ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3862/2021

Ședința publică din data de 28 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin contestația ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate să se constate în principal nulitatea raportului de evaluare nr. x/22.06.2015 și în subsidiar să se dispună anularea acestuia ca fiind netemeinică și nelegală.

Primul ciclu processual

Sentința instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 14/2016 din data de 10 ianuarie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Decizia instanței de recurs

Prin decizia nr. 2239/2018 din data de 29 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 14 din 20 ianuarie 2016 a

Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Al doilea ciclu procesual

Sentința instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 267/2018 din data de 2 noiembrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x/22.06.2015.".

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 267/2018 din data de 2 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecarea cauzei, anularea Raportului de evaluare nr. x/2015.

Recurentul-reclamant apreciază că instanța de fond a reținut starea de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 în mod eronat, singura restrângere privind calitatea de consilier local al viceprimarului este de a nu beneficia de indemnizația aferentă acestui statut.

Mai arată reclamantul că potrivit HCL nr. 69/2010 a fost numit în Adunarea generală a Asociaților al S.C. Crasna S.R.L. în calitate de consilier local, nu și de viceprimar.

Or, dispozițiile art. 87 sunt aplicabile doar primarilor, nu și viceprimarilor. Totodată, arată că a îndeplinit calitatea de membru în Adunarea generală a Asociaților al S.C. Crasna S.R.L. în calitate de consilier local, activitate neremunerată, nu și de reprezentant al unității administrativ teritoriale.

Apărările formulate în cauză

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Argumente de fapt și de drept relevante

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este nefondat, sentința atacată reflectând interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Prin Raportul de evaluare nr. x/22.06.2015, întocmit de Agenția Națională de Integritate, și contestat în speță, s-a reținut că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât în perioada 16.09.2010-20.06.2012, a deținut concomitent funcția de viceprimar a comunei Crasna, jud. Sălaj și calitatea de reprezentant al Consiliului local al comunei Crasna în Asociația Generală a Asociaților de la S.C. B. S.R.L., societate la care consiliul local deținea calitatea de asociat unic.

Cu privire la reținerea de către instanța de fond a situației de incompatibilitate instituite de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, susținerile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate.

Astfel, dispozițiile art. 87 1 lit. f) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare la data promovării acțiunii prevedeau că:,,1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu:

f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național;".

Înalta Curte împărtășește opinia exprimată de prima instanță în ceea ce privește îndeplinirea primei condiții legale prevăzute pentru existența acestui caz de incompatibilitate, constatând că S.C. B. S.R.L., este persoană juridică română, având forma de societate cu răspundere limitată, societate înființată prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Crasna nr. 57/12.08.2010, prin reorganizarea Serviciului Public de Gospodărie Comunală, cu asociat unic comuna Crasna, fiind aplicabile prevederile din Legea nr. 215/2001.

Potrivit art. 30 din Actul constitutiv al societății: "Hotărârile asociatului unic se iau în adunarea generală a asociaților care este organul de conducere al societății, fiind constituită din membrii în funcție ai Consiliului local al comunei Crasna sau din mandatați ai acestuia.".

Prin H.C.L. nr. 69/16.09.2010 au fost desemnați ca reprezentanți ai Consiliului local în Adunarea Generală a Asociaților la S.C. B. S.R.L. toți consilierii locali, printre care și reclamantul.

Totodată, potrivit H.C.L. nr. 57/2010 și Actul constitutiv al societății, cât și din Furnizarea de informații de către O.N.R.C., rezultă cu puterea evidenței că asociatul unic al S.C. B. S.R.L. este Comuna Crasna, iar nu Consiliul Local al comunei Crasna.

Înalta Curte nu poate primi alegațiile recurentului în sensul că, potrivit HCL nr. 69/2010 a fost numit în Adunarea generală a Asociaților al S.C. Crasna S.R.L. în calitate de consilier local, nu și de viceprimar.

Or, dispozițiile art. 87 sunt aplicabile doar primarilor, nu și viceprimarilor. Totodată, arată că a îndeplinit calitatea de membru în Adunarea generală a Asociaților al S.C. Crasna S.R.L. în calitate de consilier local, activitate neremunerată, nu și de reprezentant al unității administrativ teritoriale.".

Așadar, sub aspectul celei de-a doua condiții legale, instanța de control judiciar reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 37 din Legea nr. 215/2001, dobândirea calității de reprezentant al unității administrativ - teritoriale în adunarea generală a acționarilor, pentru a exercita în numele ei drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute de aceasta la societăți comerciale, implică un mandat special pentru adunarea respectivă, concretizat într-o hotărâre a consiliului local.

În speță, se constată că aceste dispoziții legale s-au concretizat în hotărârile consiliului local prin care recurentul-reclamant a fost desemnat ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale Crasna în cadrul adunării generale a acționarilor la societățile de interes local B. S.R.L.

Mai mult, prin H.C.L. nr. 69/2010 s-a stabilit la art. 2 din hotărârea de consiliu că persoanele desemnate (inclusiv reclamantul) sunt împuternicite să exercite în numele unității administrativ teritoriale toate drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute la S.C. B. S.R.L., în numele legii.

Această constatare este în acord cu dispozițiile art. 36 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "consiliul local exercită, în numele unității administrativ-teritoriale, toate drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute la societăți comerciale sau regii autonome, în condițiile legii", iar art. 37 din Legea nr. 215/2001 dispune că "persoanele împuternicite să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale în societăți comerciale, regii autonome de interes local, asociații de dezvoltare intercomunitară și alte organisme de cooperare sau parteneriat sunt desemnate prin hotărâre a consiliului local, în condițiile legii, respectându-se configurația politică de la ultimele alegeri locale".

În condițiile arătate, în acord cu judecătorul fondului, se apreciază că au intervenit atât un mandat legal conferit consiliului local de către unitatea administrativ-teritorială, cât și un mandat convențional acordat de către consiliul local recurentului-reclamant, fără ca reprezentarea unității administrativ-teritoriale să constituie o obligație de serviciu a viceprimarului, fiind întrunită ipoteza interzisă de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, de a fi reprezentat acționarul (unitatea administrativ-teritorială) de către viceprimarul comunei.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant și raportat la situația de incompatibilitate ce face obiectul prezentei analize, nu prezintă relevanță participarea și votul exprimat de către reclamant în adunările generale ale societății și nici faptul că acesta nu a fost remunerat pentru activitatea respectivă, nu a dobândit dividente și nu a avut nici un beneficiu. Existența stării de incompatibilitate nu impune o condiție referitoare la remunerarea activității desfășurate în cadrul societății comerciale înființate de unitatea administrativ-teritorială. Simpla deținere simultană a calității de reprezentant al comunei și a celei de viceprimar atrage incompatibilitatea conform art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 și la aceste dispoziții legale neechivoce nu se poate adăuga o cerință suplimentară.

În mod similar, afirmațiile recurentului-reclamant referitoare la obligația "reprezentantului comunei Crasna ... de a apăra interesele locuitorilor municipiului în baza manadatului de i-a fost încredințat", nu justifică încălcarea prevederilor exprese ale art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Starea de incompatibilitate a fost reglementată de legiuitor pentru prevenirea conflictului de interese definit prin art. 70 din Legea nr. 161/2003 ca fiind:

"situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

Prin urmare, incompatibilitatea reprezintă interdicția de a cumula două sau mai multe funcții/atribuții care prin exercitarea lor simultană ar putea altera obiectivitatea cu care oficialul public are obligația să își îndeplinească sarcinile de serviciu.

În acest context, în mod judicios prima instanță a apreciat că sunt întrunite condițiile legale și pentru existența cazului de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 267/2018 din data de 2 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2021.