ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 159/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014 din 09.10.2014 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. x/24.09.2014.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 927 din data de 01.04.2015 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională De Integritate - Inspecția De Integritate, anulând Raportul de evaluare nr. x/24.09.2014 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Agenția Națională De Integritate - Inspecția De Integritate, a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și, reținând cauza spre rejudecare, să se dispună respingerea acțiunii, cu consecința menținerii, ca temeinic și legal a Raportului de evaluare nr. x/24.09.2014, în ceea ce privește starea de incompatibilitate a reclamantului prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, recurenta a susținut că în mod nelegal prima instanță a constatat că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, motivând eronat că potrivit ultimei mențiuni în Registrul Comerțului, precum și prin adresa nr. x/2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice, începând cu data de 01.05.2009 activitatea S.C. B. S.R.L. este suspendată și, astfel, reclamantul nu a desfășurat activitatea pe care o presupune exercitarea funcției de administrator la această societate.

Recurenta a susținut că legiuitorul a stabilit foarte clar care sunt incompatibilitățile funcției de manager de spital, una dintre ele fiind calitatea de administrator la o societate comercială, fiind fără relevanță dacă societatea comercială a desfășurat sau nu activitate, dacă a realizat sau nu venituri, întrucât legiuitorul nu a făcut distincție între societățile care derulează activități și cele care nu derulează activități.

În opinia recurentei, reclamantul nu a efectuat demersurile necesare pentru a ieși din starea de incompatibilitate în termenul prevăzut de art. 180 alin. (1) lit. b) coroborat cu alin. (4) din Legea nr. 95/2006.

Astfel, nu se poate reține că incompatibilitatea prevăzuta de art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 nu a existat, din moment ce potrivit evidențelor ONRC, reclamantul este administratorul S.C. B. S.R.L., iar suspendarea temporară a activității acestei societăți nu anulează de drept calitatea de administrator al societății.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii astfel cum a fost formulată și menținerii ca legal emis a raportului de evaluare contestat.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13.10.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 20.09.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimată și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

Prin Raportul de evaluare nr. x/24.09.2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a constatat că reclamantul A. s-a aflat începând cu data de 23.05.2012 și până la data emiterii raportului de evaluare în stare de incompatibilitate în sensul prevederilor art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, deoarece a exercitat concomitent funcția de manager interimar, respectiv manager al Spitalului Județean de Urgență Alexandria și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L., nr. de ordine la x/2000.

S-a reținut prin raportul contestat că în urma evaluării declarațiilor de interese, precum și a altor date și informații din documentele aflate la dosar, au fost identificate elemente în sensul existenței stării de incompatibilitate în sensul prevederilor art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

Intimatul-reclamant a fost apreciat incompatibil prin deținerea simultană a calității de manager interimar al Spitalului Județean de Urgență Alexandria și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L, în perioada 23.05.2012 - 02.10.2012.

Se constată că interpretarea dată de instanța de primă jurisdicție dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 este în sensul urmărit de legiuitor.

În conformitate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății "(1) Funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu: b) exercitarea oricărei activități sau funcții de manager inclusiv cele neremunerate."

Instanța de fond a analizat actul administrativ atacat, prin raportare la cele două perioade reținute în raportul de evaluare, precum și prin interpretarea și aplicarea dispozițiilor invocate ca fiind încălcate, la situația de fapt dedusă judecății.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 176 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății stabilesc condițiile de ocupare a funcției de manager al unui spital public, iar prin art. 1 din anexa nr. 1 pct. II din Ordinul ministrului sănătății nr. 1384/2010 se stabilește "obiectul contractului" de management.

Prin dispozițiile art. 180 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 legiuitorul a stabilit care sunt incompatibilitățile funcției de manager de spital, fiind respectat principiul proporționalității, în limitele aduse exercitării unei profesii și a echilibrului între scopul urmărit de legiuitor și interesele concrete corespunzătoare scopului urmărit.

Prin deciziile nr. 844/2015 și nr. 190/2017, Curtea Constituțională a reținut că legiuitorul a avut în vedere aceste limitări, deoarece funcția de manager presupune gestionarea patrimoniului și a mijloacelor materiale și bănești ale spitalului, astfel încât interesul general urmărit a privit buna gestionare a banilor publici folosiți pentru realizarea unui sistem de sănătate eficient economic, pus în slujba cetățeanului.

Or, plecând de la acest context, în mod corect instanța de primă jurisdicție a analizat sensul sintagmei "a exercita" cuprinsă în art. 180 alin. (1) lit. b) din actul normativ în discuție, pentru a se putea stabili, cu certitudine, dacă reclamantul a încălcat regimul incompatibilităților în perioadele reținute în raportul de evaluare contestat.

Astfel, Înalta Curte, constată că prin utilizarea sintagmei de "exercitare a funcției" legiuitorul a înțeles să acopere situațiile de fapt, concrete, în care o persoană numită în funcția de manager exercită orice altă activitate sau funcție de manager. De aceea, instanța trebuie să verifice, iar instanța de primă jurisdicție a verificat întocmai, dacă reclamantul a îndeplinit atribuțiile specifice funcției de administrator în perioadele reținute în raportul de evaluare contestat, perioade în care a deținut funcția de manager interimar de spital.

Înalta Curte reține că din actele dosarului rezultă că, S.C. B. S.R.L. are activitatea întreruptă începând cu data de 01.05.2009, aspect ce rezultă atât din ultima mențiune înregistrată în Registrul Comerțului referitoare la această societate, precum și din adresa x/30.09.2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice, potrivit căreia societatea este inactivă fiscal începând cu data de 11.06.2009, ca urmare a deciziei de inactivare nr. x/29.05.2009 și neîndeplinirii niciunei obligații declarative prevăzute de lege, împrejurare din care se poate prezuma că reclamantul nu a exercitat funcția de administrator al societății.

Faptul că au fost depuse declarații fiscale cu valoare zero atestă lipsa activității societății, nefiind vorba despre o activitate de conducere a societății.

Se arată în cererea de recurs că în mod corect și legal au fost identificate în raportul de evaluare elemente privind existența stării de incompatibilitate, în sensul art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, deoarece reclamantul, începând cu data de 23.05.2012 și până în prezent, a deținut concomitent funcția de manager interimar, respectiv manager al Spitalului Județean de Urgență Alexandria și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L.

Susținerea nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a căii de atac, din moment ce textul de lege invocat se referă în mod expres la exercitarea și nu la deținerea concomitentă a funcțiilor, iar din probele administrate în cauză nu a rezultat exercitarea de către intimatul reclamant a funcției de administrator al societății S.C. B. S.R.L.

În plus, raportul de evaluare este nelegal deoarece în cauză lipsește al doilea element a stării de incompatibilitate reținută prin raport în sensul că funcția de administrator la o societate comercială nu reprezintă o funcție de manager și nu poate fi inclusă în sintagma "oricărei activități sau oricărei alte funcții de manager" prevăzută de art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

În opinia Curții nu orice activitate de conducere și administrare din sectorul privat se încadrează unui activități sau funcții de manager în sensul dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

Pornind în această analiză de la normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevăzute de Legea nr. 24/2000, se constată că art. 37 alin. (1) și (2) din acest act normativ stabilește următoarele:

"(1) În limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni. (2) Dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri diferite, semnificația acestuia în context se stabilește prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obligatoriu pentru actele normative din aceeași materie."

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că o noțiune nu poate avea înțelesuri diferite de la o frază la alta sau de la un articol la altul al aceluiași act normativ, ci trebuie înțeleasă atunci când este definită de lege, în sensul acelei definiții, iar în cazul în care legea nu conține vreo definiție, atunci înțelesul noțiunii trebuie să fie același, oriunde ar fi cuprinsă această noțiune în cadrul respectivei legi.

În speță, în conformitate cu reglementările cuprinse în Anexa II la Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, în cadrul funcțiilor publice specifice este inclusă, printre altele, funcția de manager public, aspect de natură a conduce la concluzia că noțiunea de "manager" este asociată din punct de vedere legal sectorului public.

În materia incompatibilităților, normele legale sunt de strictă interpretare, reținându-se că Legea nr. 95/2006, care stabilește expres incompatibilitățile pentru funcția de manager de spital, operează cu noțiunea de "manager", dispunând la art. 178 alin. (1) în sensul că:

"Spitalul public este condus de un manager, persoană fizică sau juridică".

De asemenea, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu folosește termenul de "manager" pentru a desemna persoana responsabilă cu conducerea societății comerciale. Potrivit legislației naționale, societățile comerciale și celelalte entități private sunt conduse de către administratori sau directori, în funcție de sistemul de conducere ales de către aceste entități.

Mai mult, Legea nr. 161/2003 menționează distinct funcția de manager de cea de administrator, ceea ce denotă faptul că atunci când legiuitorul a urmărit să excludă posibilitatea unei persoane cu funcție publică de a ocupa vreo calitate într-o entitate privată, a folosit în mod expres terminologia folosită de Legea nr. 31/1990, respectiv, administrator, director, cenzor, etc.

În cazul de speță, dacă legiuitorul ar fi intenționat să exclusă posibilitatea unui manager medical de a deține simultan funcția de administrator al unei societății comerciale, ar fi utilizat termenul de administrator potrivit terminologiei Legii nr. 31/1990.

Incompatibilitatea reținută în cauză nu poate fi justificată de scopul urmărit prin norma prevăzută la art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, în condițiile în care, cele două funcții deținute simultan de către recurent, nu pot intra în mod real și concret în conflict, fapt care ar avea consecințe negative asupra modului lor de exercitare, aceste două funcții fiind reglementate prin acte normative diferite, având dispoziții specifice fiecărui domeniu de activitate.

Constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., întrucât instanța de fond în mod corect a dispus anularea Raportului de evaluare emis de recurenta-pârâtă, soluția primei instanțe va fi menținută de Înalta Curte și, pe cale de consecință, recursul va fi respins, ca nefondat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate împotriva sentinței nr. 927 din 1 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.