ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1510/2019

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 17 martie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x din 2 martie 2015, emis de către pârâtă.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 72 din 21 decembrie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză 3.1. Împotriva Sentinței civile nr. 72 din 21 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii. 3.2. Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27.09.2018, recurentul-reclamant A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Soluția instanței de recurs 4.1. Prin încheierea pronunțată la data de 21 noiembrie 2018, în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de recurentul-reclamant A. și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. 4.2. Prin decizia nr. 4058 din 21 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 72 din 21 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Calea de atac extraordinară declarată în cauză Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 3 decembrie 2018, sub nr. x/2018, revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate, a solicitat revizuirea Deciziei nr. 4058 din 21 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și rejudecarea în fond a recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 72 din 21 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu consecința admiterii acțiunii și anulării Raportului de evaluare nr. x din 2 martie 2015, emis de intimată. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., în susținerea acesteia fiind prezentate, în esență, argumente vizând neconcordanța prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 cu dispozițiile art. 41 alin. (1) și art. 53 alin. (1) și (2) din Constituție, revizuentul solicitând și suspendarea prezentei cereri de revizuire până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate cu care a fost sesizată în dosarul nr. x/2015.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 martie 2019, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, apreciind, în esență, că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuentul A. pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acestei excepții. Prin urmare, acest caz de revizuire condiționează reformarea hotărârii definitive de pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei soluții de admitere a excepției de neconstituționalitate, invocate în cauza finalizată prin hotărârea supusă revizuirii. Înalta Curte constată că, deși a fost învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, ca urmare a sesizării formulate de revizuentul A. în dosarul nr. x/2015, Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra excepției invocate, iar simpla înregistrare, pe rolul instanței de contencios constituțional, a sesizării privind neconstituționalitatea unui text de lege, nu se circumscrie ipotezei prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., ceea ce determină inadmisibilitatea căii de atac extraordinare. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A., ca inadmisibilă.