ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

Direcția Națională Anticorupție, emis la 29 mai 2006, s-a dispus punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, între alții, a

inculpatului M.P.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzută

în art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art.

6 din Legea nr. 78/2000 și de nerespectarea regimului armelor și munițiilor

prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen. raportat la art. 138 alin. (2) din

Legea nr. 295/2004 și la art. 17 lit. i) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 13 C. pen.

În cadrul

infracțiunilor menționate, prin actul menționat de sesizare a instanței au fost

reținute următoarele fapte:

La data

de 22 octombrie 2001, când îndeplinea funcția de ministru coordonator al

Secretariatului General al Guvernului, inculpatul M.P.Ș. a pretins

consilierului său personal P.F. să-i procure, cu banii săi, unsprezece arme de

vânătoare performante, iar ulterior a și primit de la acesta, la 12 aprilie

2002 și 30 mai 2002, în total 9 arme de vânătoare de calitate superioară, în

schimbul menținerii lui în funcție.

După

primirea armelor, care au fost depozitate din dispoziția sa la Vila de protocol

nr. 5 din Snagov, același inculpat le-a deținut în spațiul respectiv, până în

luna octombrie 2002, fără să aibă permis de armă și autorizațiile necesare.

Prin

încheierea din 17 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 7699/1/2006, fiind

invocată de apărătorul inculpatului excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115 din 28 iunie 1999

privind responsabilitatea ministerială, republicată, Secția penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție a sesizat Curtea Constituțională cu această

excepție.

Curtea

Constituțională, prin decizia nr. 901 din 16 octombrie 2007, a respins excepția

invocată, considerând-o inadmisibilă pe motiv că aceeași Curte, prin decizia

nr. 665 din 5 iulie 2007, publicată în M.Of. partea I nr. 547 din 10 august

2007, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin.

(2) și (3) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială,

republicată.

Ca

urmare, prin sentința nr. 713 din 15 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a admis excepția formulată de inculpatul M.P.Ș. în

dosarul nr. 7699/1/2006 și, în temeiul art. 332 alin. (2) și al art. 270 alin.

(1) lit. b) C. proc. pen., a dispus restituirea acestui dosar la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție,

pentru refacerea urmăririi penale.

S-a

motivat, în esență, că în raport cu considerentele deciziilor Curții

Constituționale nr. 665/2007 și nr. 901/2007, prin care s-a statuat

neconstituționalitatea prevederilor art. 23 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/1999

privind responsabilitatea ministerială, republicată, apreciindu-se că o

consacrare a incidenței normelor de procedură penală de drept comun în cazul

foștilor membri ai Guvernului ar antrena lipsirea lor de garanțiile legale ce

asigură protecția mandatului exercitat, deși o asemenea protecție trebuie să

subziste și după încetarea respectivului mandat, se impune ca normele de

procedură privind urmărirea penală și judecarea foștilor membri ai Guvernului,

în ceea ce privește responsabilitatea ministerială, să fie aceleași cu cele

aplicabile celor aflați în funcție.

S-a mai

învederat că efectele deciziei Curții Constituționale nr. 665/2007, prin

consecințele pe care le antrenează, se răsfrâng direct și nemijlocit și în

cauza de față, în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate,

pentru a se asigura soluționarea ei în deplină conformitate cu cerințele legii,

care trebuie să fie în concordanță cu legea fundamentală, fiind unanim admis că

exercitarea unui drept procesual presupune existența unui drept legal, care nu

poate fi decât actual, iar nu doar cu caracter general, pentru viitor.

S-a

subliniat că o atare constatare a neconstituționalității textelor de lege

vizate prin decizia Curții Constituționale, chiar intervenită ulterior

adoptării acelor texte, nu poate să nu producă efecte și asupra actelor,

măsurilor procesuale sau procedurale ce s-au luat anterior momentului

constatării neconstituționalității, iar nu numai asupra celor intervenite

ulterior publicării deciziei, deoarece o atare reglementare nu constituie doar

o normă obișnuită cu caracter procesual penal.

Or, s-a

arătat că, din moment ce în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale fără să

se observe existența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât nu s-au

efectuat procedurile prevăzute în Capitolul III din Legea nr. 115/1999, trebuia

să se constate că s-au încălcat dispozițiile legale referitoare la sesizarea

instanței, ceea ce atrage sancționarea actelor efectuate cu nulitatea absolută,

care nu poate fi înlăturată în niciun mod și este susceptibilă de a se invoca

în orice stare a procesului, în conformitate cu art. 197 alin. (2) și (3) C.

proc. pen.

Împotriva

sentinței, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția

Națională Anticorupție a declarat recurs, acesta fiind respins, ca nefondat,

prin decizia nr. 236 din 14 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

în complet format din 9 judecători.

În urma

refacerii urmăririi penale cu respectarea cerințelor indicate prin hotărârea de

restituire a cauzei la procuror, în raport cu exigențele procedurale statuate

ca obligatorii prin decizia Curții Constituționale nr. 665 din 5 iulie 2007, a

fost întocmit un nou act de sesizare a instanței.

Astfel, prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

Direcția Națională Anticorupție, emis la 26 aprilie 2010, inculpatul M.P.Ș. a

fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de primire de foloase

necuvenite prevăzută în art. 256 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea

nr. 78/2000 și de nerespectarea regimului armelor și munițiilor în legătură cu

comiterea infracțiunii de primire de foloase necuvenite prevăzută în art. 279 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 17 lit. i) din Legea nr. 78/2000.

Prin

acest nou rechizitoriu, au fost reținute următoarele fapte în cadrul celor două

infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată:

În

perioada 2000 – 2003, inculpatul M.P.Ș. a deținut funcția de ministru pentru

coordonarea Secretariatului General al Guvernului.

În

exercitarea atribuțiilor acestei funcții, inculpatul M.P.Ș. a emis ordinul nr. 352

din 15 octombrie 2001, prin care l-a încadrat pe P.F. în funcția de consilier

personal la cabinetul său de ministru, începând de la 11 octombrie 2001.

Ca urmare

a relațiilor ce s-au creat între cei doi, la data de 22 octombrie 2001, cu

ocazia unei vizite făcute la Vila nr. 5 din localitatea Snagov, folosită de

inculpatul M.P.Ș. în zilele de sfârșit de săptămână, acest inculpat i-a

solicitat lui P.F. să achiziționeze din banii săi arme de vânătoare

performante, care să fie folosite de anumite oficialități și invitați la

viitoarele partide de vânătoare.

Numit de

puțin timp în funcția de consilier și fiind subaltern direct al inculpatului M.P.Ș.,

P.F. s-a hotărât să dea curs acestei solicitări, iar după ce a vizitat mai

multe magazine specializate în vânzarea de asemenea produse, a decis să cumpere

armele de vânătoare ce i s-au solicitat de la magazinul de prezentare T.G. al

SC N.G.I. SRL.

După ce a

discutat cu doi vânzători-gestionari ai magazinului și cu patronul G.I., care

i-au indicat ce avize și autorizații îi erau necesare, P.F. a comunicat acest

lucru inculpatului M.P.Ș.

La

sugestia inculpatului M.P.Ș., care l-a asigurat că, pentru îndeplinirea

formalităților necesare, va lua legătura cu conducerea A.V.P.S.C., P.F. s-a

întâlnit cu P.M.G.E., director executiv la A.V.P.S.C., acesta întocmind, în

numele acelei asociații, o cerere către D.G.M.B., Serviciul arme, prin care a

solicitat aprobare pentru achiziționarea a 3 arme de vânătoare cu alice și a

unei arme de vânătoare cu glonț, pentru care a fost eliberată autorizația nr. 1.733023

din 17 ianuarie 2002.

După un

timp, la sugestia lui P.F., care a selectat 6 arme de vânătoare, patronul

magazinului G.I., însoțit de gestionarul B.C., a transportat cele 6 arme cu un

autoturism până la parcarea de la sediul Guvernului unde, în prezența lui P.F.,

au fost prezentate inculpatului M.P.Ș. care a acceptat să fie achiziționate.

Ulterior,

la 12 aprilie 2002, P.M.G.E. a mai întocmit o cerere, pentru autorizarea

achiziționării altor 4 arme de vânătoare, dintre care 3 cu alice și una mixtă,

iar în aceeași zi, pentru toate aceste arme, a fost eliberată de D.G.M.B.,

autorizația nr. 236646.

Apoi, P.F.

s-a deplasat la magazinul T.G., unde au fost menționate în cele două

autorizații elementele de identificare pentru aceste 6 arme de vânătoare,

eliberându-se facturile fiscale și chitanțele pe numele A.V.P.S.C., deși costul

lor de 190.000.000 lei (ROL), fusese achitat de P.F.

Armele

respective (una marca DAMAS cu alice calibru 12 mm seria nr. 88, două marca

BREDA cu alice calibru 12 mm seriile nr. 16392 și nr.114456, una marca BAYERN

mixtă calibru 12/6,5 x 57 mm seria nr. CA25437, una marca BENELLI cu alice

calibru 12 mm seria nr. M470927 și una marca BERETTA cu alice calibru 12 mm

seria X26819E), au fost ridicate de la magazinul T.G. de P.M.G.E., fiind

transportate la A.V.P.S.C.

După

sosirea unui transport de arme noi la același magazin, P.M.G.E. a obținut de la

D.G.M.B. autorizația nr. 237080 din 13 mai 2002, pentru achiziționarea a încă

trei arme de vânătoare cu glonț.

Ulterior,

la data de 30 mai 2002, P.M.G.E. s-a întâlnit la magazinul T.G. cu P.F., care a

plătit suma de 74.400.000 lei (ROL) pentru aceste trei arme de vânătoare (una

marca HORNET CZ 527 calibru 22 mm seria 69930, una marca REMINGTON 700 calibru

30-06 seria E6817917 și una marca WINCHESTER calibru 30-30 seria 4520630),

întocmindu-se factură fiscală și chitanță.

Atât

primele șase arme de vânătoare, cât și celelalte trei arme de vânătoare, din a

doua tranșă, au fost depozitate într-un dulap metalic – rastel instalat în

sufrageria Vilei nr. 5 de la Snagov, unde inculpatul M.P.Ș. petrecea, de

obicei, fiecare sfârșit de săptămână.

După 19

octombrie 2002, când P.F. a fost arestat într-o cauză instrumentată de

Parchetul Național Anticorupție, inculpatul M.P.Ș. a luat măsuri de îndepărtare

a celor nouă arme de vânătoare primite necuvenit de la P.F., acestea fiind

ridicate și transportate de P.M.G.E., care le-a depozitat la A.V.P.S.C.

Conchizându-se,

prin actul de sesizare a instanței s-a subliniat că probatoriul administrat în

faza urmăririi penale relevă că achiziția armelor de vânătoare s-a făcut doar

în mod formal de către A.V.P.S.C., costul lor fiind suportat în întregime de P.F.,

subaltern al inculpatului M.P.Ș., iar transportul și depozitarea acelor arme la

vila folosită frecvent de acest inculpat, precum și strămutarea lor ulterioară

la A.V.P.S.C., după arestarea lui P.F., demonstrează neîndoielnica implicare a

inculpatului în dobândirea ilicită a armelor pentru care nu avea autorizarea

necesară și încercarea sa de a disimula acțiunea ce o inițiase într-o

operațiune cu aspect comercial aparent legal.

Cerându-i-se

explicații în cursul urmăririi penale, inculpatul a invocat mai întâi dreptul

de a nu da declarații, după care a susținut în mod constant că nu s-a folosit

niciodată de influența sa politică și nici de autoritatea funcției deținute în

Guvern pentru a determina alte persoane să-i dea foloase ce nu i se cuveneau,

învederând că P.F. a făcut declarații cu conținut acuzator numai pentru că a

fost nemulțumit de atitudinea pasivă manifestată de el în legătură cu procesul

în care acest martor era implicat. În continuarea declarațiilor sale,

inculpatul a negat că și-ar fi exprimat dorința de a i se procura arme de

vânătoare, explicând apoi că a mers la stăruința lui P.F. să vadă armele de

vânătoare aflate în portbagajul unui autoturism sosit în parcarea de la Guvern,

cu care prilej i-a spus că nu-l interesează armele respective și a adăugat că

nu știe nimic despre existența unui dulap-rastel și nici că au fost depozitate în

el arme de vânătoare (filele 41-42, 46, 125, 127-132 vol. I).

În fața

instanței, la termenul din 8 noiembrie 2006, inculpatul M.P.Ș. a susținut că nu

a primit bani de la P.F. pentru campania electorală din toamna anului 2000, că

nu a avut nicio discuție pentru cooptarea lui în echipa guvernamentală și că

acesta a fost desemnat doar colaborator extern, fiind numit consilier abia în

octombrie 2001. Totodată, inculpatul a negat că ar fi cerut lui P.F. să-i

procure arme și a recunoscut doar că acesta i-a arătat o colecție de arme de

vânătoare care se aflau în portbagajul unui autoturism din parcarea de la

Guvern, pretinzând însă că nu s-a arătat interesat de armele respective și că

nu a spus niciodată să fie duse la Vila nr.5 din Snagov (filele 51-52 vol. 7).

În al

doilea ciclu procesual, tot în fața instanței, inculpatul a declarat, la data

de 26 ianuarie 2011, că încadrarea lui P.F. pe post de consilier personal și,

apoi, de expert guvernamental, s-a datorat poziției pe care acesta o avea în

partidul de guvernământ, negând însă că i-ar fi solicitat să procure arme de

vânătoare, ca și preluarea vreunei arme. A mai relatat că nu și-a exprimat

nicio părere cu privire la calitatea armelor de vânătoare care i-au fost

arătate în parcarea de la Guvern și a susținut că P.F. a făcut declarațiile cu

conținut acuzator numai datorită nemulțumirii ce o avea pentru că nu s-a

intervenit în favoarea lui în procesul în care a fost condamnat pentru acte de

corupție (filele 58-61 vol.1 instanță în dosar nr. 3578/1/2010 instanță).

Ascultat

în fața instanței la 25 mai 2011, martorul P.F. a declarat că inculpatul i-a

comunicat în octombrie 2011 că prim-ministrul A.N. dorește 11 arme de vânătoare

de calitate bună, astfel că el, temându-se să nu-și piardă postul și poziția, a

tratat cumpărarea acelor arme cu patronul magazinului T.G., care l-a asigurat

că le va procura de la firme de prestigiu. A mai declarat că ulterior, la

sugestia inculpatului, a luat legătura cu B.M., care l-a desemnat pe P.M.G.E.

să se ocupe de formalitățile necesare acestei achiziții, precum și că în

aprilie 2002, în urma comunicării ce i s-a făcut de magazin, l-a anunțat pe

inculpat despre sosirea primelor 6 arme, iar la dorința lui i-au și fost

prezentate în spațiul de parcare al Guvernului.

Martorul

a precizat că, fiind apreciate corespunzătoare, el a achitat în magazin costul

celor 6 arme lui P.M.G.E., care a remis banii vânzătorului, chitanța fiind

întocmită pe numele A.V.P.S.C., iar după un timp a însoțit personal transportul

armelor achiziționate la o vilă de protocol din Snagov, unde au fost

depozitate.

În fine,

martorul P.F. a învederat că, după aproximativ o lună, a cumpărat, în aceleași

condiții, alte 3 arme de vânătoare, care au fost transportate, fără

participarea sa, la aceeași vilă (filele 98-101 vol.1 instanță în dosar nr. 3578/1/2010).

Aceste

relatări, deplin concordante cu declarațiile făcute de același martor în timpul

urmăririi penale (filele 81, 90, 91-101, 102, 103-108 vol. 1 urmărire penală)

și, apoi, în fața instanței în cadrul primului ciclu procesual, la 6 decembrie

2006 (filele 53-58 vol. 7), se coroborează pe deplin cu ansamblul materialului

probator administrat în cauză, al cărui conținut este de natură a convinge că

inculpatul, folosindu-se de poziția sa de ministru coordonator al

Secretariatului General al Guvernului, l-a determinat pe P.F., după ce l-a

numit consilier personal, să-i procure cu banii proprii 9 arme de vânătoare

performante, care au fost depozitate din dispoziția sa la Vila de protocol nr.5

din localitatea Snagov.

Este

deplin semnificativ, în această privință, că din probe neîndoielnice și

constante rezultă că inculpatul a fost ferm și fără echivoc în solicitarea

adresată lui P.F., la puțin timp după ce-l numise consilier, ca să-i procure un

set de 11 arme de vânătoare de calitate superioară, iar pe măsură ce

subalternul său s-a implicat în satisfacerea acelei dorințe și a achitat costul

armelor, a intervenit pentru obținerea autorizațiilor necesare și a verificat

calitatea armelor, indicându-i în final locul unde să le depoziteze.

Sub acest

aspect, este de observat că însuși inculpatul, care a negat chiar și

împrejurări de fapt evidente, reieșite în mod vădit din coroborarea de ansamblu

a probelor din dosar, a recunoscut că i s-au prezentat și a examinat în

prezența lui P.F., în parcarea de la Guvern, o parte din armele de vânătoare

aduse de reprezentanții firmei furnizoare în portbagajul unui autoturism

(filele 130-131 vol. 1 și 314 vol. 6 urmărire penală, 34 și 52 vol. 7, 59 verso

vol. 1 instanță din dosarul nr. 3578/1/2010).

Dar,

recunoașterea într-un anumit sens, care să nu-l expună vreunei culpabilizări, a

acestei unice împrejurări de fapt, nu poate justifica și explica atitudinea

constantă de negare a faptelor imputate, adoptată de inculpat, cât timp probe

nesusceptibile a fi contestate demonstrează implicarea sa vădită în acte de

determinare a lui P.F. să-i procure armele de vânătoare ce fac obiectul cauzei

de față.

În acest

sens, este deosebit de relevant că detaliile din succesiunea actelor

întreprinse de martorul P.F. în vederea achiziționării celor 9 arme de

vânătoare de calitate superioară, precum și pentru depozitarea lor în vila unde

inculpatul își petrecea de obicei fiecare sfârșit de săptămână, sunt confirmate

neîndoielnic prin probe suficiente și de necontestat.

Astfel,

martorul G.I., decedat la 14 ianuarie 2010, a declarat în timpul urmăririi

penale și în fața instanței din cadrul primului ciclu procesual că, la

solicitarea lui P.F., a transportat 6 arme de vânătoare la parcarea de la

Guvern, unde vânzătorul-gestionar B.C. le-a prezentat inculpatului, care a fost

de acord să fie cumpărate, adresându-se lui P.F., cu expresia „ia-le”, precum

și că acesta s-a prezentat după două – trei săptămâni la magazin și a achitat

costul lor (filele 42-44 și 45 vol. 2 urmărire penală, 61 vol. 7 instanță).

În

același sens, martorul B.C. a declarat la urmărirea penală și în instanță că P.F.

și G.P.I. s-au înțeles, în prezența sa, să fie duse la Guvern mai multe arme de

vânătoare, pentru a fi văzute de persoana căreia îi erau achiziționate și că,

după un timp, au încărcat 6 arme de vânătoare în portbagajul autoturismului

său, cu care au mers în parcarea de la Guvern, unde a venit inculpatul și a

hotărât să fie cumpărate toate cele 6 arme. Martorul a mai precizat că,

ulterior, P.F. i-a înmânat în prezența sa suma de 190 milioane lei (ROL) lui P.M.G.E.,

cu care acesta a achitat costul armelor, întocmindu-i-se facturile și

chitanțele pe numele acestuia, pentru A.V.P.S.C., iar după un timp au mai fost

cumpărate trei arme de vânătoare, cu bani dați tot de P.F., pentru aceeași

asociație (filele 26-28, 29-31 și 32 vol. 2 urmărire penală, 62 vol. 7 instanță,

113-114 vol. 1 dosar nr. 3578/1/2010 instanță).

Tot

astfel, martorul M.C., după ce a consultat documentele magazinului la care a

fost gestionar, a declarat că își amintește că a scris facturile fiscale și a

completat chitanțele privind vânzarea a 9 arme de vânătoare către A.V.P.S.C.

prin delegat P.M.G.E., precum și că G.I. și B.C. se deplasaseră anterior cu mai

multe arme de vânătoare pentru a fi văzute de o persoană interesată (filele

39-40 și 41 vol. 2 urmărire penală, 63 vol. 7 instanță, 115 vol.1 dosar nr. 3578/1/2010

instanță).

Pe de

altă parte, P.M.G.E., învinuit în privința căruia s-a dispus disjungerea cauzei

și continuarea cercetărilor pentru complicitate la infracțiunea de

nerespectarea regimului armelor și munițiilor, fals intelectual și alte

infracțiuni, care nu a putut fi găsit în vederea audierii de instanță în al

doilea ciclu procesual, a declarat la urmărirea penală (filele 157-161 vol. 1)

și la instanță în primul ciclu procesual (filele 59-60 vol. 7) că, în calitatea

sa de director la A.V.P.S.C., a achiziționat pentru această asociație, în două

rânduri, în total nouă arme de vânătoare al căror cost a fost plătit de P.F.,

el ocupându-se de obținerea autorizațiilor necesare, precum și că au depozitat

armele la o vilă din localitatea Snagov, de unde el le-a ridicat și transportat

ulterior la sediul asociației.

La rândul

ei, martora G.L.C. a declarat că dispozițiile de plată pentru armele de

vânătoare au fost completate de directorul P.M.G.E. și că nu știe să se fi

ridicat bani de la bancă pentru achiziționarea acestora, cu toate că ea se

ocupa de ridicarea banilor (filele 69 vol. 7 și 136 vol. 1 dosar nr. 3578/1/2010

instanță), iar martora B.M., economist la A.V.P.S.C. din noiembrie 2002, a

precizat că nu a găsit niciun document în evidența primară, respectiv notă de

intrare-recepție, pentru armele de vânătoare achiziționate de P.M.G.E. (filele

1, 3 și 4-5 vol. 1 urmărire penală, 70 vol. 7, 137 vol. 1 dosar nr. 3578/1/2010

instanță).

Totodată,

martorul Z.C. a declarat că, împreună cu P.F., la care era șofer, a însoțit

transportul de arme de vânătoare, făcut cu un autoturism Dacia-papuc, până la

vila unde au fost depozitate (filele 95-97 vol. 7, 167-168 vol. 1 dosar nr. 3578/1/2010

instanță).

Este de

reținut că martora M.A., îngrijitoare la Vila nr.5 Snagov, a precizat că, în

urma unei comunicări telefonice făcute de șoferul inculpatului, a permis să

intre în curtea vilei două autoturisme, una fiind marca Dacia-papuc, din care

au fost duse în sufragerie, în huse, obiecte ce păreau arme, fiind puse într-un

rastel ce fusese vopsit în albastru. A relatat în continuare că, după un timp,

a mai fost adus un transport cu astfel de arme, fiind depozitate tot în

rastelul din sufragerie, iar ulterior, armele fiind luate, rastelul a fost

mutat într-o cameră (filele 17-19, 20-22, 23-25 vol. 2 urmărire penală, 71-73

vol. 7, 138-140 vol. 1 dosar nr. 3578/1/2010 instanță).

Relatările

acestei martore cu privire la depozitarea obiectelor cu contururi de arme și la

dulapul-rastel în care au fost depozitate sunt confirmate neîndoielnic, prin

afirmații convergente făcute constant de soțul ei, martorul M.I. (filele 12,

13-14, 15-16 vol. 2 urmărire penală, 74-75 vol. 7, 141-142 vol. 1 dosar

nr.3578/1/2010 instanță), care a precizat că într-o seară, la solicitarea

soției sale, a participat împreună cu fratele său și cumnata sa la mutarea unui

dulap metalic de culoare albastră din sufrageria Vilei nr.5 într-o anexă a

vilei, precum și de martorii M.P. și P.M., soți, care au relatat că au ajutat

și ei la mutarea dulapului respectiv, învederând că era de formă trapezoidală

și avea greutate mare (filele 6, 7, 8, 9, 10, 11 vol.1 urmărire penală, 84, 85

vol. 7, 3 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță).

De

asemenea, martorii M.(R.)M. și M.I., soți, au declarat că dulapul metalic albastru

avea destinația de rastel pentru arme și că a fost ridicat din dispoziția

administratorului de vile R.T. (filele 57-59, 60-62, 63 vol. 2 urmărire penală,

131 vol. 1 și 144-145 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță).

Martorul R.T.,

șef de complex vile, a declarat că, la solicitarea soției inculpatului M.P.Ș.,

a încărcat, împreună cu D.D. și S.A.A., un dulap metalic într-un autoturism

marca Dacia-papuc, menționând că S.A.A. i-a spus că acel dulap ar putea fi un

rastel pentru arme (filele 68, 69-70 și 71 vol. 2 urmărire penală, 145-146 vol.

7, 5-6 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță); martorul S.A.A. a declarat că a

participat la încărcarea dulapului respectiv, despre care se afirma că era rastel

de arme (filele 130 vol. 7 și 42-43 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță), iar

martorul D.D. a declarat la urmărirea penală că, din dispoziția soției

inculpatului, a încărcat rastelul în autoturismul Dacia-papuc pe care îl

conducea, precizând că după ce a ieșit din localitatea Snagov a aruncat

rastelul respectiv într-un șanț (filele 64-65 vol. 2 urmărire penală), pentru

ca în fața instanței să pretindă că ar fi transportat și aruncat doar un dulap

metalic ruginit, fiind silit în timpul urmăririi penale să declare că acel

dulap ar fi fost rastel (filele 132 vol. 7, 1-2 dosar nr. 3578/1/2010

instanță).

Folosirea

autoturismului Dacia-papuc la transportarea rastelului, ce se pretinde de acest

martor că ar fi fost doar un dulap metalic ruginit, este confirmată și de

martorul D.G.D., care a declarat că, la solicitarea soției inculpatului, i-a

pus la dispoziție acel autoturism care aparținea firmei la care lucrau împreună

(filele 144 vol. 7 și 44 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță).

La rândul

său, martorul P.I., agent de pază, a declarat că a văzut trei persoane încărcând

în autoturismul Dacia-papuc un dulap metalic, însă a susținut că dulapul

respectiv nu putea fi considerat rastel de arme, fiind folosit doar pentru

depozitare de unelte agricole (filele 73-74 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010

instanță), iar martorul Dumitru Ion, șef obiectiv de pază, a declarat la

urmărirea penală și în fața instanței că a fost anunțat de P.I. că, în seara de

11 martie 2006, a fost încărcat un dulap metalic dezmembrat de la Vila nr. 5

într-un autoturism Dacia-papuc, prezentând în acest sens mențiunea din

registrul de acces (filele 33 și 34-35, 36-38 vol. 2 urmărire penală, 148 vol.

7 și 71-72 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță).

În fine,

martorul Z.F. a făcut declarații irelevante cauzei, referindu-se doar la

indicarea persoanelor ce au participat la petrecerea organizată la Vila nr. 5

cu ocazia zilei de naștere a inculpatului (filele 147 vol. 7, 4 vol. 2 dosar

nr. 3578/1/2010 instanță), iar martorul S.I., șef birou la Poliția Snagov, a

făcut relatări numai în legătură cu o presupusă bănuială, neconfirmată, că

soții M.I. și A. ar fi sustras unele obiecte de la locatarii Vilei nr. 5

(filele 143 vol. 7, 142-143 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță).

Este de

observat că și martorii D.F. și P.S., agenți de pază la Vila nr. 5, care au

denumit inițial dulapul metalic de la Vila nr. 5 rastel, au declarat ulterior

în fața instanței că acesta era impropriu pentru a fi rastel de arme (filele

67-68 și 69-70 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010).

Sub acest

aspect, este de reținut că martorii S.C., B.I., S.C. și A.V. au precizat

constant în fața instanței că au participat la transportarea dulapului

respectiv la Atelierul de întreținere din Snagov, apoi la curățarea și vopsirea

lui în culoare albastră, precum și că, după ce s-a uscat, a fost dus din nou la

Vila nr. 5, fiind instalat în sufragerie, S.C. și A.V. învederând, în plus, că

și-au dat seama că dulapul era un rastel pentru depozitarea armelor (filele 86,

98, 99, 100 vol. 7, 163, 164, 165, 166 vol.1 dosar nr. 3578/1/2010 instanță).

În raport

cu precizările acestor patru martori, care se coroborează deplin cu relatările

complete făcute de martora M.A. și cu cele ale martorilor M.I., M.P., P.M.,

M.(R.)M. și M.I., se impune să se constate și să se rețină că au fost aduse în

sufrageria de la Vila nr. 5 din Snagov, în două transporturi, cele 9 arme de

vânătoare al căror cost a fost achitat de P.F., fiind depozitate într-un dulap

metalic – rastel, care fusese anterior curățat, vopsit în culoare albastră și

pregătit pentru un atare scop.

O

asemenea concluzie este impusă și de împrejurarea că intervenția soției

inculpatului pentru scoaterea intempestivă a dulapului metalic din incinta

Vilei nr. 5, pe timp de noapte, prin procurarea mijlocului de transport și

dispozițiile ce le-a dat de a fi abandonat pe câmp, nu poate avea altă

explicație decât aceea că dulapul respectiv servise la depozitarea armelor

cumpărate și oferite soțului ei de P.F., încât prin înlăturarea lui a urmărit

să facă să dispară o probă materială de bază în dovedirea faptei.

Or,

această intervenție a soției inculpatului și transportul dulapului metalic în

afara localității Snagov, cu abandonarea lui pe câmp, precum și certitudinea că

a existat un asemenea dulap, având destinație specifică de rastel pentru arme,

sunt dovedite neîndoielnic prin ansamblul probelor analizate anterior.

În

consecință, achiziționarea celor nouă arme de vânătoare de către P.F., al căror

preț l-a achitat integral, ca și acceptarea primirii acestora de către

inculpatul M.P.Ș., concomitent cu luarea de măsuri pentru a fi depozitate

într-un dulap metalic – rastel instalat în sufrageria Vilei de protocol nr. 5

din Snagov, fără să aibă autorizațiile prevăzute de lege, constituie fapte

dovedite neîndoielnic prin:

- plata

costului celor nouă arme de vânătoare de către P.M.G.E., director la A.V.P.S.C.,

făcută cu bani preluați de acesta în totalitate de la P.F., care de fiecare

dată a fost de față la întocmirea formalităților și ridicarea armelor de

vânătoare de la magazinul „T.G.”;

- efectuarea

transportului celor 9 arme de vânătoare în două rânduri, pe măsura ridicării

lor de la magazinul „T.G.”, la sediul A.V.P.S.C. și, apoi, la Vila de protocol

nr. 5 din localitatea Snagov, cu depozitarea lor, în prezența menajerei M.A.,

într-un rastel curățat, vopsit și instalat din timp în acest scop în sufrageria

vilei respective;

- ridicarea

armelor din sufrageria Vilei de protocol nr. 5 din Snagov și ducerea lor din

nou la sediul A.V.P.S.C., tot de către P.M.G.E., imediat după data de 19

octombrie 2002, când P.F. a fost arestat într-o cauză instrumentată de

Parchetul Național Anticorupție;

- existența

neîndoielnică în sufrageria Vilei de protocol nr. 5 din Snagov a rastelului de

arme, care a fost curățat, vopsit în culoare albastră și pregătit pentru

depozitarea armelor de vânătoare de către martorii S.C., B.I., S.C. și A.V.;

- mutarea

ulterioară a rastelului de către martorii M.A., M.I., M.P. și P.M., după

ridicarea armelor de vânătoare din el și transportarea acestora la sediul A.V.P.S.C.,

fiind depozitat într-o anexă a Vilei de protocol nr. 5;

- îndepărtarea

în seara de 11 martie 2006, după ora 20

00

, a rastelului și nu a

vreunui alt dulap metalic din anexa în care fusese depozitat și transportarea

lui, în timpul nopții, în afara localității Snagov, unde a fost aruncat într-un

șanț, din dispoziția soției inculpatului M.P.Ș.

Or, în

condițiile în care Vila de protocol nr. 5 aparținea de Regia autonomă -

Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (R.A.P.P.S.), care se afla în

subordinea exclusivă a Secretariatului General al Guvernului, coordonat de

inculpatul M.P.Ș., este evident că acesta, având abilitare legală de a decide

în privința administrării și folosirii acelei vile, a putut să-și îngăduie să

intervină prin dispoziții de natură a asigura depozitarea în incinta ei a unor

bunuri proprii, inclusiv a armelor de vânătoare cu care a fost gratulat de

subalternul său P.F.

Examinând

situația inculpatului M.P.Ș. sub perspectiva veridicității interesului

manifestat de el pentru arme de vânătoare, în condițiile în care nu avea permis

pentru armă de vânătoare, ci era doar membru al Asociației vânătorilor și

pescarilor sportivi (A.V.P.S.), se impune a se sublinia că ansamblul probator

administrat a evidențiat că implicarea sa în alegerea și acceptarea primirii

pentru el a unui număr important de arme de vânătoare, de calitate superioară,

nu poate fi explicată decât de interesul său de a intra în grațiile unor

superiori, prieteni sau simpli invitați, prin oferirea acelor arme spre a le

folosi temporar, în cadrul unor partide de vânătoare, ori chiar de a le dărui

unor personalități, mai deosebite, pentru a-și crea facilități în îndeplinirea

atribuțiilor sale mai complexe și a-și înlesni ascensiunea în carieră.

Ca

urmare, reieșind că inculpatul, din moment ce nu a transportat și nici nu a

urmărit să ducă armele la domiciliul său, nu a realizat o deținere efectivă,

propriu-zisă a acestora, pentru sine, ci a comis un act de depozitare pentru

alții, se va impune să se examineze, în drept, acest aspect al activității sale

doar prin prisma aplicabilității dispozițiilor art. 279 alin. (1) C. pen. sub

aspectul săvârșirii oricărei „alte operațiuni”, fără drept, privind circulația

armelor, respectiv a celei de depozitare, care constituie o atare altă

operațiune în accepțiunea dispozițiilor Legii nr. 17/1996 privind regimul

armelor și al munițiilor.

Art. 53

din actul normativ arătat, definind noțiunea de „operațiuni cu arme și muniții”

enumeră inclusiv activitatea de depozitare ca fiind o atare operațiune

incriminată de lege.

Detaliind,

în această privință, este de observat că întreaga activitate de depozitare a celor

9 arme de vânătoare în sufrageria Vilei de protocol nr. 5 din Snagov s-a

realizat din dispoziția inculpatului M.P.Ș., abilitat prin atribuțiile funcției

sale să intervină și să decidă pentru toate vilele de protocol din acea

localitate, iar implicarea sa în primirea armelor respective s-a concretizat

efectiv din momentul în care le-a examinat în parcarea de la Guvern, când și-a

dat acordul să fie achiziționate. Or, toate aceste aspecte au fost dovedite

neîndoielnic prin declarațiile martorilor P.F., G.I., B.C., al căror conținut a

fost redat mai sus, fără să fie contrazise de inculpat, care a încercat doar să

minimalizeze semnificația prezenței sale la portbagajul autoturismului în care

se aflau armele.

Pe de altă

parte, acoperirea integrală a prețului ridicat al celor 9 arme de vânătoare

performante de către P.F., în contextul acțiunii complexe de achiziționare a

acestora, foarte greu dacă nu chiar imposibil de realizat fără intervenția

eficientă a inculpatului M.P.Ș., nu ar putea să aibă o altă explicație decât

aceea de a-și consolida poziția în funcția de consilier obținută și de a accede

în viitor la eventuale facilități depinzând tot de bunăvoința beneficiarului

colecției de arme achiziționate în modul arătat.

În

această privință, se impune să se aibă în vedere că, în raport cu atribuțiile

și limitele îndeplinirii funcției de ministru coordonator al Secretariatului

General al Guvernului, inculpatul M.P.Ș. era abilitat să-și formeze singur

echipa de lucru, încât menținerea lui P.F. în funcția în care îl numise și

eventuala lui accedere la promovare depindeau în exclusivitate de aprecierea

sa.

Dacă P.F.

a adoptat o atitudine de totală obediență, specifică subalternului oricând gata

să cumpere atenția și bunăvoința șefului său, pentru a fi menținut în sfera

puternicilor zilei, inculpatului M.P.Ș. nu-i era îngăduit să primească în

calitatea sa de funcționar public cu rang superior un dar, un cadou atât de

costisitor, așa încât acceptării de către el a colecției însumând cele 9 arme

de vânătoare de calitate superioară nu i se poate atribui o altă semnificație

decât aceea a primirii unui important folos necuvenit, ca răsplată pentru

angajarea și menținerea lui P.F. pe post de consilier personal la Secretariatul

General al Guvernului.

Inculpatul

a susținut, în apărarea sa, că în dosarul cauzei nu există nicio probă verosimilă,

care să confirme săvârșirea faptelor ce i s-au imputat, cerând să fie achitat

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În sensul

acestei susțineri și cereri, inculpatul a învederat următoarele:

- Este

adevărat că a semnat Ordinul nr. 352 din 15 octombrie 2001, de numire a lui P.F.

în funcția de consilier personal, dar acel ordin se referă la salarizarea sa și

nu la angajarea propriu zisă, aceasta având loc în aprilie 2001;

- Nu a

cerut lui P.F. să procure arme pentru el sau pentru alt demnitar și doar

refuzul său de a face declarații împotriva primului-ministru de atunci a

determinat trimiterea sa în judecată. Mai mult, P.F. s-ar contrazice, afirmând

într-un memoriu din 29 martie 2004 că a donat armele ce le-a achiziționat

Asociației de vânătoare „C.”, pentru ca prin primul denunț să arate că i s-a

solicitat să achiziționeze armele de vânătoare în martie 2002, iar prin

declarațiile ce le-a făcut ulterior să susțină că această solicitare a avut loc

în octombrie 2001;

- Pentru

că P.F. a fost membru al unei asociații de vânătoare din județul Vrancea și

deținător de armă de vânătoare, este de presupus că știa în ce condiții se

putea achiziționa armament, astfel că apare neverosimilă relatarea sa că G.I. a

fost cel care i-a comunicat că, pentru cumpărarea armelor, îi erau necesare

autorizațiile prevăzute de lege;

- Nu s-a

avut în vedere că, în legătură cu organizarea vizionării armelor, nu a avut alt

amestec, în afară de cel de a fi acceptat, la cererea lui P.F., să le vadă și

nici de relatarea martorului B.C. că a înțeles că decizia de achiziționare a

armelor i-ar fi aparținut lui P.F. În această privință, a mai relevat că nu s-a

ținut seama că P.F. doar a plătit costul armelor, iar autorizațiile de

procurare au fost eliberate pentru A.V.P.S.C., pe numele căreia s-au întocmit

facturile și celelalte documente de plată, așa că nu se poate reține acordul

său (al inculpatului) pentru achiziționarea armelor, precizând că, dacă armele

erau achiziționate pentru el sau pentru alt demnitar, ar fi fost firesc ca

autorizațiile și actele de dobândire să fi fost întocmite pe numele unuia

dintre acești beneficiari și, oricum, nu ar fi fost nevoie de intermediari, iar

depozitarea lor nu s-ar fi făcut într-o vilă cu regim hotelier;

-

a

devenit inculpat pentru că ar fi

refuzat să fie delator în sensul de a face declarații acuzatoare la adresa

prim-ministrului de atunci;

Conchizând,

în această privință, inculpatul a cerut să se constate că toate cele 9 arme de

vânătoare au fost cumpărate de P.F. pentru A.V.P.S.C., pe numele căreia au fost

eliberate autorizațiile de deținere necesare și s-au emis facturile și

chitanțele de plată, precum și că armele au fost înregistrate în evidențele

acelei asociații, două dintre ele fiind vândute în primăvara anului 2003.

Subliniind

că Vila nr. 5 din Snagov a fost folosită în regim hotelier, inculpatul a

susținut că în ipoteza în care s-ar fi aflat un rastel în acea vilă, el nu ar

fi putut exercita posesia asupra acelui bun.

S-a mai

relevat că nu este verosimil ca el (inculpatul) să fi cerut lui P.F. să

achiziționeze arme la data de 22 octombrie 2001, cu ocazia unei vizite făcute

împreună la Vila nr. 5, câtă vreme au făcut o singură vizită împreună la

Snagov, dar în alt scop, acela al vizionării unor imobile ale lui P.F., din

care Guvernul ar fi dorit să cumpere unul pentru Institutul de Administrație

Publică.

S-a

arătat, de asemenea, că s-a omis să se țină seama că Garda Financiară a

comunicat, prin adresa nr. 301071 din 28 martie 2006, că A.V.P.S.C. a respectat

prevederile legale referitoare la înregistrarea în evidențele contabile a

facturilor emise cu ocazia achiziționării armelor de vânătoare.

În fine,

s-a susținut că inculpatul nu a avut niciun amestec și nici nu a cunoscut nimic

în legătură cu depozitarea armelor într-un rastel amplasat în sufrageria vilei

și că, mai mult, el ar fi considerat că existau condiții mai bune de depozitare

a armelor la subsolul vilei, care era asigurat cu grilaj metalic, că martorilor

audiați în legătură cu existența rastelului li s-a sugerat să facă declarații

în sensul că dulapul pe care l-au văzut era rastel, precum și că declarațiile

martorilor P.F. și P.M.G.E. nu prezintă credibilitate, mai ales în condițiile

în care primul are poziție de denunțător, iar al doilea a avut calitatea de

învinuit în aceeași cauză.

Toate

aceste susțineri sunt infirmate de împrejurările de fapt reieșite din ansamblul

probator aflat în dosar și de deducțiile ce se impun a se face pe baza acelor

împrejurări.

Astfel,

atribuirea doar a unei semnificații de stabilire a salarizării

o

rdinului nr. 352 din 15 octombrie

2001, pe motiv că ordinul de numire propriu-zisă a lui P.F. în funcția de

consilier l-a emis în aprilie 2001, nu poate avea nicio relevanță în apărarea

inculpatului, cât timp el nu pretinde că nu l-ar fi încadrat personal în postul

de consilier, iar emiterea succesivă a două acte de decizie, unul de numire și

altul de stabilire a salarizării, în calitatea sa de ministru coordonator,

accentuează și mai mult implicarea poziției ierarhice deținute în determinarea

lui P.F. să-i achiziționeze colecția de arme pe care și-o dorea, pentru a-i

câștiga bună voința.

În

legătură cu susținerea inculpatului că nu i-ar fi cerut lui P.F. să procure

arme, precum și că acesta s-ar fi contrazis în relatările făcute cu privire la

persoana pentru care a cumpărat armele și la perioada în care a fost discuția

când i s-a solicitat să le achiziționeze, este de observat mai întâi că din

referirile făcute anterior la conținutul probelor administrate a reieșit

neîndoielnica și constanta preocupare a inculpatului de a-l determina pe P.F.

să procure armele de vânătoare ajunse în colecția depozitată un timp în

sufrageria din Vila nr. 5 de la Snagov, precum și implicarea sa în facilitarea

obținerii autorizațiilor necesare, alegerea locului unde să fie depozitate

armele, pentru ca ulterior, după arestarea lui P.F. într-o cauză de competența

Parchetului Național Anticorupție, să ia măsuri ca armele să fie transportate

la A.V.P.S.C.

Este

adevărat că, prin adresa nr. 301071 din 28 martie 2006 a Gărzii Financiare –

Comisariatul General, s-a comunicat că A.V.P.S.C. a respectat prevederile

legale referitoare la înregistrarea în evidențele contabile a facturilor emise

în legătură cu achiziționarea armelor de vânătoare în perioada aprilie – mai

2002 de la SC N.G.I.I. SRL, de care aparținea magazinul T.G. (filele 3-5 vol. 5

urmărire penală).

Dar, în

raport cu nota explicativă prezentată de economist B.M., organul de control al

Gărzii Financiare a învederat că, nefiind întocmite documente justificative de

decontare a avansurilor primite de directorul P.M.G.E., nu poate concluziona că

acele avansuri au fost utilizate la achitarea facturilor pentru armele

achiziționate în perioada menționată (filele 6-14 vol. 5 urmărire penală).

De

altfel, prin nota explicativă formulată cu ocazia menționatului control, P.M.G.E.,

director al A.V.P.S.C., a precizat că prețul armelor respective a fost achitat

cu numerar dat de P.F., că acele arme au fost duse la o vilă din Snagov, iar

după 2-3 săptămâni le-a readus la sediul A.V.P.S.C. (filele 142-143 vol.5

urmărire penală), ceea ce a declarat și ulterior, în timpul urmăririi penale și

în fața instanței din primul ciclu procesual.

Or, în

condițiile în care P.F., subaltern al inculpatului, numit de el în funcția de

consilier, nu putea să aibă niciun interes să dăruiască o colecție atât de

importantă de arme de vânătoare asociației la care era director P.M.G.E., pe

care l-a cunoscut abia cu acel prilej, este de înțeles că acea colecție era

destinată inculpatului, care examinase o parte din armele respective și folosea

la fiecare sfârșit de săptămână vila unde armele au fost depozitate, încât

susținerile făcute în această privință de P.F. nu pot fi considerate că nu ar

corespunde adevărului.

Mai mult,

succesiunea momentelor privind depozitarea armelor în sufrageria Vilei de

protocol nr. 5 de la Snagov, pregătirea dulapului metalic – rastel în care au

fost introduse și îndepărtarea acestui dulap, în timpul nopții, cu abandonarea

lui într-un șanț după ieșirea din localitatea Snagov, din dispoziția soției

inculpatului, sunt elemente ce se coroborează convingător cu probele

administrate, astfel că destinația sumelor importante de bani înmânate de P.F.

lui P.M.G.E. în magazinul T.G. nu putea fi decât aceea a achitării costului

celor 9 arme de vânătoare de calitate superioară, în scopul ca ele să formeze o

colecție de care să beneficieze inculpatul.

Totodată,

este de observat că aspectele din declarațiile lui P.F. la care se referă

inculpatul, nici nu pot fi considerate declarații contradictorii în raport cu

contextul de ansamblu al dosarului, din care rezultă că facturile și chitanțele

au fost emise pe numele A.V.P.S.C. în calitate de cumpărător, astfel că

afirmația că s-a cumpărat pentru asociație nici nu are aparență de inexactitate,

după cum repetarea discuțiilor privind cumpărarea armelor explică mențiunile

diferite făcute de P.F. în legătură cu data acelor discuții, cărora inculpatul

le atribuie semnificație de contradictorialitate.

Lipsită

de semnificație este și invocarea neverosimilității discuției dintre G.I.,

asociatul care exercita conducerea magazinului T.G., și P.F. cu privire la

autorizațiile necesare cumpărării armelor de vânătoare, deoarece deținerea de

către acesta a unei autorizații, pentru arma de vânătoare ce o avea, nu exclude

solicitarea sau acceptarea de explicații, în această privință, de la o persoană

ce furniza în mod obișnuit astfel de mărfuri cumpărătorilor.

În ce

privește pretinsa poziție pasivă adoptată de inculpat atunci când i s-au

prezentat o parte din arme în parcarea de la Guvern, este de observat că, în

contextul în care acest moment constituie doar un episod în cadrul unei

succesiuni de discuții, înțelegeri și acțiuni, derularea acelui moment putea fi

percepută diferit ca importanță, durată și semnificație de către fiecare

participant, încât nu i se poate atribui altă relevanță decât aceea impusă de

faptul că, ținându-se seama și de poziția sa de vârf în ierarhia celor ce

lucrau la Guvern, achiesarea lui la achiziționarea acelor arme nu putea să aibă

decât un rol decisiv.

Tot

astfel, în legătură cu susținerea inculpatului că nu s-a ținut seama că

martorul B.C., de față când armele au fost prezentate în parcarea de la Guvern,

ar fi declarat că a înțeles că decizia de achiziționare a armelor i-ar fi

aparținut lui P.F., este de reținut că acest martor a arătat la urmărirea

penală că, după ce a văzut armele, inculpatul i-a spus lui P.F. „bine, mă”, el

deducând că se referea la cumpărarea armelor, pentru ca ulterior P.F. să

comunice martorului și șefului acestuia că dorește să achiziționeze toate acele

arme, pentru ca în altă declarație să precizeze că „în final S.M. a hotărât să

cumpere toate armele pe care le aveau atunci la noi” (filele 27 și 30 vol. 2

urmărire penală). Același martor, detaliind, a declarat în fața instanței, la 6

decembrie 2006, că la întrebarea lui P.F. „le luăm șefu”, inculpatul a răspuns

„le luăm” (fila 62 verso vol. 7), iar la 8 septembrie 2011 și-a modificat

declarația anterioară, menționând că, la întrebarea lui P.F. „le luăm șefu?”, inculpatul

„a ridicat din umeri, nedând un răspuns tranșant și creând impresia că decizia

de cumpărare îi aparține lui P.” (fila 114 vol. 1 din dosarul nr. 3578/1/2010

instanță).

Or, față

de precizarea martorului G.I., care a declarat în fața instanței că l-a auzit

pe inculpat, de la o distanță de 4–5 m de autoturism, afirmând către P.

„ia-le”, precum și de relatările martorului P.F., se impune să se rețină că

sensul exact al răspunsului inculpatului a fost cel redat de martorul B.C. în

declarațiile făcute anterior datei de 8 septembrie 2011.

Susținerile

repetate ale inculpatului că eliberarea autorizațiilor de procurare a armelor,

ca și emiterea facturilor și chitanțelor pe numele A.V.P.S.C., ar demonstra că P.F.

ar fi cumpărat armele pentru acea asociație, iar nu pentru el sau alt demnitar,

nu pot fi primite din moment ce succesiunea faptelor survenite în derularea

achiziționării și depozitării acelor arme, în raport și cu incidentele ivite

după arestarea lui P.F. într-o cauză instrumentată de Parchetul Național

Anticorupție, impune concluzia ce a reieșit din conexiunea întregului ansamblu

probator, care confirmă săvârșirea de către inculpat a faptelor în sensul

descris în ultimul rechizitoriu.

Afirmația

inculpatului că nu ar fi avut niciun amestec în legătură cu depozitarea armelor

în sufrageria din Vila nr. 5 și că nici nu ar fi știut nimic despre această

depozitare este infirmată nu numai de succesiunea faptelor și de declarațiile

făcute de P.F., care se coroborează cu declarațiile martorilor implicați în operațiunile

de pregătire a dulapului metalic – rastel, în depozitarea armelor în acel dulap

și ridicarea lor ulterioară pentru a fi duse din nou la A.V.P.S.C., în mutarea

rastelului într-o anexă a vilei și, apoi, în scoaterea lui din incinta vilei și

transportarea în afara localității Snagov, unde a fost abandonat într-un șanț,

cât mai ales de intervenția nemijlocită a soției inculpatului, care a dispus

îndepărtarea rastelului respectiv la data de 11 martie 2006, seara târziu, după

ce asigurase, tot ea, mijlocul de transport necesar.

Nici

susținerea inculpatului referitoare la regimul hotelier pe care îl avea Vila

nr. 5 din Snagov nu poate avea relevanță, cât timp probatoriul administrat a

demonstrat că armele de vânătoare au fost depozitate un timp în sufrageria

acelei vile, iar aceleași probe relevă că vila respectivă era ocupată în

exclusivitate numai de demnitarii de atunci

P.Ș.M.

și O.C., de regulă în zilele de sfârșit de săptămână.

În ceea

ce privește afirmația inculpatului că ar fi fost însoțit de P.F. într-o singură

vizită făcută la Snagov, în legătură cu intenția Guvernului de a cumpăra de la

acesta unul din imobilele ce le deținea în acea localitate, astfel că nu ar

putea fi verosimil să fi discutat atunci și despre achiziția de arme de

vânătoare, este de observat că, în lipsa altor elemente de susținere a negației

sale prin invocarea neverosimilității discuției, precum și de existența

dovedită a unor relații ce nu erau lipsite de continuitate între ei doi,

această apărare a sa nu poate înlătura faptul dovedit că inculpatul a avut

inițiativa de a sugera lui P.F. să achiziționeze colecția de arme de vânătoare.

Apărarea

formulată de inculpat prin invocarea lipsei de credibilitate a martorilor P.F.

și P.M.G.E. pe motiv că primul este denunțător în cauză și, deci, ar apărea

interesat în susținerea denunțului său, iar al doilea pentru că a avut poziție

de învinuit cu privire la care cauza s-a disjuns, nu are consistența ce i se

atribuie cât timp declarațiile celor doi, audiați ca martori, se coroborează până

la ultimul detaliu cu împrejurări concordante și de neînlăturat, reieșite din

ansamblul probator, la care s-a făcut referire în prezentarea conținutului

fiecărei declarații având relevanță în dosar.

Tot

astfel, nici invocarea de către inculpat a insuficientei securități pentru

colecția de arme de vânătoare pe timpul depozitării în sufrageria vilei, cu

exprimarea opțiunii sale pen