ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 236/2008

Deliberând asupra recursului

de față;

Reclamanta S.L. RĂDĂUȚI a

solicitat constatarea nulității absolute a Protocolului din 11 decembrie 2000

și a convenției din 28 februarie 2001 cât și radierea dreptului de proprietate

înscris pe numele pârâtei în Cartea Funciară cu privire la parcela virană nr. 5681

și 5628.

Motivându-și acțiunea,

reclamanta arată că a devenit proprietara suprafeței de 4142 m

2

teren intravilan situat în municipiul Rădăuți prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2245 din 5 decembrie 1961 iar prin

protocolul din 11 decembrie 2000 încheiat cu pârâta, aceasta a preluat Baza

sportivă V. Rădăuți.

Prin convenția din 28

februarie 2001, încheiată în baza protocolului din 11 decembrie 2000, pârâta a

preluat mai multe imobile terenuri și clădiri printre care și baza sportivă.

Reclamanta consideră lovite

de nulitate absolută ambele înscrisuri susținând că au fost încălcate

prevederile art. 21 din Decretul – Lege nr. 66/1990 modificat prin Legea nr. 1/2005

care stabilesc că orice înstrăinare a bunurilor proprietatea societăților

cooperatiste se poate realiza numai cu plată cu aprobarea adunării generale.

Se mai arată că înscrisurile

au fost semnate sub presiunea pârâtei, ca organism județean.

Tribunalul Suceava, prin

sentința civilă nr. 2513 din 26 septembrie 2006, a respins acțiunea reclamantei,

ca nefondată, apreciind ă cele două acte nu se prezintă un transfer al

proprietății cooperatiste fără plată ci un partaj asupra bunurilor fostei U.J.C.M.

Și protocolul și convenția

au fost semnate de reprezentanții legali existând un consimțământ valabil

pentru partaj.

În apelul reclamantei,

Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 16 din 5 martie 2007, a respins acest

apel reținând că cele două înscrisuri sunt valabile nelipsindu-se nici o

condiție esențială de validitate conform art. 948 C. civ.

Decizia a fost atacată cu

recurs de către reclamantă invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

Se susține că reprezentantul

reclamantei, T.N. a fost forțat să semneze protocolul și convenția fără să fie

puse în discuția adunării generale a A.T.C.O.M. Suceava.

Se mai arată că a fost

eludată legea prin modul cum fosta A.T.C.O.M. Suceava a înființat succesiv două

noi societăți: A.J.C.M. Suceava și SC A.T.C.O.M. Suceava pentru a înlesni

acumularea mai multor active în mâinile unui grup restrâns de persoane.

Este invocat art. 51 teza

ultimă din Decretul nr. 66/1990 declară nulă orice înstrăinare făcută cu

încălcarea prevederilor legale.

Recurenta consideră nelegală

interpretarea operațiunilor ce fac obiectul litigiului ca fiind de partaj când,

în accepțiunea recurentei, acestea erau de înstrăinare deoarece A.T.C.O.M. era

terț neavând nimic în comun cu averea C.L. Rădăuți.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

În cauză, nu s-a dovedit

nici un viciu de consimțământ cu privire la voința de a semna protocolul și

convenția ce fac obiectul litigiului neputându-se constata nulitatea actelor

menționate astfel încât, sub aspectul nelegalității deciziei ca fiind dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 953 – art. 961 C. civ., acest motiv nu se găsește

întemeiat.

Referitor la criticile

privind modul de constituire al succesoarelor care își dispută patrimoniul,

nici acestea nu sunt fondate. Astfel, nu poate face obiectul recursului și nici

nu a făcut obiectul acțiunii legalitatea constituirii succesoarelor A.T.C.O.M.

Suceava.

În ce privește aplicarea art.

51 teza ultimă din Decretul nr. 66/1990, corect au apreciat instanțele că nu se

discută de o înstrăinare făcută cu încălcarea prevederilor legale ci de o

împărțire a patrimoniului prin acte a căror nulitate nu s-a demonstrat.

Negăsindu-se întemeiate

motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.L. RĂDĂUȚI împotriva deciziei comerciale nr. 16 din 5 martie

2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2008.