ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1335/2010

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința comercială nr. 6775 din 3 iunie 2008,

în temeiul art. 246 C. proc. civ. a luat act de renunțarea la judecarea

cererii principale.

A fost admisă în parte cererea

conexă precizată formulată de reclamanta-pârâtă SC C.H.G.

SRL București în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC F.C. SRL

București, în sensul că a dispus evacuarea pârâtei-reclamante din

spațiile comerciale deținute în baza contractului de închiriere

încheiat de părți la 1 august 2005 și situate în incinta

imobilului Hotel J.M. București și anume spațiul în

suprafață de 290,3 mp, situat la parter, spațiul în

suprafață de 261 mp la subsol precum și spațiul de parcare.

De asemenea a fost admisă

și cererea reconvențională precizată, formulată de pârâta-reclamantă

SC F.C. SRL prin obligarea reclamantei-pârâte la suma de 61.714,3 euro, în

echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății reprezentând

contravaloare îmbunătățiri și investițiilor la spațiile

închiriate.

A fost acordat pârâtei reclamante un

drept de retenție asupra spațiului comercial din care s-a dispus

evacuarea până la data plății sumei de 61.714,3 euro de

către reclamanta-pârâtă.

În final au fost compensate în parte

cheltuielile de judecată și obligată pârâta-reclamantă

să plătească reclamantei pârâte suma de 26.033,8 lei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în ceea ce privește cererea

principală, manifestarea de voință a reclamantei pârâte vizând

renunțarea la judecata acestei cereri, luându-se act că sunt îndeplinite

prevederile art. 246 C. proc. civ.

Referitor la cererea anexă

aceasta a fost apreciată întemeiată, deoarece prin notificarea din 18

decembrie 2006 reclamanta pârâtă a informat pârâta-reclamantă despre

intenția de denunțare unilaterală a contractului, în temeiul art.

19.5, începând cu data de 20 martie 2007.

În baza art. 19.5 din contract

și art. 969 C. civ., contractul de închiriere a încetat prin

denunțarea unilaterală de către locator, iar

pârâta-reclamantă nu mai are în prezent drept de folosință,

impunându-se evacuarea din spațiile menționate în contractul de

închiriere din 1 august 2005.

Prin cererea

reconvențională pârâta-reclamantă a precizat inițial

valoarea îmbunătățirilor și investițiilor la

spațiile închiriate la 1.000 euro, pentru ca la termenul din 19 iunie 2007

să majoreze cuantumul pretențiilor la 61.714,3 euro.

Reclamanta-pârâtă la data de 25

martie 2008 a achiesat la aceste pretenții, recunoscându-le, astfel

că a fost obligată la plata sumei de 61.714,3 euro, în echivalent în

lei la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând contravaloarea

îmbunătățiri și investiții la spațiile

închiriate, echivalentul bunurilor și lucrărilor așa cum au fost

ele enumerate la filele din dosar.

A fost acordat pârâtei-reclamante

dreptul de retenție asupra spațiului comercial, în condițiile art.

1444 C. civ., locatarii neputând fi dați afară mai înainte de a fi

dezdăunați de locator.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 168 din 31 martie 2009

a respins ca nefondate apelurile pârâtei reclamante SC F.C. SRL și

reclamanta pârâtă SC C.H.G. SRL împotriva sentinței comerciale nr.

6775 din 3 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a V-a

comercială, fiind preluate în esență toate argumentele primei

instanțe.

Împotriva deciziei comerciale nr.

168 din 31 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, au promovat recurs atât reclamanta pârâtă SC C.H.G.

SRL cât și pârâta-reclamantă SC F.C. SRL, care au criticat

aceiași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate,

după cum urmează.

Recurenta-reclamantă SC C.H.G.

SRL a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului

și modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii apelului,

având în vedere că instanța de apel nu a lămurit ce anume

reprezintă suma de 61.714,3 euro prin prisma precizărilor făcute

și a probelor de la dosar, cu atât mai mult cu cât s-au constatat ca

nedovedite pretinsele îmbunătățiri.

În același timp suma de

61.714,3 euro este nedatorată, de vreme ce ulterior pronunțării

hotărârii instanței de fond, dar înainte de judecarea apelului,

pârâta-reclamantă a preluat toate bunurile. Încasarea sumei și

preluarea bunurilor de către pârâtă reprezintă o

îmbogățire fără justă cauză.

Recurenta-pârâtă SC F.C. SRL a

solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului

și modificare în parte a deciziei atacate în sensul admiterii apelului,

având în vedere că instanța de apel nu a lămurit ce anume

reprezintă suma de 61.714,3 euro prin prisma precizărilor făcute

și a probelor de la dosar, cu atât mai mult cu cât s-au constatat ca

nedovedite pretinsele îmbunătățiri.

În același timp suma de

61.714,3 euro este nedatorată, de vreme ce ulterior pronunțării

hotărârii instanței de fond, dar înainte de judecarea apelului,

pârâta-reclamantă a preluat toate bunurile. Încasarea sumei și

preluarea bunurilor de către pârâtă reprezintă o

îmbogățire fără justă cauză.

Recurenta pârâtă SC F.C. SRL a

cerut în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

admiterea recursului, modificarea hotărârii criticate și casarea cu

trimitere spre rejudecare a cauzei, în vederea administrării probei cu

expertiză tehnică evaluatoare, în scopul dovedirii pretențiilor,

respectiv valoarea investițiilor efectuate.

Fiecare recurentă, la rândul

ei, a depus întâmpinare, prin care, motivat în fapt și în drept, s-a cerut

respingerea recursului părții adverse.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin

cererile de recurs, urmează a admite recursul reclamantei SC C.H.G. SRL

împotriva deciziei comerciale nr. 168 din 31 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, pe care o va casa și o

va trimite spre rejudecarea apelului și va anula ca netimbrat recursul

pârâtei SC F.C. SRL, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că pârâta SC

F.C. SRL, în faza procesuală a fondului, a depus la data de 19 iunie 2007

o cerere de majorare a pretențiilor, cu respectarea exigențelor art. 132

alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., estimând valoarea investițiilor realizate

în spațiul închiriat la valoarea de 211.680.120 ron, echivalentul a

61.714,3 euro. În susținerea acestei cereri a fost depusă lista

îmbunătățirilor, precum și numeroase facturi fiscale.

Reclamanta SC C.H.G. SRL, la data de

25 martie 2008 a depus o cerere intitulată „Precizare”, prin care,

fără echivoc, a menționat că este de acord cu plata sumei

de 61.714,3 euro solicitată de pârâtă la termenul din 19 iunie 2006.

Ulterior, la data de 15 septembrie 2007

executorul judecătoresc R.G. a întocmit un proces verbal, prin care a pus

în executare sentința comercială nr. 6775 din 3 iunie 2006 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială (dosar apel).

De remarcat că în

considerentele sentinței comerciale nr. 6775 din 3 iunie 2008 a primei

instanțe s-a reținut că reclamanta pârâtă SC C.H.G. SRL va

fi obligată să plătească suma de 61.714,3 euro, în

echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând

contravaloare îmbunătățiri și investiții la spațiile

închiriate, echivalentul bunurilor și lucrărilor enumerate la filele

din dosarul de fond. Din această perspectivă a și fost

obligată reclamanta pârâtă la suma respectivă către pârâta

reclamantă SC F.C. SRL cu titlu de contravaloare

îmbunătățiri și investiții la imobilul închiriat.

În faza procesuală a apelului,

cu o argumentare incompletă, a fost respins apelul reclamantei pârâte SC

C.H.G. SRL. A fost înlăturată critica potrivit căreia nu se mai

datorează suma de 61.714,3 euro întrucât partea adversă și-a

ridicat bunurile, pe simplul aspect că reclamanta pârâtă a achiesat

la pretențiile precizate.

În speță nu a fost

clarificată situația exactă a îmbunătățirilor

și investițiilor efectuate de pârâta reclamantă și care

reveneau de drept reclamantei pârâte, determinat de achiesarea la cuantumul

pretențiilor și mai ales a plății integrale a sumei de

61.714,3 euro.

Nu a fost exercitat de

instanță un rol activ, în condițiile și limitele

dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., fiind necesar a fi cerut

părților să prezinte explicații și să facă

precizări suplimentare, să depună acte noi, precum și

să fie puse în dezbaterea lor, orice împrejurare de fapt și de drept,

chiar dacă nu sunt evidențiate în cereri principale, reconvenționale

sau întâmpinări.

Plata sumei de 61.714,3 euro se

impun a fi regăsită în contravaloarea îmbunătățirilor

și investițiilor care îi revin reclamantei pârâte, urmând a fi

verificate toate susținerile părților, cu respectarea în

egală măsură a dreptului la apărare și a principiului

contradictorialității.

Deși recurenta pârâtă SC

F.C. SRL a fost citată în mod legal cu mențiunea depunerii taxei

judiciare de timbru în sumă de 10.133 lei, conform dispozițiilor art.

2 alin. (1) lit. d) raportat la art. 11 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 146/1997

și a timbrului judiciar în sumă de 5 lei stabilit conform art. 3 alin.

(2) din O.G. nr. 32/1995, aceasta nu a îndeplinit obligația

timbrării, urmând ca recursul să fie anulat ca netimbrat.

Pentru aceste rațiuni

urmează a admite recursul reclamantei SC C.H.G. SRL împotriva deciziei

comerciale nr. 168 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, și în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct.

3 C. proc. civ. pe care o va casa în parte și va trimite cauza spre rejudecarea

apelului pentru această parte.

De asemenea urmează a anula ca

netimbrat recursul pârâtei SC F.C. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C.H.G. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 168

din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

pe care o casează în parte și trimite cauza spre rejudecarea apelului

aceleiași instanțe.

Anulează ca netimbrat recursul

declarat de pârâta SC F.C. SRL București împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 22 aprilie 2010.