ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4048/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul V.G., deținut la Penitenciarul Rahova, a chemat în judecată Penitenciarul Rahova, solicitând obligarea pârâtului la acordarea spațiului de cazare individual, acordarea posibilității de a fi informat, a tratamentului medicamentos indicat, acordarea condițiilor pentru igienă personală și colectivă, asigurarea alimentației potrivit aspirațiilor sale religioase și a concluziilor medicale, deținerea contrar legii la regimul de maximă siguranță, neexaminarea sa de către comisia de individualizare, condiționarea de către pârât a eliberării țigărilor reținute la magazie, încălcarea prevederilor art. 63 lit. n) din H.G.

nr. 1897/2006, repararea pagubei cauzate și daune morale în cuantum de 979.000 Ron. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1051 din 2 aprilie 2008 a respins excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și de asemenea a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că față de dispozițiile Legii nr. 275/2006 este necompetentă material și, că pentru o mai bună administrare a justiției s-ar impune trimiterea cauzei la instanța competentă și nu respingerea ca inadmisibilă, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Cum însă reclamantul a uzat de calea prevăzută de Legea nr. 275/2006 Curtea a reținut că se află în situația unei exercitări abuzive a drepturilor procedurale din partea acestuia și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs nemotivat reclamantul V.G., care a precizat în scris că își va motiva recursul atunci când va avea condiții de scris. La termenul din 12 noiembrie 2008, recurentul-reclamant a susținut recursul oral, reiterând toate motivele invocate în fața instanței de fond, prin acțiunea introductivă de instanță. Recursul este nefondat. Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară. În speță, legea organică aplicabilă este Legea nr. 275/2006 privind „stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, lege de care reclamantul a și uzat.

Astfel, așa cum corect a reținut și instanța de fond, solicitările reclamantului din prezenta cauză au făcut obiectul mai multor sesizări și plângeri care au fost supuse analizei judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Rahova și, care s-a pronunțat prin încheierea nr. 397 din 20 martie 2007. De altfel, reclamantul a și formulat contestație împotriva încheierii judecătorului delegat, pronunțându-se sentința penală nr. 2569 din 28 noiembrie 2007 a Judecătoriei Sectorului 5 București. Așa fiind, în mod corect instanța de fond constatând o exercitare abuzivă a drepturilor procedurale din partea reclamantului a dispus respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.G. împotriva sentinței civile nr. 1051 din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2008.