ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4710/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4710/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
În Dosarul nr. 5544/2/2008
al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, având ca obiect stabilirea părții din averea dobândită de B.Ș.A., cu
caracter nejustificat, la termenul din 19 mai 2009, acesta a invocat excepția
lipsei calității de reprezentant a semnatarului actului de constatare,
respectiv a inspectorului A.N.I., potrivit Legii nr. 144/2007.
Reclamanta a solicitat
respingerea excepției invocate de pârât, întrucât inspectorul de integritate al
A.N.I. are statut special, întocmește actul de constatare și are dreptul de a
sesiza instanța cu actul de constatare.
Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 19 mai 2009 a respins excepția lipsei calității de reprezentant a inspectorului de integritate al A.N.I., ca
neîntemeiată.
În motivarea soluției s-a
reținut că, potrivit art. 2 din Legea nr. 146/2007, activitatea de verificare a
lor sau a îndeplinirii funcțiilor ori demnităților publice, după caz a
conflictelor de interese și a incompatibilităților se face de către inspectorii
de integritate din cadrul agenției. Totodată, conform prevederilor art. 8 alin.
(2) din Legea nr. 146/2007, în activitatea sa, inspectorul de integritate
întocmește acte de constatare și procese verbale. Întrucât, la primirea
sesizării, inspectorul de integritate desemnat potrivit legii, verifică
declarațiile de avere, putând solicita informații atât de la persoana cercetată
cât și de la instituții ale statului, iar în situația constatării încălcării
dispozițiilor legale, sesizează organele fiscale sau după caz, organele de
urmărire penală, acesta are și calitatea să semneze actul de sesizare a
instanței competente, pentru stabilirea părții din avere dobândită cu caracter
nejustificat, a cărei confiscare o solicită.
La termenul din 7 aprilie
2009, pârâtul B.Ș.A. a depus la dosar excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) și g), art. 44 și 54 din Legea
nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I., față de prevederile
art. 1 alin. (4) și art. 116 alin. (2) din Constituția României, solicitând
suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Curtea Constituțională, pentru a se pronunța asupra excepției invocate.
În motivarea excepției
invocate, petentul-pârât a arătat că prin atribuțiile care i-au fost conferite
și prin modalitatea concretă în care acestea sunt realizate, A.N.I. nu mai
rămâne un organ administrativ ci dobândește atribuții jurisdicționale,
contravenind prevederilor constituției care delimitează clar autoritățile
statului, excluzând posibilitatea înființării unor organisme hibride care să
îndeplinească simultan sarcini administrative și jurisdicționale și care să se
situeze în final, sub control parlamentar.
Prin punctul de vedere
exprimat, A.N.I. a invocat excepția de inadmisibilitate a excepției de
neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit.
e), f) și g), art. 44 alin. (1) lit. b), c), d), e) și art. 54 din Legea nr. 144/2007,
în temeiul prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât textele legale
nu au legătură cu soluționarea cauzei.
Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 16
iunie 2009 a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale; a
dispus sesizarea acesteia cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 144/2007; a respins sesizarea cu privire la
neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) și
g), art. 44 alin. (1) lit. b)), c), d), e) și art. 54 din Legea nr. 144/ 2007,
ca inadmisibilă și a suspendat judecata până la soluționarea excepției de
neconstituționalitate.
În motivarea soluției s-a
apreciat că excepția de neconstituționalitate ce vizează prevederile art. 5, 6,
7, 12, 16, 37 lit. e), f) și g), art. 44 alin. (1) lit. b), c), d), e) și art. 54
din Legea nr. 144/2007 este inadmisibilă, neavând legătură cu soluționarea cauzei.
S-a apreciat că este admisibilă excepția cu privire la dispozițiile art. 44 din
Legea nr. 144/2007 care reglementează actul de constatare întocmit de
inspectorul de integritate și eventuala sesizare a organelor competente.
Pârâtul B.Ș.A. a declarat
recurs atât împotriva Încheierii din 19 mai 2009, cât și împotriva Încheierii
din 16 iunie 2009, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5544/2008.
Recursul împotriva
încheierii de ședință din data de 9 mai 2009 prin care instanța de fond a
respins excepția lipsei calității de reprezentant legal al persoanei care a
recurat actul prin care a fost sesizată instanța de fond.
Motive de recurs întemeiate
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304
1
C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor Legii
nr. 144/2007 modificată, calitatea de a reprezenta A.N.I. în fața autorităților
și instituțiilor aparține președintelui care este organul de conducere desemnat
legal.
Sesizarea a fost semnată de
inspectorul de integritate A.L.B., ce nu are calitatea de reprezentant legal al
A.N.I.
Recursul împotriva
încheierii de ședință din data de 16 iunie 2009.
Motive de recurs întemeiate
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Recurentul consideră că se
impunea sesizarea Curții Constituționale pentru toate motivele prezentate,
prevederile art. 44, 5, 6, 7, 12, 37 și 54 din Legea nr. 144/2007 modificată,
au strictă legătură cu cauza, fiind temeiuri ale procedurii preliminare ce se
desfășoară în fața instanței de judecată.
Recurentul mai arată că nu
există o altă cale de critică a actelor emise în baza Legii nr. 144/2007 și
nici nu există o altă posibilitate de control al constituționalității unor
astfel de texte legale.
Intimata A.N.I. a
formulat întâmpinare împotriva recursului declarat împotriva încheierii de
ședință din 9 mai 2009, prin care instanța a respins excepția lipsei calității
de reprezentant legal a persoanei care a semnat actul de investire, arătând că
potrivit art. 2, 9, 48 din Legea nr. 144/2007 republicată, numai inspectorul de
integritate poate sesiza instanța de judecată.
În ceea ce privește recursul
formulat împotriva încheierii prin care s-a admis în parte sesizarea Curții
Constituționale, solicită a se suspenda soluționarea recursului până la
pronunțarea Curții asupra excepției.
II. Considerentele instanței
de recurs.
Asupra recursului
formulat împotriva încheierii de ședință din 9 mai 2009.
Hotărârea instanței de fond
prin care s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant este o hotărâre
interlocutorie, în sensul art. 268 alin. (3) C. proc. civ.
Conform art. 282 alin. (2) C.
proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 316 C. proc. civ., împotriva unei
hotărâri premergătoare se poate formula recurs numai odată cu fondul cauzei.
În consecință, urmează a se
respinge recursul ca inadmisibil.
Cu privire la recursul
formulat împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2009.
2.1. Mai întâi, se va
constata ca fiind neîntemeiată apărarea intimatei în sensul de a se dispune
suspendarea judecății recursului până la pronunțarea asupra excepției de
neconstituționalitate datorită faptului că instanța de fond a suspendat pricina
în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Ceea ce a suspendat Curtea
de apel este soluționarea fondului cauzei.
Legea nr. 47/1992 dă dreptul
formulării recursului împotriva încheierii de respingere a sesizării Curții
Constituționale, în termen de 48 de ore de la pronunțare, de unde rezultă că
recursul este admisibil, iar suspendarea soluționării recursului nu se
justifică.
2.2. Instanța de fond a
respins sesizarea cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5, 6,
7, 12, 16, 37 lit. e), f) și g), art. 44 alin. (1) lit. b), c), d), e) și art. 54
din Legea nr. 144/2007, ca inadmisibilă.
Prevederile legale sus
menționate se referă la procedura anterioară întocmirii actului de constatare
și sesizării instanței de judecată, sau la organizarea și înființarea a însăși
autorității administrative autonome, denumită A.N.I.
Acestea au legătură cu
soluționarea cauzei, deoarece, în caz de declarare ca neconstituționale, pot
conduce la nelegalitatea actului de constatare. Mai mult, recurentul nu are
altă cale juridică prin care să poată invoca excepția de neconstituționalitate
a acestor texte.
Rezultă că instanța de fond,
în mod greșit a respins ca inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale cu
soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor ce au format
obiectul recursului, fiind îndeplinite motivele de recurs prevăzute de art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
2.3. În ceea ce privește
opinia instanței de judecată asupra constituționalității/
neconstituționalității textelor în discuție, se va aprecia asupra
constituționalității în raport de prevederile art. 1 alin. (4) și art. 116 alin.
(2) din Constituția României.
2.4. Urmează ca în temeiul art.
312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 554/2004 modificată și completată, se va admite recursul declarat
împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2009.
2.5. Se va
modifica încheierea recurată, în sensul că se va admite cererea de sesizare a
Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.
5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) și g), art. 44 alin. (1) lit. b), c), d), e) și
art. 54 din Legea nr. 144/2007 și se vor menține celelalte dispoziții ale
acestei încheieri.
2.6. Dosarul va fi restituit
Curții de Apel București în vederea înaintării cererii de sesizare a Curții
Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil
recursul declarat de B.Ș.A. împotriva Încheierii din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Admite recursul declarat de
B.Ș.A. împotriva Încheierii din 16 iunie 2009 a aceleiași instanțe.
Modifică încheierea recurată
în sensul că admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5, 6, 7, 12, 16, 37 lit. e), f) și
g), art. 44 alin. (1) lit. b), c), d), e) și art. 54 din Legea nr. 144/2007.
Menține celelalte dispoziții
ale acestei încheieri.
Restituie dosarul Curții de
Apel București, în vederea înaintării cererii de sesizare a Curții
Constituționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 octombrie 2009.