iunie 2009 a declarat recurs oral inculpatul B.D.G., prin apărătorul său ales, recurs ce nu a fost motivat. Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul B.D.G. este fondat, fiind întrunite formal cerințele de admisibilitate a excepției invocate, prevăzute de art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992 republicată.

În opinia Înaltei Curți, excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul B.D.G. a dispozițiilor 248 1 și art. 215 alin. (5) cu trimitere la art. 146 C. pen., este nefondată, întrucât prin critica de neconstituționalitate a textelor invocate, nu se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare. Potrivit art. 29 alin. (l) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, excepția de neconstituționalitate este admisibilă atunci când se referă la o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, ce are legătură cu soluționarea cauzei și nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Prin decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2006 a Curții Constituționale s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 C. pen., ale art. 320 alin. (2) și (3), ale art. 322 și 323 C. proc. pen., s-a reținut că prin dispozițiile art. 146 C. pen., este stabilită o sumă a cărei depășire a valorii prejudiciului produs prin infracțiune atrage o pedeapsă mai gravă, în nici un caz nu se poate considera că prin aceasta se restrânge dreptul la apărare al inculpatului, prevăzut la art. 24 din Constituție. Cel în cauză poate să își angajeze ori să i se desemneze din oficiu un apărător, ca și în cazul tuturor celorlalte infracțiuni, și poate, de asemenea, să administreze orice probe în apărarea sa, inclusiv în circumstanțiere, precum și să exercite căile de atac prevăzute de lege și să formuleze cereri în fața instanțelor judecătorești.

De asemenea, prin aceiași decizie s-a stabilit că nu există o hotărâre judecătorească definitivă, astfel că nu poate fi reținută nici critica referitoare la încălcarea art. 23 alin. (11) din Constituție, privind prezumția de nevinovăție, care prevede că „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată”. Totodată nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituție și nici din cel al art. 6 al C.A.D.O.L.F. sau al jurisprudenței C.E.D.O. nu se poate desprinde concluzia „procesului echitabil” ar trebui să excedeze necesității asigurării garanțiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanțial. S-a constatat că din analiza textului considerat ca fiind neconstituțional că acesta cuprinde o normă cu caracter explicativ prin care se lămurește înțelesul expresiei consecințe deosebit de grave.

Această reglementare este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecințele deosebit de grave ca element circumstanțial în conținutul agravant al mai multor infracțiuni. Pentru cele ce preced va admite recursul declarat de inculpatul B.D.G., va casa încheierea atacată și rejudecând, va admite cererea formulată de inculpatul B.D.G., va dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 1 , 215 alin. (5) C. pen., cu trimitere la art. 146 din același cod și va suspenda judecarea cauzei până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.D.G. împotriva încheierii din 16 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală, în dosarul nr. 1/98/2004. Casează încheierea atacată și rejudecând, Admite cererea formulată de inculpatul B.D.G. și dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 1 , art. 215 alin. (5) C. pen., cu trimitere la art. 146 din același cod. Suspendă judecarea cauzei până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu recurentului inculpat și inculpaților inculpați în sumă câte 100 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2009.