ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4862/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 6 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentele - reclamante B.K. și T.B.M.A. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: Prezentul dosar are ca obiect recursul declarat de recurentele-reclamante B.K. și T.B.M.A.

împotriva încheierii de ședință din data de 12 noiembrie 2009, prin care a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, precum și împotriva sentinței civile nr. 168 din 18 ianuarie 2010, pronunțate de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul 33291/3/2009 dosar ce are ca obiect excepția de nelegalitate a actului normativ Ordinul Prefectului nr. 162 din 09 martie 2009, invocată în Dosarul nr. 11418/3/2009 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, cu obiect contestație în anulare specială formulată împotriva deciziei civile nr. 356 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 10102.01/301/2008.

La data de 21 iunie 2010, recurentele - reclamante B.K. și T.B.M.A., prin mandatar și avocat, au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 219 din 06 iulie 2005, privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de Procedură Civilă, în forma în care a fost promulgată de Președintele României prin Decretul nr. 596/2005, publicată ulterior în M.Of.

nr. 609 din 14 iunie 2005. Deliberând asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța a reținut că soluția de respingere a excepției necompetenței materiale (soluție dată prin încheierea din 12 noiembrie 2009), nu este întemeiată pe textele de lege a căror neconstituționalitate este invocată, respectiv art. I pct. 1 și 3 din Legea nr. 219/2005, ci pe dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât a apreciat că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate este invocată nu au legătură cu soluționarea cauzei și, în consecință, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale și a stabilit termen pentru continuarea judecății.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, contestatoarele – recurente-reclamante B.K. și T.B.M.A. În motivarea cererii de recurs, reclamantele B.K. și T.B.M.A. au arătat în esență că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și cu depășirea competenței, respingând chiar excepția de neconstituționalitate ca și inadmisibilă, refuzând să facă aplicarea dispozițiilor imperative ale art. 29 din Legea nr. 47/1992. Hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii – Consideră recurentele că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 Înalta Curte, analizând cererea de recurs, motivele invocate și normele legale incidente în cauză constată că aceasta este nefondată.

Instanța de fond în mod corect a apreciat că cererea de sesizare nu întrunește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că dispozițiile legale invocate ca fiind neconstituționale, respectiv art. I pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 219 din 6 iunie 2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de Procedură civilă în forma în care a fost promulgată de Președintele României prin Decretul nr. 596/2005 – nu are legătură cu soluționarea cauzei – recurs împotriva încheierii de ședință din data de 12 noiembrie 2009 prin care a fost respinsă excepția de necompetență materială a Tribunalului București și împotriva sentinței civile nr. 168 din 18 ianuarie 2010 – în dosarul nr. 33.291/3/2009 – ce are ca obiect excepția de nelegalitate a Ordinului Prefectului nr. 162 din 18 ianuarie 2010. În consecință în conformitate cu art. 312 alin. (1) se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.K. și T.B.M.A. împotriva Încheierii din 6 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.