ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2923/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 22.11.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/06.11.2017 cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2046 pronunțată în data de 27.04.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE.

Împotriva sentinței civile nr. 2046 din data de 27.04.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., încadrând în drept criticile sale în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Împotriva recursului promovat de reclamant a formulat întâmpinare intimata -pârâtă Agenția Națională de Integritate, în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca nefondat, urmând a se constata că soluția de respingere a acțiunii promovată de reclamant, este temeinică și legală.

Împotriva întâmpinării, recurentul -reclamant a formulat Răspuns la aceasta, solicitând respingerea apărărilor și, pe cale de consecință, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, respectiv anularea Raportului de evaluare înregistrat sub nr. x din 06 noiembrie 2017 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 decembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen de judecată recurentul -reclamant A. a depus în scris cerere de suspendare a judecății prezentului litigiu până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate invocată în cauză cu privire la dispozițiile art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 156/2018). Cererea de suspendare a fost întemeiată de recurentul - reclamant pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

În prealabil, Înalta Curte va analiza cererea de suspendare a judecății litigiului până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate invocată cu privire la dispozițiile art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 156/2018), cerere formulată de recurentul -reclamant A. și întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Examinând cererea, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., soluționarea prezentei cauze nefiind împiedicată de soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 156/2018).

Instanța de control judiciar apreciază că aceasta a fost și intenția legiuitorului prin introducerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 11 din C. proc. civ., corelat cu modificarea dispozițiilor Legii 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, lege care anterior prevedea la alin. (5) al articolului 29 că "(5) Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.".

Nefiind astfel îndeplinite cerințele prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cererea de suspendare formulată de recurentul -reclamant A. urmează a fi respinsă, ca nefondată.

În continuare, analizând criticile de nelegalitate formulate de recurentul -reclamant cu privire la sentința ce face obiectul prezentei judecăți, Înalta Curte constată următoarele:

În cadrul recursului recurentul-reclamant invocă motive de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 și pct. 5 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente și a principiilor legale în aplicarea legalității Raportului de evaluare din 6. XI.2017 prin care intimata . . . . . . . . . . starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant, în sensul încălcării dispozițiilor art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.

În cadrul acestui motiv de recurs recurentul-reclamant invocă mai multe aspecte de nelegalitate privind sentința atacată prin care s-a respins acțiunea și s-a menținut ca legal emis raportul de evaluare.

Primul aspect de nelegalitate privește încălcarea de către prima instanță a principiului specialia generalibus derogant.

Aceasta în condițiile în care prima instanță a apreciat greșit în sensul că dispozițiile art. 97 din Legea nr. 161/2003 au caracter de normă generală în raport de dispozițiile art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 care au caracter de normă specială aplicabilă cu prioritate.

Al doilea aspect privește încălcarea normelor de tehnică legislativă și a intenției legiuitorului prevăzut de art. 15 alin. 2 din legea nr. 24/2000.

Aceasta raportat la faptul că indiferent de categoria funcției publice (de execuție sau de conducere) sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 161/2003, fiind incidente și dispozițiile Deciziei 102/28.02.2013 a Curții Constituționale.

Al treilea aspect de nelegalitate privește inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.

Aceasta deoarece în perioada 1.04.2016 - 30.06.2016 raporturile de serviciu ale recurentului-reclamant au fost suspendate.

Ultimul aspect de nelegalitate privește caracterul extrem de restrictiv al normei generale art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 analizat prin raportare la normele aplicabile în Uniunea Europeană.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. se invocă încălcarea de către instanța de fond a unor norme de procedură.

În acest sens se invocă stabilirea greșită a situației de fapt rezultată din actele care au stat la baza emiterii raportului de evaluare contestat și încălcarea dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. având ca obiect considerentele contradictorii ale primei instanțe.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii și anulării ca nelegal a raportului de evaluare.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Iar la dosar recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de casare invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs invocate de recurent.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză hotărârea recurată nefiind pronunțată cu încălcarea normelor de procedură de natură a atrage sancțiunea nulității.

Aspectele invocate în cadrul acestui motiv de casare nu reprezintă încălcări ale normelor de procedură.

Stabilirea situației de fapt și motivarea în fapt și în drept a sentinței nu pot fi încadrate în dispozițiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.

Curtea verificând hotărârea recurată în raport de dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. ca instanță de control apreciază că în cauză motivarea în fapt și în drept a soluției dispuse face posibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentința atacată prin care a fost menținut ca legal raportul de evaluare prin care se constatase că recurentul-reclamant a încălcat dispozițiile art. 43 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 32 din Legea nr. 176/2010 fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente.

În cauză Curtea nu va reține aspectele de nelegalitate invocate în cadrul acestui motiv de recurs.

Primul aspect de nelegalitate care privește încălcarea principiului specialia generalibus derogant nu este fondat.

În opinia recurentului caracterul de normă specială care se aplică cu prioritate situației de incompatibilitate vizată prin raportul de evaluare, îl reprezintă dispozițiile art. 97 din Legea nr. 161/2003.

Potrivit art. 97 din Legea nr. 161/2003:

"(1) Funcționarut public poate candida pentru o funcție eligibilă sau poate fi numit într-o funcție de demnitate publică.

(2) Raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă:

a) pe durata campaniei electorate, până în ziua ulterioară alegerilor, daca nu este ales;

b) până la încetarea funcției eligibile sau a funcției de demnitate publică, în cazul în care functionarul public a fost ales sau numit."

Curtea constată că în mod legal prima instanță a apreciat în sensul că dispozițiilor art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 au caracter de normă specială care este aplicabilă situației reclamantului dat fiind calitatea sa de funcționar public cu funcție de conducere calitate necontestată și probată cu actele care au stat la baza emiterii raportului de evaluare.

Astfel. în urma procedurii de evaluare; s-a reținut faptul că recurentul a deținut funcție publică de conducere - inspector șef adjunct în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ilfov în perioada 01.012016 - 30.06.2016 a avut raporturile de serviciu suspendate urmare aprobării cererii sale de suspendare a raportului de serviciu . . . . . . . . . .pentru concediu fără plată pentru interese personale.

Începând cu date de 01.04.2016-30.06.2016 până cei târziu la data de 01.07.2016. în temeiul prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999.

În perioada suspendării "pentru interese personale" a raporturilor de serviciu, a participat la campania electorală pentru alegerile locale 2016 (a candidat pentru funcția de primar al com. Balolești nefiind ales).

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici "Înații funcționari publici și funcționarii publici de conducere pot candida pentru funcții de demnitate publică numai dupa încetarea, în condițiile legii a raporturilor de serviciu".

Contrar celor susținute de către recurent. îi sunt aplicabile prevederile art. 34 alin (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici întrucât acesta deținea funcția publică de conducere și anume funcția de inspector șef\adjunct în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ilfov,

Conform prevederilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, un funcționar public cu funcție de conducere, poate candida pentru o funcție de demnitate publică, numai după încetarea, în condițiile legii, a raporturilor de serviciu.

Legat de acest prim aspect de nelegalitate, Curtea nu va reține ca fondată apărarea invocată în recurs în sensul că dispozițiile art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 nu sunt aplicabile pe motiv că în perioada 1.04.2016-30.06.2016 raporturile de serviciu ale reclamantului erau suspendate și în consecință el nu exercită funcția deținută, invocându-se incidența dispozițiilor art. 97 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 97 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 161/2000, prevederi ce reglementează suspendarea raportului de serviciu al funcționarului public pe durata campaniei electorale până în ziua ulterioară alegerilor.

Aceasta deoarece în cauză sunt incidente, dat fiind calitatea reclamantului care a deținut calitatea de funcționar public cu funcție de conducere, dispozițiile art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/199 prin care funcționarii publici de conducere pot candida pentru funcția de demnitate publică numai după încetarea în condițiile legii a raporturilor de serviciu.

Aspectele de nelegalitate care privesc încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 și a legislației europene, respectiv Statutul funcționarilor Uniunii Europene nu sunt fondate.

În cauză dispozițiile aplicabile și care au fost interpretate corect de prima instanță nu contravin intenției legiuitorului care a reglementat distinct situația funcționarilor publici cu funcție de conducere, care pot candida - cazul reclamantului care a participat la alegerile din anul 2016 pentru funcția de primar al Comunei Balotești jud. Ilfov, numai după încetarea raporturilor de servici. Iar în cazul recurentului suspendarea la cerere a raportului de serviciu nu reprezintă o încetare a acestui fapt de natură a înlătura situația de incompatibilitate reținută în raportul de evaluare.

Această reglementare națională nu este de natură a fi discriminatorie cu prevederi ce reglementează la nivel comunitar statutul funcționarului public.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 396-397 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecății recursului, formulată de recurentul -reclamant A..

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2046 din 27 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.