ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4862/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4862/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin Încheierea din 6 septembrie
2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții
Constituționale formulată de recurentele -
reclamante B.K. și
T.B.M.A.
Pentru a pronunța această soluție
instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prezentul dosar are ca obiect
recursul declarat de recurentele-reclamante B.K. și T.B.M.A. împotriva
încheierii de ședință din data de 12 noiembrie 2009, prin care a fost respinsă
excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, precum și împotriva
sentinței civile nr. 168 din 18 ianuarie 2010, pronunțate de Tribunalul
București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul
33291/3/2009 dosar ce are ca obiect excepția de nelegalitate a actului normativ
Ordinul Prefectului nr. 162 din 09 martie 2009, invocată în Dosarul nr. 11418/3/2009
al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, cu obiect contestație în
anulare specială formulată împotriva deciziei civile nr. 356 din 19 februarie 2009,
pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 10102.01/301/2008.
La data de 21 iunie 2010,
recurentele - reclamante B.K. și T.B.M.A., prin mandatar și avocat, au invocat
excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și pct. 3 din
Legea nr. 219 din 06 iulie 2005, privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru
modificarea și completarea Codului de Procedură Civilă, în forma în care a fost
promulgată de Președintele României prin Decretul nr. 596/2005, publicată
ulterior în M.Of. nr. 609 din 14 iunie 2005.
Deliberând asupra cererii de
sesizare a Curții Constituționale, instanța a reținut că soluția de respingere
a excepției necompetenței materiale (soluție dată prin încheierea din 12
noiembrie 2009), nu este întemeiată pe textele de lege a căror
neconstituționalitate este invocată, respectiv art. I pct. 1 și 3 din Legea nr.
219/2005, ci pe dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel
încât a apreciat că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate este
invocată nu au legătură cu soluționarea cauzei și, în consecință, în temeiul
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins ca inadmisibilă cererea de
sesizare a Curții
Constituționale și a
stabilit termen pentru continuarea judecății.
Împotriva acestei încheieri au
declarat recurs, în termen legal, contestatoarele – recurente-reclamante B.K. și
T.B.M.A.
În motivarea cererii de recurs,
reclamantele B.K. și T.B.M.A. au arătat în esență că instanța a interpretat greșit
actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit
neîndoielnic al acestuia și cu depășirea competenței, respingând chiar excepția
de neconstituționalitate ca și inadmisibilă, refuzând să facă aplicarea dispozițiilor
imperative ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Hotărârea instanței de fond este
lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a
legii – Consideră recurentele că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29
din Legea nr. 47/1992
Înalta Curte, analizând cererea de
recurs, motivele invocate și normele legale incidente în cauză constată că
aceasta este nefondată.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că
cererea de sesizare nu întrunește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, în sensul că dispozițiile legale invocate ca fiind neconstituționale,
respectiv art. I pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 219 din 6 iunie 2005 privind aprobarea
O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de Procedură
civilă în forma în care a fost promulgată de Președintele României prin
Decretul nr. 596/2005 – nu are legătură cu soluționarea cauzei – recurs
împotriva încheierii de ședință din data de 12 noiembrie 2009 prin care a fost
respinsă excepția de necompetență materială a Tribunalului București și împotriva
sentinței civile nr. 168 din 18 ianuarie 2010 – în dosarul nr. 33.291/3/2009 –
ce are ca obiect excepția de nelegalitate a Ordinului Prefectului nr. 162 din 18
ianuarie 2010.
În consecință în conformitate cu art. 312 alin. (1)
se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.K. și
T.B.M.A. împotriva Încheierii din 6 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 noiembrie 2010.