ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3511/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată inițial Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, și ulterior declinată, prin sentința civilă nr. 7555 din 18 noiembrie 2014, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. 10323/G/II din data de 12.03.2014 întocmit de Agenția Naționale de Integritate, Direcția Generală Inspecția de Integritate; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 951 din 2 aprilie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 951 din 2 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului recurentul critică Raportul de evaluare din prisma netemeiniciei acestuia pornind de la faptul că autoritatea intimată i-a respins integral și nejustificat întreaga apărare fără să țină cont de situația de fapt sau de scopul instituției juridice a incompatibilității. Astfel, arată că, încă de la data validării mandatului, societatea în care a deținut funcția de administrator nu mai desfășura activitatea prevăzută în actul constitutiv.

Această situație reiese din înregistrările fiscale și contabile ale societății, de unde rezultă că în perioada imediat următoare validării mandatului de parlamentar și până la suspendarea activității societății, persoana juridică în cauză nu a înregistrat venituri. Împrejurarea că această persoană juridică nu a înregistrat venituri în perioada ianuarie-mai 2013 echivalează cu lipsa oricărei activități a societății. În plus și în virtutea acestei situații, în luna mai 2013 activitatea societății a fost suspendată până în data de 13.05.2016.

Având în vedere situația expusă mai sus și faptul că nu și-a exercitat în niciun mod atribuțiile unui administrator, la data de 14.02.2014 a fost revocat din funcția de administrator al societății fapt ce dovedește și întărește ideea că această calitate a fost una pur teoretică, acesta dedicându-se exclusiv funcției de deputat în Parlamentul României, astfel cum a și procedat pe parcursul întregii perioade de la data validării mandatului de parlamentar.

În condițiile în care nu a exercitat această funcție de administrator al societății și, cu atât mai mult, însăși societatea nu și-a desfășurat activitatea, recurentul consideră că nu există starea de incompatibilitate, iar Raportul de evaluare a fost întocmit cu nesocotirea stării de fapt, împrejurare care a atras și aplicarea greșită a dispozițiilor legale.

Întrucât starea de fapt a fost greșit reținută, actul administrativ în cauză este lipsit de temeinicie, nefiind susținut de o situație reală de incompatibilitate. Acest context atrage răsturnarea prezumției de validitate a unui act administrativ de autoritate, motiv pentru care raportul de evaluare emis în cauză nu poate fi lăsat să producă efecte juridice.

Această împrejurare atrage în aceeași măsură și nelegalitatea actului administrativ câtă vreme dispozițiile legale în vigoare invocate de autoritatea intimată nu au aplicabilitate stării de fapt concrete. Se poate observa cu ușurință că actul administrativ este emis în mod formal, fără nicio susținere, aspect care denotă nelegalitatea sa.

Recurentul mai invocă nelegalitatea Raportului de evaluare, având în vedere nerespectarea criteriilor minime cu privire la redactarea și elaborarea unui act administrativ de autoritate.

Astfel, se susține că Raportul de evaluare în cauză nu face o minimă identificare a destinatarului său în ciuda faptului că este un act administrativ de autoritate individual. Or, este de esența unui asemenea act identificarea exactă a destinatarului său tocmai pentru a se putea determina persoana față de care actul va produce efecte juridice, aceasta fiind și rațiunea emiterii unui act administrativ individual. În ciuda faptului că scopul emiterii acestui Raport a fost acela de a produce efecte juridice, cu ușurință se poate observa că nu are un destinatar identificat, iar efectele, dacă ar fi să se producă, nu ar avea față de cine.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 29 iunie 2017, recursul a fost admis în principiu.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este neîntemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin raportul de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate (ANI) sub nr. 10.323/G/II din 12.03.2014, s-a reținut că: «Smărăndache Miron Alexandru nu a respectat dispozițiile legale privind regimul juridic al incompatibilităților, întrucât în perioada 20.12.2012 - prezent, simultan cu calitatea de deputat în Parlamentul României, Camera Deputaților, a deținut și funcția de administrator la S.C. B. S.R.L., încălcând astfel prevederile art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, și art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96 din 21 aprilie 2006 privind Statutul deputaților și senatorilor.»

S-a avut în vedere că potrivit informațiilor transmise prin adresa din 24 decembrie 2013 de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, A., în perioada 20.12.2012 - prezent, simultan cu calitatea de deputat în Parlamentul României, Camera Deputaților, a deținut și funcția de administrator la S.C. B. S.R.L..

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului reținând că acesta a deținut simultan mandatul de deputat și calitatea de administrator al S.C. B. S.R.L. până la data de 14.02.2014, când a fost revocat.

Prin cererea de recurs, recurentul susține în esență, că societatea B. S.R.L., începând cu 13.05.2013, nu a mai desfășurat activitățile prevăzute în actul constitutiv sau modificator ca urmare a cererii de suspendare. Ca urmare a acestei suspendări, recurentul susține că nu și-a mai exercitat prerogativele funcției de administrator, având această calitate doar în actul constitutiv al societății, neputându-se vorbi despre o administrare propriu-zisă.

Potrivit art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, "Calitatea de deputat și senator este, de asemenea, incompatibilă cu:

a) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice".

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere faptul că art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor (forma în vigoare la 20.12.2012) (în urma republicării devine art. 16 alin. (2) lit. a) prevedea ca Incompatibilități cu funcții din economie următoarele:

"Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu următoarele funcții: a) președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societăți comerciale, inclusiv la bănci ori la alte instituții de credit, la societăți de asigurare și la cele financiare, precum și în instituții publice;(…)".

La art. 18 (forma în vigoare după 20.12.2012) (în urma republicării devine art. 17), având denumirea marginală de Procedura declarării incompatibilității, se prevedea că:

"(1) Deputatul sau senatorul care la data intrării în exercițiul mandatului și după validare se află în una dintre incompatibilitățile prevăzute la art. 15, 16 și 17 sau în alte legi speciale va informa în scris, în termen de 15 zile, Biroul permanent al Camerei din care face parte despre această situație.

(2) În termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), deputatul sau senatorul va opta între mandatul de deputat sau de senator și funcția ori funcțiile incompatibile, demisionând potrivit opțiunii sale.

(3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (2), dacă nu și-a exprimat opțiunea, deputatul sau senatorul este considerat demisionat de drept. Situația se aduce la cunoștința Camerei, care constată demisia de drept. Hotărârea Camerei de constatare a demisiei și declararea locului vacant se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Orice stare de incompatibilitate survenită în timpul exercitării mandatului de parlamentar trebuie adusă la cunoștința Biroului permanent al Camerei, în scris și în termen de 30 de zile de la data intervenirii acesteia.

(5) Procedura de declarare a stării de incompatibilitate se desfășoară conform prevederilor prezentei legi și ale regulamentului fiecărei Camere.".

Din analiza textelor de lege susmenționate rezultă existența unei stări de incompatibilitate între calitatea de "deputat" și "funcția de (…) administrator" la societățile comerciale, legiuitorul neurmărind să interzică o anumită activitate, ci o anumită calitate, dat fiind că incompatibilitățile sunt menite să asigure obiectivitatea în exercitarea funcțiilor publice prin evitarea oricărei suspiciuni referitoare la integritatea etico - profesională.

În plus, starea de incompatibilitate devine nejustificată la împlinirea unui termen de 45 de zile de la data intrării deputatului în exercițiul mandatului, în măsura în care acesta nu demisionează în acest interval din cealaltă funcție deținută.

Or, în cauză, recurentul, deși a început să exercite mandatul de deputat începând cu data de 20.12.2012, totuși a continuat să-și păstreze calitatea de administrator al societății B. S.R.L. până la data de 14.02.2014, când a fost revocat din funcție, aspect de care s-a luat act prin rezoluția nr. 1766 din 28 februarie 2014 a directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț.

Referitor la perioada de suspendare a activității societății începând cu 15 mai 2013, astfel cum rezultă din Rezoluția nr. 4093 din 15 mai 2013 a Directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, aceasta nu poate influența soluția de respingere a cererii de anulare a Raportului de evaluare deoarece, chiar și în ipoteza în care s-ar considera că după data de 15 mai 2013 recurentul nu s-ar mai fi aflat în stare de incompatibilitate, pentru perioada ulterioară expirării termenelor prevăzute de Legea nr. 96/2006 în care avea obligația de a opta între calitatea de deputat și cea de administrator și până la data de 15 mai 2013, când ar fi intervenit suspendarea activității societății, recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate și nu poate fi anulat actul emis de Agenția Națională de Integritate.

În privința susținerilor recurentului legate de lipsa de activitate a societății și de simpla "deținere " a calității de administrator al societății, se contată că acestea sunt nefondate deoarece la dosarul cauzei au fost depuse balanțele de verificare aferente lunilor ianuarie - mai 2013 și toate sunt semnate, în calitate de administrator/director, de către recurent, iar suspendarea activității societății a intervenit, la cererea acestuia, numai la 15 mai 2013.

Prin urmare, se constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 951 din 2 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2017.