ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6391/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6391/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 567 din 30 ianuarie 2012,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul I.I., în

contradictoriu cu pârâta A.N.I. (A.N.I.), a anulat raportul de evaluare din 27

iulie 2011, în ceea ce privește reținerea stării de incompatibilitate raportată

la calitatea de lichidator a reclamantului și a respins în rest acțiunea

reclamantului.

Pentru

a dispune astfel, prima instanță a constatat că prin raportul de evaluare

contestat în cauză s-a reținut că în perioada 20 iunie 2008 - 28 aprilie 2009,

reclamantul I.I. a exercitat simultan atât funcția de consilier local al

Consiliului Local Sector 6 București, cât și funcția de cenzor al CN R. SA.

De

asemenea, în perioada 01 martie 2009, data numirii în funcție publică

parlamentară la Camera Deputaților și până la data de 02 aprilie 2010,

dată la care O.N.R.C. a înscris mențiunea cu privire la retragerea din funcția

de cenzor de la CN R. SA, au fost identificate elemente în sensul existenței

unei incompatibilități, având în vedere că reclamantul a exercitat simultan

calitatea de cenzor la CN R. SA și funcții publice parlamentare.

Totodată,

în raportul de evaluare s-a reținut că începând cu data de 01 martie 2009, data

numirii în funcția publică parlamentară la Camera Deputaților, întrucât persoana

verificată figurează în evidențele O.N.R.C, ca fiind numit lichidator într-un

număr de 17 societăți comerciale, data numirii fiind anterioară deținerii

calității de funcționar public și neexistând ulterior nicio înscriere de

mențiuni cu privire la revocarea sau retragerea din această calitate, au fost

identificate elemente în sensul existenței unei incompatibilități, prin

nerespectarea prevederilor art. 94 alin (2) Iit. c) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea

și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

În

ceea ce privește nelegalitatea raportului de evaluare pentru nerespectarea

procedurilor prevăzute de Legea nr. 176/2010, prima instanță a

reținut că argumentele reclamantului sunt nefondate.

Astfel,

la data de 11 noiembrie 2010 a fost întocmită propunerea nr. 84705/A/II din 16

noiembrie 2010, prin care inspectorul de integritate a propus declanșarea din

oficiu a procedurii de evaluare privind pe reclamantul I.I., pentru

nerespectarea dispozițiilor legale privind completarea și depunerea

declarațiilor de avere și de interese, propunere ce se circumscrie

dispozițiilor art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010.

Din

conținutul dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 176/2010 rezultă că inspectorul

de integritate poate desfășura activitatea de evaluare prin raportare exclusivă

la informațiile publice și fără a informa persoana ce face obiectul

verificării, astfel că afirmațiile reclamantului, în sensul că dosarul de

evaluare a fost întocmit, fără ca în prealabil să-i fie aduse la cunoștință

faptele de care este acuzat și față de care să aibă posibilitatea legală să-și

formuleze apărările, sunt nefondate, întrucât nu rezultă din actele și

lucrările dosarului că inspectorul de integritate a obținut documente care nu

au caracter public, anterior informării sale.

Referitor

la constatările A.N.I. privind starea de incompatibilitate, prima instanță

a reținut că prin raportul de evaluare pârâta a apreciat existența stării

de incompatibilitate prin raportare, pe de o parte, la calitatea de consilier

local și subsecvent, a funcțiilor publice enumerate în raport și, pe de altă

parte, prin raportare la calitatea de cenzor și respectiv lichidator judiciar a

reclamantului.

În

ceea ce privește starea de incompatibilitate reținută în raport cu calitatea de

cenzor a reclamantului, prima instanță a apreciat că raportul de evaluare

este legal în temeiul dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003,

în condițiile în care, reclamantul a fost numit cenzor în cadrul CN R. SA,

prin Ordinul M.A.N nr. Ml84 din 24 noiembrie 2006 și începând cu data de

20 iunie 2008, a exercitat concomitent și funcția de consilier local în cadrul

Consiliului Local al Sectorului 6.

În

egală măsură pârâta a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 94 alin. (2)

lit. c) din Legea nr. 161/2003, constatând existența stării de

incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul, prin exercitarea funcțiilor

publice parlamentare de consilier parlamentar și director general la Cabinetul Secretarului General al Camerei Deputaților și calitatea de cenzor în cadrul CN R. SA,

calitate ce a încetat la 30 martie 2009, prin demisie.

În

ceea ce privește reținerea stării de incompatibilitate în raport de calitatea

de lichidator a reclamantului, prima instanță a constatat acțiunea

reclamantului întemeiată.

În

acest sens, a luat act că, deși reclamantul a fost desemnat lichidator în cele

17 dosare nominalizate în cuprinsul raportului de evaluare, numirea sa s-a

dispus din oficiu de judecătorii delegați la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.

Pe

de altă parte, din raportul de evaluare și din documentele anexate acestuia nu

rezultă că reclamantul a efectuat operațiuni de lichidare în aceste dosare până

la data solicitării trecerii în Tabloul Uniunii Naționale a Practicienilor de

Insolvență din România suspendați din activitate, astfel că nu poate fi

reținută existența stării de incompatibilitate prin raportare exclusiv la

desemnarea reclamantului în calitate de lichidator.

Față

de aceste considerente, prima instanță a admis în parte acțiunea

reclamantului, în sensul anulării raportului de evaluare nr. 84551/G/II din 27

iulie 2011, în ceea ce privește reținerea stării de incompatibilitate raportată

la calitatea de lichidator a reclamantului, reținând însă că în mod legal și

temeinic a fost constatată starea de incompatibilitate în raport de cumularea

funcției de consilier local, respectiv funcționar public parlamentar cu funcția

de cenzor.

2.Recursurile

exercitate împotriva sentinței Curții de apel

Ambele părți au

atacat cu recurs sentința menționată, considerând-o nelegală și netemeinică.

2.1. Recurentul -

reclamant și-a întemeiat calea de atac pe prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii în

totalitate a acțiunii.

În esență, recurentul

- reclamant a arătat că în realitate, perioada de incompatibilitate care s-ar

fi putut reține a durat între 1 martie 2009 și 30 martie 2009, încadrându-se în

termenul de 30 de zile prevăzut de norma derogatorie cuprinsă în art. 200 alin.

(1) din Regulamentul Camerei Deputaților pentru înlăturarea stării de

incompatibilitate.

În opinia

recurentului - reclamant soluția instanței este efectul rezolvării greșite a următoarelor

probleme de drept:

- Nelegalitatea cumulării

incompatibilităților rezultate din exercitarea succesivă a unor funcții sau

demnități publice total distincte, în cazul sau prezentând relevanță numai

ultima stare de incompatibilitate, născută cu ocazia numirii în funcția publică

parlamentară, care nu poate fi cumulată cu incompatibilitatea legată de

calitatea de consilier local.

- Stabilirea

momentului încetării stării de incompatibilitate, care coincide cu data

înregistrării demisiei din funcția de cenzor (30 martie 2009), iar nu cu data

înregistrării mențiunii în Registrul Comerțului (02 aprilie 2010).

- Stabilirea greșită

a stării de incompatibilitate cu o funcție de reprezentant al statului (cenzor

numit la CN R. SA prin Ordinul Ministrului Apărării din 24 noiembrie 2006, ca reprezentant

al Statului),în considerarea prevederilor art. 94 alin. (2

1

) din

Legea nr. 161/2003.

- Lipsa de finalitate

a raportului de evaluare în raport cu încetarea calității de consilier local

prin demisie, la data de 27 martie 2009, împrejurare ce face imposibilă

aplicarea unei sancțiuni disciplinare, termenul de 3 ani prevăzut în acest sens

prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 împlinindu-se la 26 martie 2012.

- Aplicarea greșită a

legii prin constatarea pur formală a stărilor de incompatibilitate, măsurile

aplicate fiind disproporționate și îndepărtate de scopul urmărit de legiuitor

prin art. 8 alin. (1) și (3) și art. 10 lit. e) din Legea nr. 176/2010.

2.2. Recurenta –

pârâtă A.N.I. și-a încadrat criticile în prevederile art. 304 pct. 8, 9 și art.

304

1

C. proc. civ., arătând, în esență, că instanța de fond nu a avut

în vedere dispozițiile art. 252 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și a aplicat

greșit dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, pentru că

recurentul - reclamant a fost numit în calitate a de lichidator anterior

dobândirii funcției publice și a făcut demersuri pentru încetarea acelei

calități abia la data de 17 mai 2011, după ce a luat cunoștință de starea de

incompatibilitate. De asemenea, a arătat că recurentul - reclamant nu a indicat

calitatea de lichidator în declarație de interese depusă după validarea

mandatului de consilier local și ulterior, cu ocazia numirii în funcția publică

la Camera Deputaților.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de cei doi recurenți și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că niciunul dintre recursuri nu este fondat.

1.Argumente de fapt

și de drept relevante

Prin raportul de

evaluare supus controlului instanței de contencios administrativ, A.N.I. a identificat

existența unor elemente ale stării de incompatibilitate în care s-a aflat

recurentul – reclamant în perioada 20 iunie 2008 - 2 aprilie 2010, după cum

urmează:

- în perioada 20

iunie 2008 - 28 aprilie 2009, exercitarea simultană a calității de consilier

local al Consiliului Local Sector 6 București și a celei de cenzor la CN R. SA,

prin încălcarea art. 88 alin. (1) lit. d) și art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003,

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea

și sancționarea corupției, cu modificările ulterioare;

- în perioada 01

martie 2009 - 02 aprilie 2010, exercitarea simultană a unor funcții publice

parlamentare, a calității de cenzor la CN R. SA, a calității de lichidator

judiciar, cu încălcarea art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Efectuând propria

evaluare asupra elementelor de fapt și de drept ale cauzei, instanța de control

judiciar constată că soluția pronunțată de judecătorul fondului reflectă

interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept incidente în raport cu

soluția de fapt rezultată din probele administrate, atât în ceea ce privește

existența și durata incompatibilității între funcția sau demnitatea publică și

calitatea ce cenzor (durată indicată în considerentele sentinței, ce lămuresc

și fundamentează dispozitivul), cât și în ceea ce privește anularea parțială a

raportului de evaluare, pentru incompatibilitatea raportată la calitatea de

lichidator a recurentului - reclamant.

Incompatibilitatea

între calitatea de ales local și aceea de cenzor la o regie autonomă sau

societate comercială de interes național care are sediul sau deține filiale în

unitatea administrativ - teritorială respectivă este clar prevăzută în teza

finală a art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, iar art. 94 alin. (2)

lit. c) din aceeași lege, în forma în vigoare în perioada de referință, interzicea

funcționarilor publici desfășurarea altor activități, remunerate sau

neremunerate, în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități

cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociații familiale

sau ca persoană fizică autorizată.

Teza recurentului –

reclamant, potrivit căreia odată încetat mandatul de ales local, A.N.I. nu ar

mai fi putut reține elemente de incompatibilitate decât prin raportare la

funcția publică parlamentară deținută ulterior, nu poate fi acceptată, pentru că,

potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, activitatea de evaluare a

incompatibilităților se efectuează nu numai pe durata exercitării funcțiilor ori

demnităților publice, ci și ulterior, în termen de 3 ani de la încetarea acestora.

Nici critica

referitoare la lipsa de finalitate a raportului de evaluare, urmare a încetării

calității de consilier local, prin demisie, la data de 27 martie 2009, nu este

întemeiată, pentru că efectele constatării stării de incompatibilitate nu se

limitează la eliberarea din funcția ori demnitatea publică, ci se produc și

pentru viitor, conform art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea

în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și

completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea

A.N.I.

Totodată,

Înalta Curte constată că, în pofida susținerilor recurentului - reclamant, în

cazul său nu poate fi reținută situația de excepție prevăzută în art. 94 alin. (2

1

)

din Legea nr. 161/2003, conform căruia „

Nu se află în

situație de incompatibilitate, în sensul prevederilor alin. (2) lit. a) și c),

funcționarul public care este desemnat printr-un act administrativ, emis în

condițiile legii, să reprezinte interesele statului în legătură cu activitățile

desfășurate de operatorii economici cu capital ori patrimoniu integral sau

majoritar de stat, în condițiile rezultate din actele normative în vigoare”.

Textul normativ citat are în vedere situația

funcționarului public desemnat ca reprezentant al înseși autorității sau

instituției publice cu care se află în raport de serviciu, or recurentul -

reclamant a fost desemnat cenzor la R. prin Ordinul nr. M 184 din 27 noiembrie 2006

al Ministerului Apărării, figurând ca reprezentat al Ministerului Muncii,

Solidarității Sociale și Familiei, unde ocupa funcția de specialist în raportul

de lucru al ministrului, fără legătură cu funcțiile ulterioare în raport cu

care s-a reținut starea de incompatibilitate.

Recursul reclamantului vizează și momentul încetării

stării de incompatibilitate raportată la calitatea de cenzor, partea indicând,

în acest sens, data de 30 martie 2009, când și-a înregistrat demisia la R., iar

nu momentul independent de voința sa când mențiunea înlocuirii din poziția

respectivă a fost înregistrată în Registrul Comerțului.

Este exact ceea ce a consemnat instanța de fond în

motivarea sentinței (pag.10, par.4), în considerarea probei cu înscrisuri

administrate în cauză:cererea de demisie, înregistrată cu nr. R 2263 din 30

martie 2009; adeverința nr. 2832 din 6 mai 2011, emisă de CN R. S.A., care atestă

înregistrarea demisiei în registrele companiei și încetarea plății

indemnizației de cenzor, începând cu luna aprilie 2009; copia filei din

Registrul „intrări” în care figurează cererea de demisie; ștatul nominal pentru

plata cenzorilor pe luna aprilie, în care nu este trecut și recurentul -

reclamant, precum și hotărârea nr. 5 din 14 aprilie 2009 a Adunării generale

ordinare a acționarilor CN R. SA.

În fine, recurentul - reclamant a criticat sentința din

perspectiva proporționalității măsurii în raport cu scopul urmărit de legiuitor

și a respectării dreptului la o bună administrare în activitatea de evaluare

desfășurată de autoritatea emitentă, prin constatarea unei situații pur

formale, dar nici acest motiv de recurs nu este neîntemeiat.

În acest sens, instanța de control judiciar reține că

textul normei juridice trebuie interpretat în primul rând din punct de vedere

teleologic, fiind evident, încă din titlurile Legii nr. 161/2003 și nr. 176/2010,

că scopul reglementărilor a fost acela de asigurare a unui climat de

integritate și de transparență în exercitarea funcțiilor și demnităților

publice și de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoanele care ocupă

astfel de funcții ori demnități să adopte o conduită de natură să le împiedice să

ajungă în situația cumulului nepermis de funcții.

De asemenea, legiuitorul a vizat constatarea și

sancționarea unor situații de incompatibilitate indiferent dacă acestea mai

subzistă sau nu în momentul declanșării procedurii de verificare; interpretarea

contrară ar fi de natură să atragă aplicarea trunchiată și chiar lipsirea de

substanță a prevederilor celor două acte normative.

Recursul A.N.I. este îndreptat împotriva soluției de

anulare a raportului de evaluare în privința stării de incompatibilitate

raportată la calitatea de lichidator judiciar, soluție pe care partea o

consideră contrară dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003

și pronunțată cu ignorarea prevederilor art. 50 alin. (1) și art. 252 alin. (1)

din Legea nr. 31/1990, de vreme ce recurentul - reclamant a formulat și

înregistrat, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

București, o cerere de înlocuire din dosarele în care a fost numit lichidator,

abia la data de 17 mai 2011, după ce a luat cunoștință de starea de

incompatibilitate.

Acest punct de vedere nu poate fi primit, având caracter

excesiv față de scopul prevederilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003,

în condițiile în care înscrisurile depuse la dosarul de fond probează intenția

și demersurile certe efectuate de recurentul - reclamant în vederea înlăturării

stării de incompatibilitate sancționate de prevederea legală menționată, după

numirea sa în funcția publică parlamentară.

Este adevărat că scopul preventiv al reglementării face

ca neexercitarea efectivă a calității care atrage incompatibilitatea să nu

înlăture, prin ea însăși, constatarea stării de incompatibilitate. În speță, dincolo

de neefectuarea niciunui act de lichidare în cele 17 dosare nominalizate în

raportul de evaluare, dosare în care recurentul – reclamant susține că a fost

desemnat din oficiu, anterior datei de 8 aprilie 2009, prezintă însă relevanță

cererea de suspendare din activitate și de înscriere în secțiunea corespunzătoare

a tabloului profesioniștilor în insolvență, cerere pe care a formulat-o la data

de 30 martie 2009, după numirea în funcția publică parlamentară, fiind

înregistrată la Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România

(U.N.P.I.R.) - Filiala București cu nr. 819/8 aprilie 2009.

Ulterior, prin adresa nr. 631 din 16 aprilie 2009,

U.N.P.I.R. i-a comunicat recurentului - reclamant că solicitarea sa de trecere

din subsecțiunea IB a Tabloului Uniunii, în Secțiunea a V-a, Persoane

incompatibile, întemeiată pe dispozițiile art.  35 lit. d) din O.U.G. nr. 86/2006,

a fost aprobată în cadrul ședinței Consiliului Național de conducere al Uniunii

Naționale a Practicienilor în insolvență din România din 10 aprilie 2009,

modificarea urmând a fi operată în Tabloul Uniunii (fila 40 dosar fond).

De altfel, chiar Agenția, în motivarea recursului, a arătat

că recurentul - reclamant a fost numit în calitatea de lichidator anterior

deținerii funcției publice, iar după data de 8 aprilie 2009, când cererea sa a

fost înregistrată la U.N.P.I.R., nu a mai fost numit, din oficiu, lichidator în

vreun dosar.

Pentru modul în care persoana în cauză înțelege să se

conformeze normelor care protejează integritatea în exercitarea funcțiilor ori

demnităților publice, relevantă este manifestarea unilaterală de voință

exprimată și înregistrată, cu dată certă, la entitatea competentă să ia act de

aceasta, iar nu îndeplinirea formalităților care asigură publicitatea față de

terți, invocate de recurenta - pârâtă.

2.Soluția adoptată în recurs și temeiul de drept al

acesteia

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca

nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de A.N.I. și I.I. împotriva sentinței nr. 567 din 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2013.