ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2895/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal, la data de 4.08.2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare întocmit de inspecția de integritate din cadrul pârâtei înregistrat sub nr. x/17.07.2017, cu consecința repunerii reclamantei în situația anterioara.

Prin sentința civilă nr. 417/25.01.2018, Tribunalului București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat judecarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal la data de 6.03.2018.

Prin sentința nr. 2634 din 06 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca fiind neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ Fiscal, la data de 27.11.2018 în dosarul nr. x/2017, petenta A. a solicitat recomunicarea hotărârii civile nr. 2634/06.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul civil nr. x/2017

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 12 decembrie 2018 s-a respins cererea de recomunicare a sentinței civile nr. 2634/6.06.2018, formulată de petenta A., ca neîntemeiată.

3.1. Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu consecința anulării raportului de evaluare nr. x/17.07.2017, reținându-se că la data depunerii candidaturii pentru Camera Deputaților, raportul de serviciu era suspendat.

A formulat și cerere de repunere în termenul de recurs.

3.2. Prin cererea formulată la data de 20.12.2018 recurenta - reclamantă a formulat recurs și împotriva încheierii din 12 decembrie 2018.

Întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a susținut recurenta că hotărârea a fost comunicată la sediul avocatului ales, care nu s-a prezentat la termenul din data de 6.06.2018, motiv pentru care a reziliat contractul de asistență juridică.

De asemenea, a învederat reclamanta că avocatul i-a comunicat faptul că nu a intrat în posesia sentinței și că și-a schimbat sediul profesional, fără a încunoștința despre această împrejurare nici pe reclamantă și nici instanța de judecată.

A invocat dispozițiile art. 157 și 158 din C. proc. civ.

Constată instanța de recurs că recurenta - reclamantă a criticat încheierea din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal prin care s-a respins cererea de recomunicare a sentinței instanței de fond.

În susținerea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a arătat recurenta că hotărârea primei instanțe a fost comunicată la cabinetul apărătorului cu care a reziliat contractul de asistență juridică în raport de împrejurarea că acesta nu s-a prezentat la termenul de judecată acordat.

Totodată din dovada de comunicare la sediul apărătorului rezultă că aceasta nu a fost primită personal, în condițiile în care acesta, așa cum i-a învederat ulterior, și-a schimbat sediul profesional.

Reține Înalta Curte că sub imperiul acestui caz de casare, se pot include neregularități de ordin procedural, precum și nesocotirea unor principii fundamentale care atrag sancțiunea nulității.

Contrar susținerilor recurentei - reclamante, instanța observă că prin cererea de chemare în judecată și-a desemnat sediul ales la cab. Av. "B.", cu sediul profesional în Pitești, Județ Argeș, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 158 din C. proc. civ., procedura de citare și de comunicare s-a desfășurat la această adresă, nefiind necesară indicarea de către parte a unui anumit avocat din cadrul cabinetului sau al societății profesionale de avocatură spre a primi actele de procedură, însuși cabinetul (avocatul) sau societatea profesională fiind însărcinat(ă) cu această atribuție.

Are în vedere Înalta Curte că dispozițiile art. 172 din C. proc. civ. prevăd că dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată.

În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare/comunicare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.

Aceste dispoziții legale sunt aplicabile și în ceea ce privește schimbarea în cursul procesului a domiciliului sau a sediului procesual ales. Sancțiunea care intervine în cazul în care partea omite să facă o atare încunoștințare vizând schimbarea domiciliului sau a sediului procesual ales este aceea că procedura de comunicare se va considera legal îndeplinită la vechiul loc de citare, pentru aceeași instanță.

Nici chiar renunțarea unilaterală la contractul de asistență juridică nu implică în mod automat și renunțarea părții la alegerea de domiciliu făcută la sediul profesional al avocatului care o reprezenta în proces, fiind necesar ca partea sau avocatul să arate în mod expres și că renunță la alegerea de domiciliu, întrucât domiciliul sau sediul procesual ales nu constituie obiect al contractului de asistență juridică.

In raport de aceste considerente, Înalta Curte costată că procedura de comunicare a sentinței civile nr. 2634/06.06.2018 a fost corect îndeplinită, în raport de dovada aflată la dosar, din cuprinsul căreia rezultă că hotărârea a fost comunicată la data de 11.10.2018 la domiciliul procesual ales indicat de parte în cererea de chemare în judecată, respectiv la cab. Av. "B.", cu sediul profesional în Pitești, Județ Argeș, fiind depusă la cutia poștală

Pentru aceste motive, urmează să fie respins recursul formulat împotriva încheierii din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal.

Deși recurenta - reclamantă a formulat și cerere de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte constată că cererea de recomunicare a sentinței nu are drept consecință repunerea reclamantei în termenul de exercitare a căii de atac, care se calculează de la data la care sentința i-a fost comunicată inițial, având în vedere că dovada comunicării a fost procedural întocmită.

Simpla afirmare în cuprinsul cererii de recomunicare a sentinței, că apărătorul reclamantei nu a primit comunicarea acesteia la sediul ales indicat în cererea de chemare în judecată, nu echivalează cu o cerere de repunere în termenul de recurs și nici nu cuprinde invocarea unor situații mai presus de voința părții care să justifice repunerea în termenul de recurs, printr-o interpretare largă a calificării cererii, având în vedere obligațiile impuse de dispozițiile art. 172 din C. proc. civ.

Analizând excepția netimbrării invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul formulat împotriva sentinței nr. 2634 din 06 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal nu îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Recurentei - reclamante i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON conform O.U.G. nr. 80/2013, adresa instanței fiind comunicată acesteia la data de 19 martie 2021, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

Recurenta - reclamantă nu a înțeles să acopere lipsa taxei judiciare de timbru până la termenul acordat în cauză la data de 13 mai 2021.

Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invoca unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Astfel, deși i s-a adus la cunoștință, prin citația pentru termenul de față, obligația achitării taxei judiciare de timbru conform prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării recursului, recurenta - reclamantă nu s-a conformat dispoziției instanței.

Potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acestea se plătesc anticipat iar, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, va anula recursul declarat împotriva sentinței nr. 2634 din 06 iunie 2018, ca netimbrat și, nefiind identificate motive de casare a încheierii din data de 12 decembrie 2018, prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 2634 din 06 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2021.