ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3881/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 martie 2007,

reclamanta M.K. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii

nr. 19889 din 9 martie 2006, susținând că a fost nedreptățită prin neacordarea

drepturilor ce decurg din aplicarea Legii nr. 189/2000.

Reclamanta a arătat că a

fost nevoită să se refugieze din cauza persecuțiilor etnice, situație pe care a

dovedit-o cu acte de stare civilă și declarații de martori.

Prin sentința civilă nr. 260

din 9 mai 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca tardiv introdusă.

Pentru a se pronunța astfel,

Instanța a reținut că termenul de contestare a hotărârii emise de C.J.P. era de

30 de zile de la data comunicării, termen pe care reclamanta nu l-a respectat.

A mai reținut Instanța că

reclamanta nu s-a aflat nici în situația prevăzută de art. 11 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, caz în care contestația putea fi introdusă și peste

termenul prevăzut la alin. (1) din aceeași lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la Instanța de Fond.

Recurenta a susținut că

sentința atacată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a normelor legale

în materie.

Astfel, recurenta a arătat

că în mod greșit acțiunea sa a fost respinsă ca tardiv introdusă, în condițiile

în care a fost indusă în eroare de mențiunea din dispozitivul hotărârii

contestate, în sensul că aceasta este susceptibilă de a fi contestată în termen

de 6 luni de la comunicare.

În plus, a mai susținut

recurenta că depășirea termenului s-a datorat și faptului că în cursul lunii

iulie 2006 a fost internată în spital, iar ulterior, datorită stării de boală

s-a aflat în imposibilitate de a se deplasa, situație la care se adaugă vârsta

înaintată și starea materială precară.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu

prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 privind aprobarea O.G. nr. 105/1999

pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, împotriva hotărârii comisiei speciale persoana interesată

poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data

comunicării, potrivit legii contenciosului administrativ.

Hotărârea contestată i-a

fost comunicată reclamantei la 27 aprilie 2006, iar contestația a fost

formulată la 2 martie 2007, în afara termenului legal.

În legătură cu susținerea

reclamantei în sensul că îi sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, se constată că în mod corect a reținut Instanța de Fond că

motivele invocate de aceasta nu se încadrează în noțiunea de motive temeinice,

în condițiile în care problemele de sănătate care au determinat imposibilitatea

de deplasare au avut loc în luna iulie 2006, cum rezultă din actele medicale

depuse la dosar, dată care oricum se situează în afara termenului prevăzut de

lege.

Nu poate fi reținut nici

motivul referitor la mențiunea din cuprinsul hotărârii contestate, în sensul că

poate fi atacată în termen de 6 luni de la comunicare, aceasta fiind o susținere

de circumstanță, invocată pentru prima dată în recurs și, oricum, este de

principiu nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii.

În consecință, soluția Instanței

de Fond fiind legală și temeinică, recursul este nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.K. împotriva sentinței civile nr. 260 din 9 mai 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2007.