ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5199/2008

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

Reclamanta Parohia

Romano-Catolică Brașov a chemat în judecată A.P.A.P.S. și a solicitat anularea

deciziei nr. 24 din 5 martie 2004 emisă în baza Legii nr. 10/2001; constatarea

calității de persoană îndreptățită, în sensul aceleiași legi, și obligarea

pârâtei la restituirea în natură sau echivalent ori prin compensare pentru

imobilul preluat de stat ce este situat în Brașov, înscris în C.F. 13906 Brașov

cu nr. Top 1793/2.

În motivarea acțiunii

reclamanta susține că este beneficiara unui drept de moștenire asupra imobilului

pentru care i s-a respins notificarea nr. 1687 din 6 august 2001.

Tribunalul

Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 272 din 23 aprilie 2007, a admis în

parte acțiunea (contestația); a dispus anularea dispoziției; a constatat

calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei la măsuri reparatorii, și a

obligat pârâta să soluționeze cererea formulată de contestatoare.

Instanța a

reținut că reclamanta a dovedit calitatea procesuală activă conform

certificatului de moștenitor nr. 181 din 10 septembrie 1998 unde este

menționată ca moștenitoare Patriarhia Romano-Catolică Brașov, respectiv

reclamanta, în ce privește imobilul în litigiu, mai sus identificat.

Apelul

declarat de A.V.A.S. persoana juridică continuatoare a celei care a respins

notificarea A.P.A.P.S. a fost respins de Curtea de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 167 din 22 noiembrie

2007.

Instanța, pe

baza materialului probator administrat în faza devolutivă a apelului, a

stabilit calitatea procesuală a reclamantei în baza testamentului din 22

aprilie 1978.

A fost

confirmată soluția instanței de fond, în sensul că pârâta trebuia să rezolve pe

fond notificarea reclamantei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S., invocând motivul de casare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în

esență, că în speță sunt incidente prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 cu referire la O.U.G. nr. 94/2000 și anume art. 3; reclamanta nu a

depus toate actele necesare conform art. 23 din Legea nr. 10/2001; restituirea

în natură nu se poate dispune decât de unitatea deținătoare ; testamentul prin

care reclamantei i-a fost testat imobilul este sancționat de prevederile art. 857

C. civ.

Recursul se privește nefondat.

Reclamanta a

primit în proprietate bunul imobil conform unui certificat de moștenitor (nr.

181 din 10 septembrie 1998) act juridic ce face dovada deplină atâta timp cât

nu este anulat, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. Prevederile O.U.G. nr.

94/2000 nu sunt aplicabile, imobilul în litigiu nefăcând parte din cele

menționate în actul normativ citat, deoarece nu a fost preluat de la un cult

religios în perioada de referință (6 martie 1945-22 decembrie 1989). Instanțele,

prin hotărârile ce fac obiectul prezentului recurs au obligat pârâta „să

soluționeze cererea de restituire în natură formulată de contestatoare",

deci nu și cum să o soluționeze.

Față de cele

ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

Conform art.

274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată

către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 167/Ap din

22 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și familie.

Obligă recurenta

pârâtă A.V.A.S. la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

către reclamanta Parohia Romano-Catolică Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008.