ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1289/2021

Ședința publică din data de 3 martie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 07 aprilie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/29.03.2017, întocmit de pârâtă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5040 din 19 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 5040 din 19 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și anularea raportului de evaluare întocmit de pârâtă.

Prin decizia nr. 2947 din 30 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 5040 din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 2947 din 30 iunie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, a formulat contestație în anulare A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 2 octombrie 2020, sub nr. x/2020.

Prin contestația în anulare se solicită admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei criticate și admiterea recursului.

Susținând incidența dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatorul învederează că decizia atacată este rezultatul unei erori materiale, întrucât instanța de recurs nu a avut în vedere că Hotărârea Consiliului Local Desești nr. 12/2013 și contractul de închiriere nr. x/2013 au fost anulate de Tribunalul Maramureș, prin sentința civilă nr. 1992 din 2 august 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2013. Prin decizia nr. 3844 din 24 septembrie 2018, pronunțată în același dosar, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a menținut soluția de anulare a HCL Desești nr. 12/2013, iar în prezent, dosarul este în rejudecare pentru determinarea cuantumului despăgubirilor care ar urma să fie acordate reclamanților din dosarul nr. x/2013.

Consideră contestatorul că, întrucât HCL Desești nr. 12/2013 a fost anulată, nu se poate reține că s-a aflat în conflict de interese prin raportare la acest act al autorității publice locale, împrejurare care nu a fost luată în considerare de către instanța de recurs.

Prin întâmpinare, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.

II. Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând cerințele de admisibilitate ale contestației în anulare, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul A. este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., text de lege pe care contestatorul și-a întemeiat cererea:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Pentru a fi incident acest caz de contestație în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația să fie pronunțată în soluționarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existența unor erori materiale, săvârșite de instanța de control judiciar, care au influențat soluția astfel pronunțată. În definirea cazului de contestație în anulare privitor la existența unor erori materiale, textul de lege are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunțate și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Totodată, reține Înalta Curte, contestația în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate ale hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu se invocă de către contestator, în prezenta cauză, o greșeală materială a instanței de recurs, cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei. Motivele expuse în contestația în anulare se referă la însăși legalitatea deciziei atacate, contestatorul formulând critici cu privire la neluarea în considerare, de către instanța de recurs, a consecințelor produse cu privire la conflictul de interes reținut prin raportul de evaluare contestat, de anularea pe cale judecătorească a Hotărârii Consiliului Local Desești nr. 12/2013.

Contestatorul invocă, deci, o pretinsă greșeală de judecată în interpretarea și aplicarea normelor legale care reglementează incidentul de integritate al conflictului de interese, susțineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestației în anulare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Prin promovarea contestației în anulare, titularul căii de atac urmărește să obțină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate, demers inadmisibil în raport de condițiile de exercitare ale contestației în anulare, care vizează, astfel cum s-a arătat anterior, doar greșeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, iar nu presupuse greșeli de judecată.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2947 din 30 iunie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2021.