Decizia nr. 5592/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 64/2018 a Curții de Apel Cluj

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin contestația înregistrată la data de 19.10.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat instanței, în principal, constatarea nulității absolute a Raportului de evaluare nr. x/21.09.2017, întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, în lucrarea nr. 22425/S/II/03.06.2015, iar în subsidiar, anularea Raportului de evaluare nr. x/21.09.2017, întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, în lucrarea nr. 22425/S/II/03.06.2015, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 64 din 15 martie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională De Integritate (A.N.I.), ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 64 din 15 martie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A..

Soluția instanței de recurs Prin Decizia nr. 2858 din 25 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: -a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 64 din 15 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal; - a casat sentința recurată și a rejudecat cauza; - a anulat Raportul de evaluare nr. x/21.09.2017, emis de Agenția Națională de Integritate. - a obligat intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate la plata sumei de 4910 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Cererea de completare a hotărârii pronunțate de instanța de recurs Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 14 iulie 2020, petentul A. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 2858 din 25 iunie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În motivarea cererii, petentul a învederat că în cauză, cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite la suma de 4910 de RON este greșit calculat de către instanța de judecată, cuantumul corect fiind de 8.480 RON. Petentul a arătat că la momentul calculării sumei totale a cheltuielilor de judecată, instanța nu a avut în vedere onorariul avocațial aferent primei instanțe în cuantum de 3.570 RON. În fine, petentul a arătat că, deși instanța de recurs a admis în integralitate cheltuielile de judecată, la momentul calculării a acordat doar suma de 4910 RON formată din taxa judiciară de timbru în primă instanță, taxe judiciare de timbru în recurs și onorariul de avocat doar în recurs, fără a observa onorariul avocațial în cuantum de 3570 de RON aferent fazei de judecată în primă instanță. II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de completare a Deciziei nr. 2858 din 25 iunie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Examinând cererea de completare a hotărârii, în raport cu motivele expuse și cu normele de drept incidente, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente: Prin cererea întemeiată pe prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., petentul A. a solicitat a-i fi acordate cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea căii de atac formulate împotriva sentinței nr. 64 din 15 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III a contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.", iar potrivit art. 453 alin. (1) din același cod: "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată." Înalta Curte constată că ipoteza prevăzută de textele de lege anterior citate este îndeplinită în cauză. Astfel, având în vedere soluția de admitere a recursului și, pe cale de consecință de admitere în integralitate a acțiunii și a cheltuielilor de judecată solicitate, se constată că este întemeiată în parte cererea de completare a dispozitivului, iar instanța de control judiciar a omis a acorda cheltuielile de judecată în cuantum de 3.570 RON, reprezentând onorariul avocațial aferent judecății în primă instanță, conform facturii x din 16.10.2017 și chitanței seria x nr. x din 16.10.2017. Pentru considerentele expuse, în baza art. art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea privind completarea Deciziei nr. 2858 din 25 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că obligă intimata-pârâtă la plata sumei de 3570 RON reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la instanța de fond.