ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1215/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 02 martie 2010 pronunțată în Dosarul

nr. 21052/3/2008, Curtea de Apel București, secția I penală, învestită cu

soluționarea apelurilor declarate de către inculpații I.T., C.H., B.T., N.V.M.,

M.L., B.G., P.I., M.I.M., moștenitorii inculpatului L.M., respectiv L.C. și L.M.,

moștenitorii petentei I.M., respectiv Z.A. și M.M., petentul Z.M., petenta SC S.I.

SRL - societate în insolvență - prin administrator I.V.G. și partea civilă SC J.

SRL - Filiala Alba împotriva sentinței penale nr. 192/ A din 20 februarie 2009,

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a respins ca inadmisibile

cererile de sesizare a Curții Constituționale privind soluționarea excepțiilor

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., art. 466 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 286/2009 - noul C. pen. și a prevederilor O.U.G. nr. 58/2005,

nr. 50/2006 și nr. 73/2008.

Pentru a dispune astfel, Curtea de

Apel București a reținut că printr-o cerere formulată la termenul din data de

19 ianuarie 2010 apelanții inculpați I.T., B.G., B.T. și P.I., prin apărător,

au formulat excepții de neconstituționalitate a prevederilor art. 334 C. proc.

pen., art. 446 alin. (1) și (2) din Legea nr. 286/2009 - noul C. pen., precum

și a prevederilor O.U.G. nr. 58/2005, nr. 50/2006 și nr. 73/2008, solicitând

sesizarea Curții Constituționale cu privire la soluționarea acestor excepții.

În motivarea excepțiilor s-a arătat

că prevederile art. 334 C. proc. pen. încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3)

din Constituție, referitoare la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) din

Constituție, referitoare la dreptul la apărare, prevederile art. 23 alin. (1)

1

din Constituție, privind prezumția de nevinovăție, precum și art. 6 paragr. 1,

2, 3 lit. d) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale.

S-a motivat că dispozițiile art. 334

C. proc. pen. încalcă prevederile constituționale în măsura în care prin

sintagma „în cursul judecății” se înțelege și judecata în căile de atac,

întrucât inculpatul trebuie să cunoască acuzația încă de la începutul

procesului penal, iar apărările pe care și le poate face inculpatul sunt strâns

legate de încadrarea juridică a faptei. Se apreciază că o cerere de schimbare a

încadrării juridice formulată în căile de atac încalcă dreptul la apărare al

inculpaților, iar schimbarea încadrării juridice în orice fază a procesului

penal este de natură să eludeze etapele pe care trebuie să le parcurgă un

proces penal normal.

S-a mai arătat că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992 privind sesizarea Curții

Constituționale, deoarece excepția vizează o dispoziție dintr-o lege în

vigoare, are legătură cu soluționarea cauzei deoarece procurorul de ședință a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor, excepția a fost invocată

de o parte în proces, prevederile atacate nu au fost constatate ca fiind

neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Cu privire la prevederile O.U.G. nr.

58/2005, nr. 50/2006 și nr. 73/2008, s-a considerat că sunt neconstituționale,

deoarece încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că

legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile, art.

21 alin. (3) din Constituție, conform căruia părțile au dreptul la un proces

echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 78 din

Constituție, referitor la intrarea în vigoare a legilor, art. 115 alin. (4) și (6)

din Constituție - ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor

constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului,

drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile

electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în

proprietatea publică.

S-a susținut că pe parcursul

judecății în primă instanță, inculpatul I.T. a solicitat instanței să dispună

schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 214

alin. (2) din actualul C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Conform art. 258 alin. (2) din Legea

nr. 301/2004 (noul C. pen. din 2004) această infracțiune se pedepsește cu

închisoarea de la 2 la 7 ani.

Aceste prevederi puteau fi, în

opinia apărării, legea penală mai favorabilă pentru inculpați, dar intrarea în

vigoare a Legii nr. 301/2004 a fost prorogată prin O.U.G. nr. 58/2005, nr. 50/2006

și nr. 73/2008. Fiind emise după revizuirea Constituției din 2003, acestea

trebuia să respecte dispozițiile art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție.

Referitor la art. 446 alin. (1) din

Legea nr. 286/2009 s-a arătat că sunt contrare dispozițiilor art. 78 din

Constituție, deoarece nu prevăd o dată la care intră în vigoare această lege,

amânând intrarea în vigoare a acesteia la o dată nedeterminată, menționându-se

că și noul C. pen. prevede limite de pedeapsă mai reduse decât cele C. pen. în

vigoare, aceasta fiind legătura cu prezenta cauză.

Analizând cererile formulate în

raport cu prevederile Legii nr. 47/1992, instanța a apreciat că solicitările de

sesizare a Curții Constituționale sunt inadmisibile.

Referitor la dispozițiile art. 334 C.

proc. pen. s-a constatat, în esență, că excepția de neconstituționalitate care

vizează aceste dispoziții nu are legătură cu soluționarea fondului cauzei,

astfel că nu sunt îndeplinite cerințele cumulative impuse de art. 29 din Legea nr.

47/1992.

S-a argumentat că prin invocarea

neconstituționalității acestui articol se tinde în realitate la o modificare și

interpretare a legii procesual penale, iar nu la stabilirea existenței sau

inexistenței unei încălcări a unei norme constituționale.

În plus, excepția invocată a fost

apreciată ca fiind lipsită de interes față de împrejurarea că la același termen

de judecată la care s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice,

inculpații au formulat și ei o cerere în acest sens.

Referitor la dispozițiile O.U.G. nr.

58/2005, nr. 50/2006 și nr. 73/2008 s-a constatat că nu este îndeplinită

condiția prevăzută de lege ca aceste dispoziții să fie în vigoare, actele

normative respective fiind abrogate prin art. 446 alin. (2) din Legea nr. 286/2009.

Cât privește dispozițiile art. 446 alin.

(2) din Legea nr. 286/2009, Curtea de Apel a constatat că acestea nu au

legătură cu cauza de față, atâta timp cât noul C. pen. nu este în vigoare,

astfel că aplicarea acestuia ca lege penală mai favorabilă este pur ipotetică.

Împotriva dispozițiilor de

respingere ca inadmisibile a cererilor de sesizare a Curții Constituționale au

declarat recurs inculpații I.T., B.G., B.T. și P.I., criticând hotărârea pentru

nelegalitate și netemeinicie și au solicitat casarea încheierii, suspendarea

judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța

asupra excepțiilor invocate.

Se susține în motivarea recursurilor

că excepțiile sunt admisibile, deoarece sunt întrunite condițiile art. 29 alin.

(1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv există un proces pe rolul

instanței, excepțiile invocate au legătură cu cauza, există un interes

procesual, dispozițiile legale vizate sunt în vigoare, iar Curtea

Constituțională nu a constatat neconstituționalitatea prevederilor respective

printr-o decizie anterioară.

Examinând încheierea recurată,

respectiv actele și lucrările din dosar în raport cu criticile invocate și cu

dispozițiile Legii nr. 47/1992, Înalta Curte constată că recursurile declarate

nu sunt întemeiate.

Referitor la excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 58/2005, nr. 50/2006 și nr. 73/2008.

Potrivit alin. (1) al art. 29 din

Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate

în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei în orice

fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.

Rezultă așadar că cererea de

sesizare a Curții Constituționale, pentru a fi admisibilă, trebuie să se refere

la un act normativ în vigoare, ceea ce în speță nu este cazul, în condițiile în

care O.U.G. nr. 58/2005, nr. 50/2006 și nr. 73/2008 - ale căror prevederi sunt

apreciate ca neconstituționale de către recurenți - au fost abrogate de Legea nr.

286/2009 care în art. 446 alin. (2) prevede că „Legea nr. 301/2004 cu

modificările ulterioare și Legea nr. 294/2004, cu modificările ulterioare, se

abrogă.”

Cum O.U.G. nr. 58/2005, nr. 50/2006

și nr. 73/2008 modificau și respectiv prorogau intrarea în vigoare a Legii nr. 301/2001

și a Legii nr. 294/2004, care nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate expres de

Legea nr. 286/2009, pe cale de consecință nici ordonanțele de urgență respective

nu mai sunt în vigoare.

Pe de altă parte, referitor la

dispozițiile art. 446 alin. (2) din Legea nr. 286/2009, invocate de recurenți,

în mod corect a apreciat prima instanță că acestea nu au legătură cu cauza de

față, deoarece nu poate fi vorba de aplicarea noului C. pen. ca lege penală mai

favorabilă inculpaților, atâta timp cât respectivul act normativ nu este în

vigoare.

În ce privește excepția invocată de

recurenți prin care se susține neconstituționalitatea dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen. este de observat din chiar motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale

că în realitate prin invocarea acestei excepții s-a dorit o interpretare a

legii procesuale penale și nu constatarea unei eventuale încălcări a

prevederilor constituționale.

De altfel, în mod justificat a

apreciat Curtea de Apel București că nu există un interes al inculpaților de a

invoca o excepție care să privească dispozițiile art. 334 C. proc. pen., din

moment ce chiar aceștia, prin apărător, au formulat o cerere de schimbare a

încadrării juridice a faptelor, invocând dispozițiile art. 334 C. proc. pen.

Așa fiind, hotărârea Curții de Apel

București de a respinge ca inadmisibile cererile de sesizare a Curții

Constituționale, privind soluționarea excepțiilor invocate, este legală și

temeinică, astfel că recursul declarat împotriva încheierii apare ca nefondat

și va fi respins ca atare, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații I.T., B.G., B.T. și P.I. împotriva încheierii din 2

martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.

21052/3/2008 (1470/2009).

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

martie 2010.