ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 721/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, anularea Raportului de evaluare nr. x din 19 noiembrie 2014 întocmit în Lucrarea nr. 55960/A/II din 29 noiembrie 2013, prin care s-a constatat că a încălcat dispozițiile prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, pe motivul că în perioada 19 decembrie 2012 - prezent ar fi deținut simultan funcția de deputat și calitatea de administrator la SC B. SRL.

Curtea de Apel București, prin Sentința nr. 1360 din 13 mai 2015, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat Raportul de evaluare nr. x/19 noiembrie 2014 întocmit de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Agenția Națională de Integritate, încadrând criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât susține interpretarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Prevederile legale analizate instituie un caz de incompatibilitate între calitatea de deputat și senator cu funcția de administrator la societățile comerciale.

Astfel, în opinia recurentului-pârât, simpla deținere a celor două calități conduce la aplicarea textului de lege și numai anularea/retragerea/renunțarea la calitatea de administrator, anterior validării mandatului de senator, conduce la înlăturarea incompatibilității.

Intimatul-reclamant a întreprins demersurile necesare pentru dizolvarea și radierea din evidențele Registrului Comerțului a SC B. SRL, ulterior informării acestuia cu privire la declanșarea procedurii de evaluare, iar acest aspect nu îl poate exonera de răspundere.

Mai arată recurentul-pârât că nu are relevanță faptul că intimatul nu a desfășurat nicio activitate de la înființare, din moment ce simpla deținere a calităților de senator și de administrator la o societate comercială conduce la existența stării de incompatibilitate.

Recurentul-pârât invocă și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, fără să indice în cuprinsul recursului formulat hotărâri judecătorești în acest sens.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2017 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 14 decembrie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Recursul este nefondat, având în vedere că nu sunt întrunite disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar împărtășește abordarea judecătorului fondului care a oferit o interpretare și aplicare corectă a disp. art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, conform scopului pentru care a fost edictată norma.

Finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, precum și în prevenirea corupției, astfel cum se prevede expres în art. 8, alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidență a incompatibilităților vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrității persoanei ce ocupă o funcție sau demnitate publică de eventualele ingerințe determinate de interese personale ce decurg din desfășurarea în paralel a unor activități private conexe. În egală măsură, în accepțiunea legiuitorului, protejarea integrității se corelează în mod necesar cu evitarea faptelor de corupție ce ar putea fi săvârșite ca urmare a îmbinării exercitării funcției publice cu desfășurarea unor activități economice.

Înalta Curte apreciază că asigurarea acestei integrități și prevenirea faptelor de corupție se realizează doar în situația în care există premise reale de natură a amenința în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcții vizate de legiuitor, situație în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcții sau demnități publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităților și este de natură a justifică limitarea exercitării unor drepturi.

O demnitate, o funcție publică sau privată nu sunt caracterizate numai de actul alegerii, numirii, desemnării sau învestirii, ci și de ansamblul atribuțiilor, prerogativelor, drepturilor și competențelor prevăzute de lege care intră în conținutul lor, și prin a căror exercitare concomitentă și concurentă în viața socială, de către același subiect, se potențează situațiile de conflict pe care legiuitorul tinde a le evita prin instituirea incompatibilităților.

Așa fiind, numai exercitarea simultană a unei demnități publice și a funcției de administrator într-o societate comercială conduce la starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, de înlăturare a cauzelor și condițiilor care determină corupția.

Deoarece pe perioada exercitării mandatului de senator societatea comercială la care intimatul-reclamant ocupa funcția de administrator nu a avut nicio activitate, se constată că acesta nu s-a aflat în stare de incompatibilitate și nu și-a exercitat atribuțiile unui administrator.

Împrejurarea depunerii la organul fiscal a declarațiilor privind impozitul de venit nu poate avea semnificația contrară, avându-se în vedre că acestea au fost depuse ca o obligație legală și întărește convingerea lipsei de activitate a societății și implicit, a exercitării calității de administrator.

Cu privire la jurisprudența Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, exemplificată prin Deciziile nr. 1318 și 1319 pronunțate în data de 30 martie 2017, urmează a se reține că prin procesul-verbal de unificare a practicii secției din data de 22 mai 2017, s-a hotărât reorientarea acesteia și, în consecință, modificarea jurisprudenței anterioare, în sensul deciziilor în care s-a reținut că, la stabilirea stării de incompatibilitate între funcția publică și calitatea de administrator la o societate comercială, se are în vedere exercitarea efectivă a funcției de administrator.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 1360 din 13 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM