ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4048/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul V.G., deținut la

Penitenciarul Rahova, a chemat în judecată Penitenciarul Rahova, solicitând

obligarea pârâtului la acordarea spațiului de cazare individual, acordarea

posibilității de a fi informat, a tratamentului medicamentos indicat, acordarea

condițiilor pentru igienă personală și colectivă, asigurarea alimentației

potrivit aspirațiilor sale religioase și a concluziilor medicale, deținerea

contrar legii la regimul de maximă siguranță, neexaminarea sa de către comisia

de individualizare, condiționarea de către pârât a eliberării țigărilor

reținute la magazie, încălcarea prevederilor art. 63 lit. n) din H.G. nr. 1897/2006,

repararea pagubei cauzate și daune morale în cuantum de 979.000 Ron.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1051 din 2 aprilie

2008 a respins excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și de

asemenea a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut că față de dispozițiile Legii nr. 275/2006 este necompetentă

material și, că pentru o mai bună administrare a justiției s-ar impune

trimiterea cauzei la instanța competentă și nu respingerea ca inadmisibilă,

potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Cum însă reclamantul a uzat de calea

prevăzută de Legea nr. 275/2006 Curtea a reținut că se află în situația unei

exercitări abuzive a drepturilor procedurale din partea acestuia și a respins

acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs nemotivat reclamantul V.G., care a

precizat în scris că își va motiva recursul atunci când va avea condiții de

scris.

La termenul din 12 noiembrie 2008,

recurentul-reclamant a susținut recursul oral, reiterând toate motivele

invocate în fața instanței de fond, prin acțiunea introductivă de instanță.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ „nu pot fi atacate pe calea contenciosului

administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora

se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară.

În speță, legea organică aplicabilă este

Legea nr. 275/2006 privind „stabilirea regimului de executare a pedepselor

privative de libertate, lege de care reclamantul a și uzat.

Astfel, așa cum corect a reținut și

instanța de fond, solicitările reclamantului din prezenta cauză au făcut

obiectul mai multor sesizări și plângeri care au fost supuse analizei

judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la

Penitenciarul Rahova și, care s-a pronunțat prin încheierea nr. 397 din 20

martie 2007.

De altfel, reclamantul a și formulat

contestație împotriva încheierii judecătorului delegat, pronunțându-se sentința

penală nr. 2569 din 28 noiembrie 2007 a Judecătoriei Sectorului 5 București.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond

constatând o exercitare abuzivă a drepturilor procedurale din partea

reclamantului a dispus respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată

sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența

nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de V.G.

împotriva sentinței civile nr. 1051 din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

noiembrie 2008.