Decizia nr. 4710/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 5544/2/2008 — recurs

În Dosarul nr. 5544/2/2008 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având ca obiect stabilirea părții din averea dobândită de B.Ș.A., cu caracter nejustificat, la termenul din 19 mai 2009, acesta a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului actului de constatare, respectiv a inspectorului A.N.I., potrivit Legii nr. 144/2007. Reclamanta a solicitat respingerea excepției invocate de pârât, întrucât inspectorul de integritate al A.N.I. are statut special, întocmește actul de constatare și are dreptul de a sesiza instanța cu actul de constatare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 19 mai 2009 a respins excepția lipsei calității de reprezentant a inspectorului de integritate al A.N.I., ca neîntemeiată.

În motivarea soluției s-a reținut că, potrivit art. 2 din Legea nr. 146/2007, activitatea de verificare a lor sau a îndeplinirii funcțiilor ori demnităților publice, după caz a conflictelor de interese și a incompatibilităților se face de către inspectorii de integritate din cadrul agenției. Totodată, conform prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 146/2007, în activitatea sa, inspectorul de integritate întocmește acte de constatare și procese verbale. Întrucât, la primirea sesizării, inspectorul de integritate desemnat potrivit legii, verifică declarațiile de avere, putând solicita informații atât de la persoana cercetată cât și de la instituții ale statului, iar în situația constatării încălcării dispozițiilor legale, sesizează organele fiscale sau după caz, organele de urmărire penală, acesta are și calitatea să semneze actul de sesizare a instanței competente, pentru stabilirea părții din avere dobândită cu caracter nejustificat, a cărei confiscare o solicită.

La termenul din 7 aprilie 2009, pârâtul B.Ș.A. a depus la dosar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) și g), art. 44 și 54 din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I., față de prevederile art. 1 alin. (4) și art. 116 alin. (2) din Constituția României, solicitând suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Curtea Constituțională, pentru a se pronunța asupra excepției invocate.

În motivarea excepției invocate, petentul-pârât a arătat că prin atribuțiile care i-au fost conferite și prin modalitatea concretă în care acestea sunt realizate, A.N.I. nu mai rămâne un organ administrativ ci dobândește atribuții jurisdicționale, contravenind prevederilor constituției care delimitează clar autoritățile statului, excluzând posibilitatea înființării unor organisme hibride care să îndeplinească simultan sarcini administrative și jurisdicționale și care să se situeze în final, sub control parlamentar. Prin punctul de vedere exprimat, A.N.I. a invocat excepția de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) și g), art. 44 alin. (1) lit. b), c), d), e) și art. 54 din Legea nr. 144/2007, în temeiul prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât textele legale nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 16 iunie 2009 a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale; a dispus sesizarea acesteia cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 144/2007; a respins sesizarea cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) și g), art. 44 alin. (1) lit. b)), c), d), e) și art. 54 din Legea nr. 144/ 2007, ca inadmisibilă și a suspendat judecata până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În motivarea soluției s-a apreciat că excepția de neconstituționalitate ce vizează prevederile art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) și g), art. 44 alin. (1) lit. b), c), d), e) și art. 54 din Legea nr. 144/2007 este inadmisibilă, neavând legătură cu soluționarea cauzei. S-a apreciat că este admisibilă excepția cu privire la dispozițiile art. 44 din Legea nr. 144/2007 care reglementează actul de constatare întocmit de inspectorul de integritate și eventuala sesizare a organelor competente.

Pârâtul B.Ș.A. a declarat recurs atât împotriva Încheierii din 19 mai 2009, cât și împotriva Încheierii din 16 iunie 2009, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5544/2008.

Recursul împotriva încheierii de ședință din data de 9 mai 2009 prin care instanța de fond a respins excepția lipsei calității de reprezentant legal al persoanei care a recurat actul prin care a fost sesizată instanța de fond. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 144/2007 modificată, calitatea de a reprezenta A.N.I. în fața autorităților și instituțiilor aparține președintelui care este organul de conducere desemnat legal. Sesizarea a fost semnată de inspectorul de integritate A.L.B., ce nu are calitatea de reprezentant legal al A.N.I.

Recursul împotriva încheierii de ședință din data de 16 iunie 2009. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul consideră că se impunea sesizarea Curții Constituționale pentru toate motivele prezentate, prevederile art. 44, 5, 6, 7, 12, 37 și 54 din Legea nr. 144/2007 modificată, au strictă legătură cu cauza, fiind temeiuri ale procedurii preliminare ce se desfășoară în fața instanței de judecată. Recurentul mai arată că nu există o altă cale de critică a actelor emise în baza Legii nr. 144/2007 și nici nu există o altă posibilitate de control al constituționalității unor astfel de texte legale.

Intimata A.N.I. a formulat întâmpinare împotriva recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 9 mai 2009, prin care instanța a respins excepția lipsei calității de reprezentant legal a persoanei care a semnat actul de investire, arătând că potrivit art. 2, 9, 48 din Legea nr. 144/2007 republicată, numai inspectorul de integritate poate sesiza instanța de judecată. În ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a admis în parte sesizarea Curții Constituționale, solicită a se suspenda soluționarea recursului până la pronunțarea Curții asupra excepției. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Asupra recursului formulat împotriva încheierii de ședință din 9 mai 2009. Hotărârea instanței de fond prin care s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant este o hotărâre interlocutorie, în sensul art. 268 alin. (3) C. proc. civ. Conform art. 282 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 316 C. proc. civ., împotriva unei hotărâri premergătoare se poate formula recurs numai odată cu fondul cauzei. În consecință, urmează a se respinge recursul ca inadmisibil. 2. Cu privire la recursul formulat împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2009. 2.1. Mai întâi, se va constata ca fiind neîntemeiată apărarea intimatei în sensul de a se dispune suspendarea judecății recursului până la pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate datorită faptului că instanța de fond a suspendat pricina în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Ceea ce a suspendat Curtea de apel este soluționarea fondului cauzei. Legea nr. 47/1992 dă dreptul formulării recursului împotriva încheierii de respingere a sesizării Curții Constituționale, în termen de 48 de ore de la pronunțare, de unde rezultă că recursul este admisibil, iar suspendarea soluționării recursului nu se justifică. 2.2. Instanța de fond a respins sesizarea cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) și g), art. 44 alin. (1) lit. b), c), d), e) și art. 54 din Legea nr. 144/2007, ca inadmisibilă. Prevederile legale sus menționate se referă la procedura anterioară întocmirii actului de constatare și sesizării instanței de judecată, sau la organizarea și înființarea a însăși autorității administrative autonome, denumită A.N.I. Acestea au legătură cu soluționarea cauzei, deoarece, în caz de declarare ca neconstituționale, pot conduce la nelegalitatea actului de constatare. Mai mult, recurentul nu are altă cale juridică prin care să poată invoca excepția de neconstituționalitate a acestor texte. Rezultă că instanța de fond, în mod greșit a respins ca inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor ce au format obiectul recursului, fiind îndeplinite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2.3. În ceea ce privește opinia instanței de judecată asupra constituționalității/ neconstituționalității textelor în discuție, se va aprecia asupra constituționalității în raport de prevederile art. 1 alin. (4) și art. 116 alin. (2) din Constituția României. 2.4. Urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, se va admite recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2009. 2.5. Se va modifica încheierea recurată, în sensul că se va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) și g), art. 44 alin. (1) lit. b), c), d), e) și art. 54 din Legea nr. 144/2007 și se vor menține celelalte dispoziții ale acestei încheieri. 2.6. Dosarul va fi restituit Curții de Apel București în vederea înaintării cererii de sesizare a Curții Constituționale.