ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2139/2021

Ședința publică din data de 01 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 13 ianuarie 2016 pe rolul Cuții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/18.12.2015, întocmit de pârâtă în lucrarea nr. 3086/S/II/26.01.2015, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei Agenția Națională de Integritate, înregistrată la data de 20 februarie 2018, intervenienta B. a solicitat admiterea cererii sale de intervenție în favoarea Agenției Naționale de Integritate, în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin sentința civilă 3203 din 04 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a admis cererea de intervenție în interesul pârâtei, formulată de intervenienta accesorie B..

Împotriva sentinței civile nr. 3203 din 04 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., fără să indice un temei în drept, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-reclamant a învederat, în esență, că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2013, având în vedere că nu a exercitat efectiv funcția de membru în consiliul de administrație și nici nu a fost remunerat pentru deținerea acestei funcții.

Printr-un alt set de critici, recurentul-reclamant susține că mențiunea din raportul de evaluare contestat, potrivit căreia s-ar fi desemnat ca reprezentant al Universității de Medicină și Farmacie "C." în calitate de membru în consiliul de administrație al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice București este eronată, acesta fiind în fapt desemnat prin Decizia nr. 16239/16.07.2010, adoptată de Senatul Universității, având obligația de a o semna în calitatea sa de rector, funcție deținută la acel moment, conform Cartei Universitare.

Recurentul-reclamant a arătat că, la momentul întocmirii raportului de evaluare contestat, starea de incompatibilitate nu mai exista, având în vedere că la data de 31 ianuarie 2014 a demisionat din consiliul de administrație al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice București.

Referitor la cererea de intervenție în interesul intimatei-pârâte, recurentul - reclamant a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 61 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. pentru a se putea dispune admiterea acesteia în principiu.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 04 ianuarie 2019, intimata - intervenientă B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 11 ianuarie 2019, intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, coroborate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 92/2006.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține, în raport de criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant, că acestea se subsumează motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de casare poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În speță, acest motiv de casare nu este incident, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Înalta Curte constată că starea de incompatibilitate a reclamantului a fost reținută de Agenția Națională de Integritate având în vedere că în intervalul 16 iulie 2010 - 31 ianuarie 2014, perioadă în care a fost deputat în Parlamentul României, în mandatul 2008-2012, iar ulterior senator în Senatul României, în mandatul 2012 - 2016, a deținut concomitent și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice București, încălcând astfel regimul juridic al incompatibilităților prevăzut de dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

O primă critică a recurentului din perspectiva inexistenței stării de incompatibilitate a constat în aceea că, în fapt, nu a exercitat efectiv funcția de membru în consiliul de administrație și nici nu a fost remunerat pentru deținerea acestei funcții.

Potrivit dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, "Calitatea de deputat și senator este, de asemenea, incompatibilă cu: funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice".

Conform prevederilor art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 92/2006, "Calitatea de deputat sau de senator este, de asemenea, incompatibilă cu: a) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare/reasigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice".

Înalta Curte amintește că incompatibilitățile au menirea de a asigura transparența funcției publice și constituie un important instrument de prevenire a corupției și o garanție a exercitării cu imparțialitate a funcției publice, iar calitatea de membru al consiliului de administrație la o instituție publică, poate fi susceptibilă de premisele încălcării principiilor urmărite de legiuitor prin instituirea incompatibilităților.

Totodată, în raport de conținutul clar și precis determinat al dispozițiilor legale ce reglementează regimul juridic al incompatibilităților deputaților și senatorilor, se constată că starea de incompatibilitate există în prezența îndeplinirii simultane a funcției de deputat sau senator cu calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, fără să fie condiționată de participarea la ședințele consiliului de administrație sau de încasarea unei remunerații.

O a doua critică a recurentului - reclamant vizează faptul că nu s-a autodesemnat reprezentant în consiliul de administrație, arătând că Decizia nr. 16239/16.07.2010 a fost semnată de acesta în calitate de rector al Universității de Medicină și Farmacie "C.", având obligația de semnare a deciziilor, potrivit Cartei Universitare.

Înalta Curte constată că aceste aspecte nu au nicio relevanță în cauză, raportat la existența stării de incompatibilitate determinată de deținerea simultană de către recurentul-reclamant a funcțiilor incompatibile potrivit legii.

Mai mult, din cuprinsul raportului de evaluare contestat în cauză rezultă că aspectul privind pretinsa autodesemnare face obiectul unei alte evaluări privind un posibil conflict de interese, nu este supusă analizei în prezenta cauză.

O ultimă critică formulată de recurentul-reclamant constă în faptul că la momentul întocmirii raportului de evaluare contestat, starea de incompatibilitate nu mai exista, întrucât la data de 31 ianuarie 2014 a demisionat din consiliul de administrație al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice București.

Potrivit art. 17 din Legea nr. 96/2006:

"(1) Deputatul sau senatorul care, la data intrării în exercițiul mandatului, se află în una dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute în prezentul statut sau în alte legi speciale are la dispoziție un termen de 15 zile pentru a notifica Biroul permanent al Camerei din care face parte cu privire la starea sa de incompatibilitate. După expirarea acestui termen, deputatul sau senatorul va opta, în termen de 30 de zile, între mandatul de deputat sau de senator și funcția ori funcțiile incompatibile, demisionând potrivit opțiunii sale. Demisia deputatului sau a senatorului se aduce la cunoștința Biroului permanent al Camerei din care acesta face parte.

(2) Deputatul sau senatorul care nu și-a exprimat opțiunea potrivit prevederilor alin. (1) rămâne în stare de incompatibilitate. Biroul permanent al Camerei din care face parte sesizează comisia care are în competență analizarea situațiilor de incompatibilitate în vederea întocmirii unui raport, în termen de 15 zile de la sesizare. Comisia competentă solicită punctul de vedere al Agenției Naționale de Integritate, care va răspunde solicitării în cel mult 5 zile. Raportul comisiei se înaintează Biroului permanent al Camerei Deputaților sau Senatului, care îl va informa pe deputatul sau senatorul în cauză și va supune în prima ședință a plenului Camerei din care face parte un proiect de hotărâre de constatare a stării de incompatibilitate și de încetare a mandatului.

(3) Deputatul sau senatorul aflat într-o stare de incompatibilitate survenită în timpul exercitării mandatului aduce la cunoștința Biroului permanent al Camerei din care face parte această situație, în scris, în termen de cel mult 15 zile de la data intervenirii acesteia. La împlinirea termenului de 30 de zile de la notificare, prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(4) Deputatul sau senatorul se poate adresa Biroului permanent al Camerei din care face parte, în vederea clarificării unei eventuale stări personale de incompatibilitate. Biroul permanent înaintează solicitarea comisiei care are în competență analizarea situațiilor de incompatibilitate, în vederea întocmirii unui raport, în termen de 15 zile de la sesizare. În cazul în care din raportul comisiei reiese existența unei stări de incompatibilitate, deputatul sau senatorul are obligația ca în termen de 30 de zile să opteze între calitatea de deputat ori de senator și funcția sau funcțiile incompatibile. Prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător".

Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă a avut în vedere faptul că la data de 31 ianuarie 2014, recurentul-reclamant a demisionat din consiliul de administrație al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice București, acesta fiind și motivul pentru care prin raportul de evaluare s-a reținut că starea de incompatibilitate a subzistat doar până la data la care a fost înregistrată demisia persoanei evaluate din funcția de membru al consiliului de administrație al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice București.

Încetarea stării de incompabilitate anterior întocmirii raportului de evaluare nu prezintă relevanță în cauză, în condițiile în care manifestarea de voință a recurentului-reclamant nu a intervenit în termenul de opțiune oferit de legiuitor într-o atare ipoteză de incompatibilitate.

Ceea ce este relevant în cauză este faptul că starea de incompatibilitate a reclamantului a durat aproximativ 3 ani și jumătate, respectiv în perioada 16 iulie 2010 - 31 ianuarie 2014, iar raportul de evaluare constată starea de incompatibilitate și reține încetarea acesteia la data demisiei reclamantului (31 ianuarie 2014), anterior întocmirii raportului de evaluare.

O ultimă critică de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant privește aplicarea greșită a prevederilor art. 61 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., prin raportare la soluția de admitere, în principiu, a cererii de intervenție accesorie formulată în cauză.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, iar intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.

Întrucât cererea de intervenție accesorie a fost formulată în sprijinul apărării intimatei-pârâte Agenția Națională de Integritate și dată fiind natura interesului indicat de intimata-intervenientă, anume pretinsa nelegalitate a actelor emise în considerarea unui invocat mandat nevalid, instanța de control judiciar constată că în mod corect a dispus instanța de fond încuviințarea în principiu a cererii de intervenție accesorie.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3203 din 04 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3203 din 04 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 aprilie 2021.