ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5199/2008

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, Reclamanta Parohia Romano-Catolică Brașov a chemat în judecată A.P.A.P.S. și a solicitat anularea deciziei nr. 24 din 5 martie 2004 emisă în baza Legii nr. 10/2001; constatarea calității de persoană îndreptățită, în sensul aceleiași legi, și obligarea pârâtei la restituirea în natură sau echivalent ori prin compensare pentru imobilul preluat de stat ce este situat în Brașov, înscris în C.F. 13906 Brașov cu nr. Top 1793/2. În motivarea acțiunii reclamanta susține că este beneficiara unui drept de moștenire asupra imobilului pentru care i s-a respins notificarea nr. 1687 din 6 august 2001. Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 272 din 23 aprilie 2007, a admis în parte acțiunea (contestația); a dispus anularea dispoziției; a constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei la măsuri reparatorii, și a obligat pârâta să soluționeze cererea formulată de contestatoare.

Instanța a reținut că reclamanta a dovedit calitatea procesuală activă conform certificatului de moștenitor nr. 181 din 10 septembrie 1998 unde este menționată ca moștenitoare Patriarhia Romano-Catolică Brașov, respectiv reclamanta, în ce privește imobilul în litigiu, mai sus identificat. Apelul declarat de A.V.A.S. persoana juridică continuatoare a celei care a respins notificarea A.P.A.P.S. a fost respins de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 167 din 22 noiembrie 2007. Instanța, pe baza materialului probator administrat în faza devolutivă a apelului, a stabilit calitatea procesuală a reclamantei în baza testamentului din 22 aprilie 1978. A fost confirmată soluția instanței de fond, în sensul că pârâta trebuia să rezolve pe fond notificarea reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S., invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține, în esență, că în speță sunt incidente prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 cu referire la O.U.G. nr. 94/2000 și anume art. 3; reclamanta nu a depus toate actele necesare conform art. 23 din Legea nr. 10/2001; restituirea în natură nu se poate dispune decât de unitatea deținătoare ; testamentul prin care reclamantei i-a fost testat imobilul este sancționat de prevederile art. 857 C. civ. Recursul se privește nefondat. Reclamanta a primit în proprietate bunul imobil conform unui certificat de moștenitor (nr. 181 din 10 septembrie 1998) act juridic ce face dovada deplină atâta timp cât nu este anulat, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.

Prevederile O.U.G. nr. 94/2000 nu sunt aplicabile, imobilul în litigiu nefăcând parte din cele menționate în actul normativ citat, deoarece nu a fost preluat de la un cult religios în perioada de referință (6 martie 1945-22 decembrie 1989). Instanțele, prin hotărârile ce fac obiectul prezentului recurs au obligat pârâta „să soluționeze cererea de restituire în natură formulată de contestatoare", deci nu și cum să o soluționeze. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat. Conform art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 167/Ap din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurenta pârâtă A.V.A.S. la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta Parohia Romano-Catolică Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008.