ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1468/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 5 septembrie 2007,

reclamanta SC S. SA Adjud a chemat în judecată pârâta, SC C.N.I. SA București

pentru obligarea la plata sumei de 1.757.926.153 lei plus TVA, prețul

lucrărilor executate, conform facturii din 23 mai 2005, la investiția „sală sport

50 locuri” Adjud.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința nr. 909 din 22 ianuarie 2008 a admis acțiunea

și a obligat pârâta la plata sumei de 209.193,2

ron

cu 5.284,95 lei, cheltuieli de

judecată.

În pronunțarea hotărârii s-a

reținut că refuzul de plată al pârâtei este nejustificat întrucât suma pretinsă

de constructor reprezintă prețul lucrărilor în plus executate față de valoarea

din contract lucrări necesare, acceptate de pârâtă prin semnarea NCS-urilor de

către dirigintele de șantier și recepționate.

S-a mai reținut ca temei al

cererii art. 986 și

art.

992

C. civ., îmbogățirea fără justă cauză a pârâtei.

Apelul pârâtei împotriva

hotărârii primei instanțe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 236 din 22 mai 2008.

Instanța a înlăturat

susținerea apelantei - pârâte în sensul greșitei aplicări a îmbogățirii fără

justă cauză, reținând că prin executarea lucrărilor suplimentare s-a sporit

patrimoniul pârâtei și s-a diminuat cel al reclamantei, executante de lucrări.

Împotriva acestei ultime

hotărâri, pârâta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., formulând următoarele critici:

- greșit s-a reținut

finanțarea lucrărilor din fondurile SC C.N.I. SA.

În realitate, conform H.G. nr.

818/2003 și normelor metodologice de aplicare, rolul SC C.N.I. SA este de a

asigura derularea investițiilor în construcția de săli de sport și de a asigura

finanțarea din fondurile bugetare;

- greșit s-a reținut, drept

temei al obligării pârâtei la plată, prevederile art. 992 C. civ., îmbogățirea

fără justă cauză, întrucât nu este îndeplinită una din condiții, mărirea unui

patrimoniu, dat fiind faptul că SC C.N.I. SA nu este plătitorul și dobânditorul

bunurilor executate de pârâtă, acestea fiind finanțate de la buget.

Recursul este nefondat.

Hotărârile instanțelor de

fond și apel de obligare a pârâtei la plata lucrărilor de investiții ce au

depășit valoarea inițial contractată este temeinică și legală.

Temeiul obligației de plată

nu este însă, cel al îmbogățirii fără justă cauză, reținut greșit de instanțe,

ci cel al răspunderii contractuale a beneficiarului pentru plata lucrărilor

executate în temeiul contractului din 2003.

În domeniul investițiilor,

legat de natura acestora, de neprevăzutul ce poate surveni în timpul

executării, lucrările necesare dar neprevăzute în devize se pot cuprinde de

constructor în NCS-uri (note de comandă suplimentare) supuse verificării și

acceptării de beneficiar, prin dirigintele de șantier.

Reclamanta, unitate de

construcții, a întocmit în speță NCS care au fost aprobate de pârâta

beneficiară. Dacă se consideră că lucrările nu se impuneau, pârâta avea

posibilitatea refuzării NCS-urilor.

Că lucrările erau necesare,

rezultă chiar din adresa pârâtei către Primăria Municipiului Adjud din 16

decembrie 2004, în care se menționează că la proiectul pilot al sălii de sport

s-au executat adaptări absolut necesare (zonă seismică, relief etc) conform

dispozițiilor de șantier date de proiectant, devize NCS-uri cuprinse în

situații de plată „tarife verificate și aprobate de cei desemnați de noi”.

Aceste lucrări suplimentare

au fost verificate și recepționate odată cu toată investiția, cu procesul - verbal

de recepție la terminarea lucrărilor din 7 octombrie 2004.

În aceste condiții,

lucrările suplimentare acceptate au majorat valoarea inițială a contractului și

ele se datorează de beneficiar, plata nefiind condiționată de încheierea unui

act adițional.

Ca urmare, justificat

recurenta a susținut neaplicarea în speță a art. 992 C. civ., îmbogățirea fără

justă cauză. Răspunderea pârâtei, în calitate de parte contractantă beneficiară

este răspunderea contractuală în temeiul contractului din 2003, astfel că

motivarea deciziei atacate va fi suplinită în acest sens.

Așa fiind, hotărârea atacată

urmează să fie menținută, iar recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC C.N.I. SA București împotriva deciziei nr. 236 din 22 mai 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2009.