ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1335/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6775 din 3 iunie 2008, în temeiul art. 246 C. proc. civ. a luat act de renunțarea la judecarea cererii principale. A fost admisă în parte cererea conexă precizată formulată de reclamanta-pârâtă SC C.H.G. SRL București în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC F.C. SRL București, în sensul că a dispus evacuarea pârâtei-reclamante din spațiile comerciale deținute în baza contractului de închiriere încheiat de părți la 1 august 2005 și situate în incinta imobilului Hotel J.M. București și anume spațiul în suprafață de 290,3 mp, situat la parter, spațiul în suprafață de 261 mp la subsol precum și spațiul de parcare.

De asemenea a fost admisă și cererea reconvențională precizată, formulată de pârâta-reclamantă SC F.C. SRL prin obligarea reclamantei-pârâte la suma de 61.714,3 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății reprezentând contravaloare îmbunătățiri și investițiilor la spațiile închiriate. A fost acordat pârâtei reclamante un drept de retenție asupra spațiului comercial din care s-a dispus evacuarea până la data plății sumei de 61.714,3 euro de către reclamanta-pârâtă. În final au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligată pârâta-reclamantă să plătească reclamantei pârâte suma de 26.033,8 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește cererea principală, manifestarea de voință a reclamantei pârâte vizând renunțarea la judecata acestei cereri, luându-se act că sunt îndeplinite prevederile art. 246 C. proc.

civ. Referitor la cererea anexă aceasta a fost apreciată întemeiată, deoarece prin notificarea din 18 decembrie 2006 reclamanta pârâtă a informat pârâta-reclamantă despre intenția de denunțare unilaterală a contractului, în temeiul art. 19.5, începând cu data de 20 martie 2007. În baza art. 19.5 din contract și art. 969 C. civ., contractul de închiriere a încetat prin denunțarea unilaterală de către locator, iar pârâta-reclamantă nu mai are în prezent drept de folosință, impunându-se evacuarea din spațiile menționate în contractul de închiriere din 1 august 2005. Prin cererea reconvențională pârâta-reclamantă a precizat inițial valoarea îmbunătățirilor și investițiilor la spațiile închiriate la 1.000 euro, pentru ca la termenul din 19 iunie 2007 să majoreze cuantumul pretențiilor la 61.714,3 euro.

Reclamanta-pârâtă la data de 25 martie 2008 a achiesat la aceste pretenții, recunoscându-le, astfel că a fost obligată la plata sumei de 61.714,3 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând contravaloarea îmbunătățiri și investiții la spațiile închiriate, echivalentul bunurilor și lucrărilor așa cum au fost ele enumerate la filele din dosar. A fost acordat pârâtei-reclamante dreptul de retenție asupra spațiului comercial, în condițiile art. 1444 C. civ., locatarii neputând fi dați afară mai înainte de a fi dezdăunați de locator. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 168 din 31 martie 2009 a respins ca nefondate apelurile pârâtei reclamante SC F.C.

SRL și reclamanta pârâtă SC C.H.G. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 6775 din 3 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a V-a comercială, fiind preluate în esență toate argumentele primei instanțe. Împotriva deciziei comerciale nr. 168 din 31 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, au promovat recurs atât reclamanta pârâtă SC C.H.G. SRL cât și pârâta-reclamantă SC F.C. SRL, care au criticat aceiași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează. Recurenta-reclamantă SC C.H.G. SRL a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii apelului, având în vedere că instanța de apel nu a lămurit ce anume reprezintă suma de 61.714,3 euro prin prisma precizărilor făcute și a probelor de la dosar, cu atât mai mult cu cât s-au constatat ca nedovedite pretinsele îmbunătățiri.

În același timp suma de 61.714,3 euro este nedatorată, de vreme ce ulterior pronunțării hotărârii instanței de fond, dar înainte de judecarea apelului, pârâta-reclamantă a preluat toate bunurile. Încasarea sumei și preluarea bunurilor de către pârâtă reprezintă o îmbogățire fără justă cauză. Recurenta-pârâtă SC F.C. SRL a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificare în parte a deciziei atacate în sensul admiterii apelului, având în vedere că instanța de apel nu a lămurit ce anume reprezintă suma de 61.714,3 euro prin prisma precizărilor făcute și a probelor de la dosar, cu atât mai mult cu cât s-au constatat ca nedovedite pretinsele îmbunătățiri. În același timp suma de 61.714,3 euro este nedatorată, de vreme ce ulterior pronunțării hotărârii instanței de fond, dar înainte de judecarea apelului, pârâta-reclamantă a preluat toate bunurile.

Încasarea sumei și preluarea bunurilor de către pârâtă reprezintă o îmbogățire fără justă cauză. Recurenta pârâtă SC F.C. SRL a cerut în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea hotărârii criticate și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, în vederea administrării probei cu expertiză tehnică evaluatoare, în scopul dovedirii pretențiilor, respectiv valoarea investițiilor efectuate. Fiecare recurentă, la rândul ei, a depus întâmpinare, prin care, motivat în fapt și în drept, s-a cerut respingerea recursului părții adverse. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererile de recurs, urmează a admite recursul reclamantei SC C.H.G.

SRL împotriva deciziei comerciale nr. 168 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o va casa și o va trimite spre rejudecarea apelului și va anula ca netimbrat recursul pârâtei SC F.C. SRL, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că pârâta SC F.C. SRL, în faza procesuală a fondului, a depus la data de 19 iunie 2007 o cerere de majorare a pretențiilor, cu respectarea exigențelor art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., estimând valoarea investițiilor realizate în spațiul închiriat la valoarea de 211.680.120 ron, echivalentul a 61.714,3 euro. În susținerea acestei cereri a fost depusă lista îmbunătățirilor, precum și numeroase facturi fiscale.

Reclamanta SC C.H.G. SRL, la data de 25 martie 2008 a depus o cerere intitulată „Precizare”, prin care, fără echivoc, a menționat că este de acord cu plata sumei de 61.714,3 euro solicitată de pârâtă la termenul din 19 iunie 2006. Ulterior, la data de 15 septembrie 2007 executorul judecătoresc R.G. a întocmit un proces verbal, prin care a pus în executare sentința comercială nr. 6775 din 3 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială (dosar apel). De remarcat că în considerentele sentinței comerciale nr. 6775 din 3 iunie 2008 a primei instanțe s-a reținut că reclamanta pârâtă SC C.H.G. SRL va fi obligată să plătească suma de 61.714,3 euro, în echivalent în lei la cursul B.N.R.

din ziua plății, reprezentând contravaloare îmbunătățiri și investiții la spațiile închiriate, echivalentul bunurilor și lucrărilor enumerate la filele din dosarul de fond. Din această perspectivă a și fost obligată reclamanta pârâtă la suma respectivă către pârâta reclamantă SC F.C. SRL cu titlu de contravaloare îmbunătățiri și investiții la imobilul închiriat. În faza procesuală a apelului, cu o argumentare incompletă, a fost respins apelul reclamantei pârâte SC C.H.G. SRL. A fost înlăturată critica potrivit căreia nu se mai datorează suma de 61.714,3 euro întrucât partea adversă și-a ridicat bunurile, pe simplul aspect că reclamanta pârâtă a achiesat la pretențiile precizate. În speță nu a fost clarificată situația exactă a îmbunătățirilor și investițiilor efectuate de pârâta reclamantă și care reveneau de drept reclamantei pârâte, determinat de achiesarea la cuantumul pretențiilor și mai ales a plății integrale a sumei de 61.714,3 euro.

Nu a fost exercitat de instanță un rol activ, în condițiile și limitele dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., fiind necesar a fi cerut părților să prezinte explicații și să facă precizări suplimentare, să depună acte noi, precum și să fie puse în dezbaterea lor, orice împrejurare de fapt și de drept, chiar dacă nu sunt evidențiate în cereri principale, reconvenționale sau întâmpinări. Plata sumei de 61.714,3 euro se impun a fi regăsită în contravaloarea îmbunătățirilor și investițiilor care îi revin reclamantei pârâte, urmând a fi verificate toate susținerile părților, cu respectarea în egală măsură a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității. Deși recurenta pârâtă SC F.C.

SRL a fost citată în mod legal cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru în sumă de 10.133 lei, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. d) raportat la art. 11 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 146/1997 și a timbrului judiciar în sumă de 5 lei stabilit conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, aceasta nu a îndeplinit obligația timbrării, urmând ca recursul să fie anulat ca netimbrat. Pentru aceste rațiuni urmează a admite recursul reclamantei SC C.H.G. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 168 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. pe care o va casa în parte și va trimite cauza spre rejudecarea apelului pentru această parte.

De asemenea urmează a anula ca netimbrat recursul pârâtei SC F.C. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C.H.G. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 168 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează în parte și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC F.C. SRL București împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 aprilie 2010.