ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, emis la 29 mai 2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, între alții, a inculpatului M.P.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen. raportat la art. 138 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 și la art. 17 lit. i) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. În cadrul infracțiunilor menționate, prin actul menționat de sesizare a instanței au fost reținute următoarele fapte: La data de 22 octombrie 2001, când îndeplinea funcția de ministru coordonator al Secretariatului General al Guvernului, inculpatul M.P.Ș.

a pretins consilierului său personal P.F. să-i procure, cu banii săi, unsprezece arme de vânătoare performante, iar ulterior a și primit de la acesta, la 12 aprilie 2002 și 30 mai 2002, în total 9 arme de vânătoare de calitate superioară, în schimbul menținerii lui în funcție. După primirea armelor, care au fost depozitate din dispoziția sa la Vila de protocol nr. 5 din Snagov, același inculpat le-a deținut în spațiul respectiv, până în luna octombrie 2002, fără să aibă permis de armă și autorizațiile necesare. Prin încheierea din 17 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 7699/1/2006, fiind invocată de apărătorul inculpatului excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a sesizat Curtea Constituțională cu această excepție.

Curtea Constituțională, prin decizia nr. 901 din 16 octombrie 2007, a respins excepția invocată, considerând-o inadmisibilă pe motiv că aceeași Curte, prin decizia nr. 665 din 5 iulie 2007, publicată în M.Of. partea I nr. 547 din 10 august 2007, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată. Ca urmare, prin sentința nr. 713 din 15 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis excepția formulată de inculpatul M.P.Ș. în dosarul nr. 7699/1/2006 și, în temeiul art. 332 alin. (2) și al art. 270 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a dispus restituirea acestui dosar la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, pentru refacerea urmăririi penale.

S-a motivat, în esență, că în raport cu considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 665/2007 și nr. 901/2007, prin care s-a statuat neconstituționalitatea prevederilor art. 23 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, apreciindu-se că o consacrare a incidenței normelor de procedură penală de drept comun în cazul foștilor membri ai Guvernului ar antrena lipsirea lor de garanțiile legale ce asigură protecția mandatului exercitat, deși o asemenea protecție trebuie să subziste și după încetarea respectivului mandat, se impune ca normele de procedură privind urmărirea penală și judecarea foștilor membri ai Guvernului, în ceea ce privește responsabilitatea ministerială, să fie aceleași cu cele aplicabile celor aflați în funcție.

S-a mai învederat că efectele deciziei Curții Constituționale nr. 665/2007, prin consecințele pe care le antrenează, se răsfrâng direct și nemijlocit și în cauza de față, în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, pentru a se asigura soluționarea ei în deplină conformitate cu cerințele legii, care trebuie să fie în concordanță cu legea fundamentală, fiind unanim admis că exercitarea unui drept procesual presupune existența unui drept legal, care nu poate fi decât actual, iar nu doar cu caracter general, pentru viitor.

S-a subliniat că o atare constatare a neconstituționalității textelor de lege vizate prin decizia Curții Constituționale, chiar intervenită ulterior adoptării acelor texte, nu poate să nu producă efecte și asupra actelor, măsurilor procesuale sau procedurale ce s-au luat anterior momentului constatării neconstituționalității, iar nu numai asupra celor intervenite ulterior publicării deciziei, deoarece o atare reglementare nu constituie doar o normă obișnuită cu caracter procesual penal. Or, s-a arătat că, din moment ce în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale fără să se observe existența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., întrucât nu s-au efectuat procedurile prevăzute în Capitolul III din Legea nr. 115/1999, trebuia să se constate că s-au încălcat dispozițiile legale referitoare la sesizarea instanței, ceea ce atrage sancționarea actelor efectuate cu nulitatea absolută, care nu poate fi înlăturată în niciun mod și este susceptibilă de a se invoca în orice stare a procesului, în conformitate cu art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen. Împotriva sentinței, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a declarat recurs, acesta fiind respins, ca nefondat, prin decizia nr. 236 din 14 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în complet format din 9 judecători.

În urma refacerii urmăririi penale cu respectarea cerințelor indicate prin hotărârea de restituire a cauzei la procuror, în raport cu exigențele procedurale statuate ca obligatorii prin decizia Curții Constituționale nr. 665 din 5 iulie 2007, a fost întocmit un nou act de sesizare a instanței. Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, emis la 26 aprilie 2010, inculpatul M.P.Ș. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de primire de foloase necuvenite prevăzută în art. 256 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și de nerespectarea regimului armelor și munițiilor în legătură cu comiterea infracțiunii de primire de foloase necuvenite prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 17 lit. i) din Legea nr. 78/2000. Prin acest nou rechizitoriu, au fost reținute următoarele fapte în cadrul celor două infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată: În perioada 2000 – 2003, inculpatul M.P.Ș. a deținut funcția de ministru pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului. În exercitarea atribuțiilor acestei funcții, inculpatul M.P.Ș. a emis ordinul nr. 352 din 15 octombrie 2001, prin care l-a încadrat pe P.F. în funcția de consilier personal la cabinetul său de ministru, începând de la 11 octombrie 2001. Ca urmare a relațiilor ce s-au creat între cei doi, la data de 22 octombrie 2001, cu ocazia unei vizite făcute la Vila nr. 5 din localitatea Snagov, folosită de inculpatul M.P.Ș.

în zilele de sfârșit de săptămână, acest inculpat i-a solicitat lui P.F. să achiziționeze din banii săi arme de vânătoare performante, care să fie folosite de anumite oficialități și invitați la viitoarele partide de vânătoare. Numit de puțin timp în funcția de consilier și fiind subaltern direct al inculpatului M.P.Ș., P.F. s-a hotărât să dea curs acestei solicitări, iar după ce a vizitat mai multe magazine specializate în vânzarea de asemenea produse, a decis să cumpere armele de vânătoare ce i s-au solicitat de la magazinul de prezentare T.G. al SC N.G.I. SRL. După ce a discutat cu doi vânzători-gestionari ai magazinului și cu patronul G.I., care i-au indicat ce avize și autorizații îi erau necesare, P.F.

a comunicat acest lucru inculpatului M.P.Ș. La sugestia inculpatului M.P.Ș., care l-a asigurat că, pentru îndeplinirea formalităților necesare, va lua legătura cu conducerea A.V.P.S.C., P.F. s-a întâlnit cu P.M.G.E., director executiv la A.V.P.S.C., acesta întocmind, în numele acelei asociații, o cerere către D.G.M.B., Serviciul arme, prin care a solicitat aprobare pentru achiziționarea a 3 arme de vânătoare cu alice și a unei arme de vânătoare cu glonț, pentru care a fost eliberată autorizația nr. 1.733023 din 17 ianuarie 2002. După un timp, la sugestia lui P.F., care a selectat 6 arme de vânătoare, patronul magazinului G.I., însoțit de gestionarul B.C., a transportat cele 6 arme cu un autoturism până la parcarea de la sediul Guvernului unde, în prezența lui P.F., au fost prezentate inculpatului M.P.Ș.

care a acceptat să fie achiziționate. Ulterior, la 12 aprilie 2002, P.M.G.E. a mai întocmit o cerere, pentru autorizarea achiziționării altor 4 arme de vânătoare, dintre care 3 cu alice și una mixtă, iar în aceeași zi, pentru toate aceste arme, a fost eliberată de D.G.M.B., autorizația nr. 236646. Apoi, P.F. s-a deplasat la magazinul T.G., unde au fost menționate în cele două autorizații elementele de identificare pentru aceste 6 arme de vânătoare, eliberându-se facturile fiscale și chitanțele pe numele A.V.P.S.C., deși costul lor de 190.000.000 lei (ROL), fusese achitat de P.F. Armele respective (una marca DAMAS cu alice calibru 12 mm seria nr. 88, două marca BREDA cu alice calibru 12 mm seriile nr. 16392 și nr.114456, una marca BAYERN mixtă calibru 12/6,5 x 57 mm seria nr. CA25437, una marca BENELLI cu alice calibru 12 mm seria nr. M470927 și una marca BERETTA cu alice calibru 12 mm seria X26819E), au fost ridicate de la magazinul T.G.

de P.M.G.E., fiind transportate la A.V.P.S.C. După sosirea unui transport de arme noi la același magazin, P.M.G.E. a obținut de la D.G.M.B. autorizația nr. 237080 din 13 mai 2002, pentru achiziționarea a încă trei arme de vânătoare cu glonț. Ulterior, la data de 30 mai 2002, P.M.G.E. s-a întâlnit la magazinul T.G. cu P.F., care a plătit suma de 74.400.000 lei (ROL) pentru aceste trei arme de vânătoare (una marca HORNET CZ 527 calibru 22 mm seria 69930, una marca REMINGTON 700 calibru 30-06 seria E6817917 și una marca WINCHESTER calibru 30-30 seria 4520630), întocmindu-se factură fiscală și chitanță. Atât primele șase arme de vânătoare, cât și celelalte trei arme de vânătoare, din a doua tranșă, au fost depozitate într-un dulap metalic – rastel instalat în sufrageria Vilei nr. 5 de la Snagov, unde inculpatul M.P.Ș.

petrecea, de obicei, fiecare sfârșit de săptămână. După 19 octombrie 2002, când P.F. a fost arestat într-o cauză instrumentată de Parchetul Național Anticorupție, inculpatul M.P.Ș. a luat măsuri de îndepărtare a celor nouă arme de vânătoare primite necuvenit de la P.F., acestea fiind ridicate și transportate de P.M.G.E., care le-a depozitat la A.V.P.S.C.

Conchizându-se, prin actul de sesizare a instanței s-a subliniat că probatoriul administrat în faza urmăririi penale relevă că achiziția armelor de vânătoare s-a făcut doar în mod formal de către A.V.P.S.C., costul lor fiind suportat în întregime de P.F., subaltern al inculpatului M.P.Ș., iar transportul și depozitarea acelor arme la vila folosită frecvent de acest inculpat, precum și strămutarea lor ulterioară la A.V.P.S.C., după arestarea lui P.F., demonstrează neîndoielnica implicare a inculpatului în dobândirea ilicită a armelor pentru care nu avea autorizarea necesară și încercarea sa de a disimula acțiunea ce o inițiase într-o operațiune cu aspect comercial aparent legal.

Cerându-i-se explicații în cursul urmăririi penale, inculpatul a invocat mai întâi dreptul de a nu da declarații, după care a susținut în mod constant că nu s-a folosit niciodată de influența sa politică și nici de autoritatea funcției deținute în Guvern pentru a determina alte persoane să-i dea foloase ce nu i se cuveneau, învederând că P.F. a făcut declarații cu conținut acuzator numai pentru că a fost nemulțumit de atitudinea pasivă manifestată de el în legătură cu procesul în care acest martor era implicat. În continuarea declarațiilor sale, inculpatul a negat că și-ar fi exprimat dorința de a i se procura arme de vânătoare, explicând apoi că a mers la stăruința lui P.F.

să vadă armele de vânătoare aflate în portbagajul unui autoturism sosit în parcarea de la Guvern, cu care prilej i-a spus că nu-l interesează armele respective și a adăugat că nu știe nimic despre existența unui dulap-rastel și nici că au fost depozitate în el arme de vânătoare (filele 41-42, 46, 125, 127-132 vol. I). În fața instanței, la termenul din 8 noiembrie 2006, inculpatul M.P.Ș. a susținut că nu a primit bani de la P.F. pentru campania electorală din toamna anului 2000, că nu a avut nicio discuție pentru cooptarea lui în echipa guvernamentală și că acesta a fost desemnat doar colaborator extern, fiind numit consilier abia în octombrie 2001. Totodată, inculpatul a negat că ar fi cerut lui P.F.

să-i procure arme și a recunoscut doar că acesta i-a arătat o colecție de arme de vânătoare care se aflau în portbagajul unui autoturism din parcarea de la Guvern, pretinzând însă că nu s-a arătat interesat de armele respective și că nu a spus niciodată să fie duse la Vila nr.5 din Snagov (filele 51-52 vol. 7). În al doilea ciclu procesual, tot în fața instanței, inculpatul a declarat, la data de 26 ianuarie 2011, că încadrarea lui P.F. pe post de consilier personal și, apoi, de expert guvernamental, s-a datorat poziției pe care acesta o avea în partidul de guvernământ, negând însă că i-ar fi solicitat să procure arme de vânătoare, ca și preluarea vreunei arme. A mai relatat că nu și-a exprimat nicio părere cu privire la calitatea armelor de vânătoare care i-au fost arătate în parcarea de la Guvern și a susținut că P.F.

a făcut declarațiile cu conținut acuzator numai datorită nemulțumirii ce o avea pentru că nu s-a intervenit în favoarea lui în procesul în care a fost condamnat pentru acte de corupție (filele 58-61 vol.1 instanță în dosar nr. 3578/1/2010 instanță). Ascultat în fața instanței la 25 mai 2011, martorul P.F. a declarat că inculpatul i-a comunicat în octombrie 2011 că prim-ministrul A.N. dorește 11 arme de vânătoare de calitate bună, astfel că el, temându-se să nu-și piardă postul și poziția, a tratat cumpărarea acelor arme cu patronul magazinului T.G., care l-a asigurat că le va procura de la firme de prestigiu. A mai declarat că ulterior, la sugestia inculpatului, a luat legătura cu B.M., care l-a desemnat pe P.M.G.E.

să se ocupe de formalitățile necesare acestei achiziții, precum și că în aprilie 2002, în urma comunicării ce i s-a făcut de magazin, l-a anunțat pe inculpat despre sosirea primelor 6 arme, iar la dorința lui i-au și fost prezentate în spațiul de parcare al Guvernului. Martorul a precizat că, fiind apreciate corespunzătoare, el a achitat în magazin costul celor 6 arme lui P.M.G.E., care a remis banii vânzătorului, chitanța fiind întocmită pe numele A.V.P.S.C., iar după un timp a însoțit personal transportul armelor achiziționate la o vilă de protocol din Snagov, unde au fost depozitate. În fine, martorul P.F. a învederat că, după aproximativ o lună, a cumpărat, în aceleași condiții, alte 3 arme de vânătoare, care au fost transportate, fără participarea sa, la aceeași vilă (filele 98-101 vol.1 instanță în dosar nr. 3578/1/2010).

Aceste relatări, deplin concordante cu declarațiile făcute de același martor în timpul urmăririi penale (filele 81, 90, 91-101, 102, 103-108 vol. 1 urmărire penală) și, apoi, în fața instanței în cadrul primului ciclu procesual, la 6 decembrie 2006 (filele 53-58 vol. 7), se coroborează pe deplin cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, al cărui conținut este de natură a convinge că inculpatul, folosindu-se de poziția sa de ministru coordonator al Secretariatului General al Guvernului, l-a determinat pe P.F., după ce l-a numit consilier personal, să-i procure cu banii proprii 9 arme de vânătoare performante, care au fost depozitate din dispoziția sa la Vila de protocol nr.5 din localitatea Snagov.

Este deplin semnificativ, în această privință, că din probe neîndoielnice și constante rezultă că inculpatul a fost ferm și fără echivoc în solicitarea adresată lui P.F., la puțin timp după ce-l numise consilier, ca să-i procure un set de 11 arme de vânătoare de calitate superioară, iar pe măsură ce subalternul său s-a implicat în satisfacerea acelei dorințe și a achitat costul armelor, a intervenit pentru obținerea autorizațiilor necesare și a verificat calitatea armelor, indicându-i în final locul unde să le depoziteze.

Sub acest aspect, este de observat că însuși inculpatul, care a negat chiar și împrejurări de fapt evidente, reieșite în mod vădit din coroborarea de ansamblu a probelor din dosar, a recunoscut că i s-au prezentat și a examinat în prezența lui P.F., în parcarea de la Guvern, o parte din armele de vânătoare aduse de reprezentanții firmei furnizoare în portbagajul unui autoturism (filele 130-131 vol. 1 și 314 vol. 6 urmărire penală, 34 și 52 vol. 7, 59 verso vol. 1 instanță din dosarul nr. 3578/1/2010). Dar, recunoașterea într-un anumit sens, care să nu-l expună vreunei culpabilizări, a acestei unice împrejurări de fapt, nu poate justifica și explica atitudinea constantă de negare a faptelor imputate, adoptată de inculpat, cât timp probe nesusceptibile a fi contestate demonstrează implicarea sa vădită în acte de determinare a lui P.F.

să-i procure armele de vânătoare ce fac obiectul cauzei de față. În acest sens, este deosebit de relevant că detaliile din succesiunea actelor întreprinse de martorul P.F. în vederea achiziționării celor 9 arme de vânătoare de calitate superioară, precum și pentru depozitarea lor în vila unde inculpatul își petrecea de obicei fiecare sfârșit de săptămână, sunt confirmate neîndoielnic prin probe suficiente și de necontestat. Astfel, martorul G.I., decedat la 14 ianuarie 2010, a declarat în timpul urmăririi penale și în fața instanței din cadrul primului ciclu procesual că, la solicitarea lui P.F., a transportat 6 arme de vânătoare la parcarea de la Guvern, unde vânzătorul-gestionar B.C. le-a prezentat inculpatului, care a fost de acord să fie cumpărate, adresându-se lui P.F., cu expresia „ia-le”, precum și că acesta s-a prezentat după două – trei săptămâni la magazin și a achitat costul lor (filele 42-44 și 45 vol. 2 urmărire penală, 61 vol. 7 instanță).

În același sens, martorul B.C. a declarat la urmărirea penală și în instanță că P.F. și G.P.I. s-au înțeles, în prezența sa, să fie duse la Guvern mai multe arme de vânătoare, pentru a fi văzute de persoana căreia îi erau achiziționate și că, după un timp, au încărcat 6 arme de vânătoare în portbagajul autoturismului său, cu care au mers în parcarea de la Guvern, unde a venit inculpatul și a hotărât să fie cumpărate toate cele 6 arme. Martorul a mai precizat că, ulterior, P.F. i-a înmânat în prezența sa suma de 190 milioane lei (ROL) lui P.M.G.E., cu care acesta a achitat costul armelor, întocmindu-i-se facturile și chitanțele pe numele acestuia, pentru A.V.P.S.C., iar după un timp au mai fost cumpărate trei arme de vânătoare, cu bani dați tot de P.F., pentru aceeași asociație (filele 26-28, 29-31 și 32 vol. 2 urmărire penală, 62 vol. 7 instanță, 113-114 vol. 1 dosar nr. 3578/1/2010 instanță).

Tot astfel, martorul M.C., după ce a consultat documentele magazinului la care a fost gestionar, a declarat că își amintește că a scris facturile fiscale și a completat chitanțele privind vânzarea a 9 arme de vânătoare către A.V.P.S.C. prin delegat P.M.G.E., precum și că G.I. și B.C. se deplasaseră anterior cu mai multe arme de vânătoare pentru a fi văzute de o persoană interesată (filele 39-40 și 41 vol. 2 urmărire penală, 63 vol. 7 instanță, 115 vol.1 dosar nr. 3578/1/2010 instanță).

Pe de altă parte, P.M.G.E., învinuit în privința căruia s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor pentru complicitate la infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, fals intelectual și alte infracțiuni, care nu a putut fi găsit în vederea audierii de instanță în al doilea ciclu procesual, a declarat la urmărirea penală (filele 157-161 vol. 1) și la instanță în primul ciclu procesual (filele 59-60 vol. 7) că, în calitatea sa de director la A.V.P.S.C., a achiziționat pentru această asociație, în două rânduri, în total nouă arme de vânătoare al căror cost a fost plătit de P.F., el ocupându-se de obținerea autorizațiilor necesare, precum și că au depozitat armele la o vilă din localitatea Snagov, de unde el le-a ridicat și transportat ulterior la sediul asociației.

La rândul ei, martora G.L.C. a declarat că dispozițiile de plată pentru armele de vânătoare au fost completate de directorul P.M.G.E. și că nu știe să se fi ridicat bani de la bancă pentru achiziționarea acestora, cu toate că ea se ocupa de ridicarea banilor (filele 69 vol. 7 și 136 vol. 1 dosar nr. 3578/1/2010 instanță), iar martora B.M., economist la A.V.P.S.C. din noiembrie 2002, a precizat că nu a găsit niciun document în evidența primară, respectiv notă de intrare-recepție, pentru armele de vânătoare achiziționate de P.M.G.E. (filele 1, 3 și 4-5 vol. 1 urmărire penală, 70 vol. 7, 137 vol. 1 dosar nr. 3578/1/2010 instanță). Totodată, martorul Z.C. a declarat că, împreună cu P.F., la care era șofer, a însoțit transportul de arme de vânătoare, făcut cu un autoturism Dacia-papuc, până la vila unde au fost depozitate (filele 95-97 vol. 7, 167-168 vol. 1 dosar nr. 3578/1/2010 instanță).

Este de reținut că martora M.A., îngrijitoare la Vila nr.5 Snagov, a precizat că, în urma unei comunicări telefonice făcute de șoferul inculpatului, a permis să intre în curtea vilei două autoturisme, una fiind marca Dacia-papuc, din care au fost duse în sufragerie, în huse, obiecte ce păreau arme, fiind puse într-un rastel ce fusese vopsit în albastru. A relatat în continuare că, după un timp, a mai fost adus un transport cu astfel de arme, fiind depozitate tot în rastelul din sufragerie, iar ulterior, armele fiind luate, rastelul a fost mutat într-o cameră (filele 17-19, 20-22, 23-25 vol. 2 urmărire penală, 71-73 vol. 7, 138-140 vol. 1 dosar nr. 3578/1/2010 instanță). Relatările acestei martore cu privire la depozitarea obiectelor cu contururi de arme și la dulapul-rastel în care au fost depozitate sunt confirmate neîndoielnic, prin afirmații convergente făcute constant de soțul ei, martorul M.I.

(filele 12, 13-14, 15-16 vol. 2 urmărire penală, 74-75 vol. 7, 141-142 vol. 1 dosar nr.3578/1/2010 instanță), care a precizat că într-o seară, la solicitarea soției sale, a participat împreună cu fratele său și cumnata sa la mutarea unui dulap metalic de culoare albastră din sufrageria Vilei nr.5 într-o anexă a vilei, precum și de martorii M.P. și P.M., soți, care au relatat că au ajutat și ei la mutarea dulapului respectiv, învederând că era de formă trapezoidală și avea greutate mare (filele 6, 7, 8, 9, 10, 11 vol.1 urmărire penală, 84, 85 vol. 7, 3 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță). De asemenea, martorii M.(R.)M. și M.I., soți, au declarat că dulapul metalic albastru avea destinația de rastel pentru arme și că a fost ridicat din dispoziția administratorului de vile R.T.

(filele 57-59, 60-62, 63 vol. 2 urmărire penală, 131 vol. 1 și 144-145 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță). Martorul R.T., șef de complex vile, a declarat că, la solicitarea soției inculpatului M.P.Ș., a încărcat, împreună cu D.D. și S.A.A., un dulap metalic într-un autoturism marca Dacia-papuc, menționând că S.A.A. i-a spus că acel dulap ar putea fi un rastel pentru arme (filele 68, 69-70 și 71 vol. 2 urmărire penală, 145-146 vol. 7, 5-6 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță); martorul S.A.A. a declarat că a participat la încărcarea dulapului respectiv, despre care se afirma că era rastel de arme (filele 130 vol. 7 și 42-43 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță), iar martorul D.D.

a declarat la urmărirea penală că, din dispoziția soției inculpatului, a încărcat rastelul în autoturismul Dacia-papuc pe care îl conducea, precizând că după ce a ieșit din localitatea Snagov a aruncat rastelul respectiv într-un șanț (filele 64-65 vol. 2 urmărire penală), pentru ca în fața instanței să pretindă că ar fi transportat și aruncat doar un dulap metalic ruginit, fiind silit în timpul urmăririi penale să declare că acel dulap ar fi fost rastel (filele 132 vol. 7, 1-2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță). Folosirea autoturismului Dacia-papuc la transportarea rastelului, ce se pretinde de acest martor că ar fi fost doar un dulap metalic ruginit, este confirmată și de martorul D.G.D., care a declarat că, la solicitarea soției inculpatului, i-a pus la dispoziție acel autoturism care aparținea firmei la care lucrau împreună (filele 144 vol. 7 și 44 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță).

La rândul său, martorul P.I., agent de pază, a declarat că a văzut trei persoane încărcând în autoturismul Dacia-papuc un dulap metalic, însă a susținut că dulapul respectiv nu putea fi considerat rastel de arme, fiind folosit doar pentru depozitare de unelte agricole (filele 73-74 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță), iar martorul Dumitru Ion, șef obiectiv de pază, a declarat la urmărirea penală și în fața instanței că a fost anunțat de P.I. că, în seara de 11 martie 2006, a fost încărcat un dulap metalic dezmembrat de la Vila nr. 5 într-un autoturism Dacia-papuc, prezentând în acest sens mențiunea din registrul de acces (filele 33 și 34-35, 36-38 vol. 2 urmărire penală, 148 vol. 7 și 71-72 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță).

În fine, martorul Z.F. a făcut declarații irelevante cauzei, referindu-se doar la indicarea persoanelor ce au participat la petrecerea organizată la Vila nr. 5 cu ocazia zilei de naștere a inculpatului (filele 147 vol. 7, 4 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță), iar martorul S.I., șef birou la Poliția Snagov, a făcut relatări numai în legătură cu o presupusă bănuială, neconfirmată, că soții M.I. și A. ar fi sustras unele obiecte de la locatarii Vilei nr. 5 (filele 143 vol. 7, 142-143 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010 instanță). Este de observat că și martorii D.F. și P.S., agenți de pază la Vila nr. 5, care au denumit inițial dulapul metalic de la Vila nr. 5 rastel, au declarat ulterior în fața instanței că acesta era impropriu pentru a fi rastel de arme (filele 67-68 și 69-70 vol. 2 dosar nr. 3578/1/2010).

Sub acest aspect, este de reținut că martorii S.C., B.I., S.C. și A.V. au precizat constant în fața instanței că au participat la transportarea dulapului respectiv la Atelierul de întreținere din Snagov, apoi la curățarea și vopsirea lui în culoare albastră, precum și că, după ce s-a uscat, a fost dus din nou la Vila nr. 5, fiind instalat în sufragerie, S.C. și A.V. învederând, în plus, că și-au dat seama că dulapul era un rastel pentru depozitarea armelor (filele 86, 98, 99, 100 vol. 7, 163, 164, 165, 166 vol.1 dosar nr. 3578/1/2010 instanță). În raport cu precizările acestor patru martori, care se coroborează deplin cu relatările complete făcute de martora M.A. și cu cele ale martorilor M.I., M.P., P.M., M.(R.)M.

și M.I., se impune să se constate și să se rețină că au fost aduse în sufrageria de la Vila nr. 5 din Snagov, în două transporturi, cele 9 arme de vânătoare al căror cost a fost achitat de P.F., fiind depozitate într-un dulap metalic – rastel, care fusese anterior curățat, vopsit în culoare albastră și pregătit pentru un atare scop. O asemenea concluzie este impusă și de împrejurarea că intervenția soției inculpatului pentru scoaterea intempestivă a dulapului metalic din incinta Vilei nr. 5, pe timp de noapte, prin procurarea mijlocului de transport și dispozițiile ce le-a dat de a fi abandonat pe câmp, nu poate avea altă explicație decât aceea că dulapul respectiv servise la depozitarea armelor cumpărate și oferite soțului ei de P.F., încât prin înlăturarea lui a urmărit să facă să dispară o probă materială de bază în dovedirea faptei.

Or, această intervenție a soției inculpatului și transportul dulapului metalic în afara localității Snagov, cu abandonarea lui pe câmp, precum și certitudinea că a existat un asemenea dulap, având destinație specifică de rastel pentru arme, sunt dovedite neîndoielnic prin ansamblul probelor analizate anterior.

În consecință, achiziționarea celor nouă arme de vânătoare de către P.F., al căror preț l-a achitat integral, ca și acceptarea primirii acestora de către inculpatul M.P.Ș., concomitent cu luarea de măsuri pentru a fi depozitate într-un dulap metalic – rastel instalat în sufrageria Vilei de protocol nr. 5 din Snagov, fără să aibă autorizațiile prevăzute de lege, constituie fapte dovedite neîndoielnic prin: - plata costului celor nouă arme de vânătoare de către P.M.G.E., director la A.V.P.S.C., făcută cu bani preluați de acesta în totalitate de la P.F., care de fiecare dată a fost de față la întocmirea formalităților și ridicarea armelor de vânătoare de la magazinul „T.G.”; - efectuarea transportului celor 9 arme de vânătoare în două rânduri, pe măsura ridicării lor de la magazinul „T.G.”, la sediul A.V.P.S.C.

și, apoi, la Vila de protocol nr. 5 din localitatea Snagov, cu depozitarea lor, în prezența menajerei M.A., într-un rastel curățat, vopsit și instalat din timp în acest scop în sufrageria vilei respective; - ridicarea armelor din sufrageria Vilei de protocol nr. 5 din Snagov și ducerea lor din nou la sediul A.V.P.S.C., tot de către P.M.G.E., imediat după data de 19 octombrie 2002, când P.F. a fost arestat într-o cauză instrumentată de Parchetul Național Anticorupție; - existența neîndoielnică în sufrageria Vilei de protocol nr. 5 din Snagov a rastelului de arme, care a fost curățat, vopsit în culoare albastră și pregătit pentru depozitarea armelor de vânătoare de către martorii S.C., B.I., S.C.

și A.V.; - mutarea ulterioară a rastelului de către martorii M.A., M.I., M.P. și P.M., după ridicarea armelor de vânătoare din el și transportarea acestora la sediul A.V.P.S.C., fiind depozitat într-o anexă a Vilei de protocol nr. 5; - îndepărtarea în seara de 11 martie 2006, după ora 20 00 , a rastelului și nu a vreunui alt dulap metalic din anexa în care fusese depozitat și transportarea lui, în timpul nopții, în afara localității Snagov, unde a fost aruncat într-un șanț, din dispoziția soției inculpatului M.P.Ș.

Or, în condițiile în care Vila de protocol nr. 5 aparținea de Regia autonomă - Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (R.A.P.P.S.), care se afla în subordinea exclusivă a Secretariatului General al Guvernului, coordonat de inculpatul M.P.Ș., este evident că acesta, având abilitare legală de a decide în privința administrării și folosirii acelei vile, a putut să-și îngăduie să intervină prin dispoziții de natură a asigura depozitarea în incinta ei a unor bunuri proprii, inclusiv a armelor de vânătoare cu care a fost gratulat de subalternul său P.F. Examinând situația inculpatului M.P.Ș.

sub perspectiva veridicității interesului manifestat de el pentru arme de vânătoare, în condițiile în care nu avea permis pentru armă de vânătoare, ci era doar membru al Asociației vânătorilor și pescarilor sportivi (A.V.P.S.), se impune a se sublinia că ansamblul probator administrat a evidențiat că implicarea sa în alegerea și acceptarea primirii pentru el a unui număr important de arme de vânătoare, de calitate superioară, nu poate fi explicată decât de interesul său de a intra în grațiile unor superiori, prieteni sau simpli invitați, prin oferirea acelor arme spre a le folosi temporar, în cadrul unor partide de vânătoare, ori chiar de a le dărui unor personalități, mai deosebite, pentru a-și crea facilități în îndeplinirea atribuțiilor sale mai complexe și a-și înlesni ascensiunea în carieră.

Ca urmare, reieșind că inculpatul, din moment ce nu a transportat și nici nu a urmărit să ducă armele la domiciliul său, nu a realizat o deținere efectivă, propriu-zisă a acestora, pentru sine, ci a comis un act de depozitare pentru alții, se va impune să se examineze, în drept, acest aspect al activității sale doar prin prisma aplicabilității dispozițiilor art. 279 alin. (1) C. pen. sub aspectul săvârșirii oricărei „alte operațiuni”, fără drept, privind circulația armelor, respectiv a celei de depozitare, care constituie o atare altă operațiune în accepțiunea dispozițiilor Legii nr. 17/1996 privind regimul armelor și al munițiilor. Art. 53 din actul normativ arătat, definind noțiunea de „operațiuni cu arme și muniții” enumeră inclusiv activitatea de depozitare ca fiind o atare operațiune incriminată de lege.

Detaliind, în această privință, este de observat că întreaga activitate de depozitare a celor 9 arme de vânătoare în sufrageria Vilei de protocol nr. 5 din Snagov s-a realizat din dispoziția inculpatului M.P.Ș., abilitat prin atribuțiile funcției sale să intervină și să decidă pentru toate vilele de protocol din acea localitate, iar implicarea sa în primirea armelor respective s-a concretizat efectiv din momentul în care le-a examinat în parcarea de la Guvern, când și-a dat acordul să fie achiziționate. Or, toate aceste aspecte au fost dovedite neîndoielnic prin declarațiile martorilor P.F., G.I., B.C., al căror conținut a fost redat mai sus, fără să fie contrazise de inculpat, care a încercat doar să minimalizeze semnificația prezenței sale la portbagajul autoturismului în care se aflau armele.

Pe de altă parte, acoperirea integrală a prețului ridicat al celor 9 arme de vânătoare performante de către P.F., în contextul acțiunii complexe de achiziționare a acestora, foarte greu dacă nu chiar imposibil de realizat fără intervenția eficientă a inculpatului M.P.Ș., nu ar putea să aibă o altă explicație decât aceea de a-și consolida poziția în funcția de consilier obținută și de a accede în viitor la eventuale facilități depinzând tot de bunăvoința beneficiarului colecției de arme achiziționate în modul arătat. În această privință, se impune să se aibă în vedere că, în raport cu atribuțiile și limitele îndeplinirii funcției de ministru coordonator al Secretariatului General al Guvernului, inculpatul M.P.Ș.

era abilitat să-și formeze singur echipa de lucru, încât menținerea lui P.F. în funcția în care îl numise și eventuala lui accedere la promovare depindeau în exclusivitate de aprecierea sa. Dacă P.F. a adoptat o atitudine de totală obediență, specifică subalternului oricând gata să cumpere atenția și bunăvoința șefului său, pentru a fi menținut în sfera puternicilor zilei, inculpatului M.P.Ș. nu-i era îngăduit să primească în calitatea sa de funcționar public cu rang superior un dar, un cadou atât de costisitor, așa încât acceptării de către el a colecției însumând cele 9 arme de vânătoare de calitate superioară nu i se poate atribui o altă semnificație decât aceea a primirii unui important folos necuvenit, ca răsplată pentru angajarea și menținerea lui P.F.

pe post de consilier personal la Secretariatul General al Guvernului. Inculpatul a susținut, în apărarea sa, că în dosarul cauzei nu există nicio probă verosimilă, care să confirme săvârșirea faptelor ce i s-au imputat, cerând să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În sensul acestei susțineri și cereri, inculpatul a învederat următoarele: - Este adevărat că a semnat Ordinul nr. 352 din 15 octombrie 2001, de numire a lui P.F. în funcția de consilier personal, dar acel ordin se referă la salarizarea sa și nu la angajarea propriu zisă, aceasta având loc în aprilie 2001; - Nu a cerut lui P.F. să procure arme pentru el sau pentru alt demnitar și doar refuzul său de a face declarații împotriva primului-ministru de atunci a determinat trimiterea sa în judecată.

Mai mult, P.F. s-ar contrazice, afirmând într-un memoriu din 29 martie 2004 că a donat armele ce le-a achiziționat Asociației de vânătoare „C.”, pentru ca prin primul denunț să arate că i s-a solicitat să achiziționeze armele de vânătoare în martie 2002, iar prin declarațiile ce le-a făcut ulterior să susțină că această solicitare a avut loc în octombrie 2001; - Pentru că P.F. a fost membru al unei asociații de vânătoare din județul Vrancea și deținător de armă de vânătoare, este de presupus că știa în ce condiții se putea achiziționa armament, astfel că apare neverosimilă relatarea sa că G.I. a fost cel care i-a comunicat că, pentru cumpărarea armelor, îi erau necesare autorizațiile prevăzute de lege; - Nu s-a avut în vedere că, în legătură cu organizarea vizionării armelor, nu a avut alt amestec, în afară de cel de a fi acceptat, la cererea lui P.F., să le vadă și nici de relatarea martorului B.C.

că a înțeles că decizia de achiziționare a armelor i-ar fi aparținut lui P.F. În această privință, a mai relevat că nu s-a ținut seama că P.F.

doar a plătit costul armelor, iar autorizațiile de procurare au fost eliberate pentru A.V.P.S.C., pe numele căreia s-au întocmit facturile și celelalte documente de plată, așa că nu se poate reține acordul său (al inculpatului) pentru achiziționarea armelor, precizând că, dacă armele erau achiziționate pentru el sau pentru alt demnitar, ar fi fost firesc ca autorizațiile și actele de dobândire să fi fost întocmite pe numele unuia dintre acești beneficiari și, oricum, nu ar fi fost nevoie de intermediari, iar depozitarea lor nu s-ar fi făcut într-o vilă cu regim hotelier; - a devenit inculpat pentru că ar fi refuzat să fie delator în sensul de a face declarații acuzatoare la adresa prim-ministrului de atunci; Conchizând, în această privință, inculpatul a cerut să se constate că toate cele 9 arme de vânătoare au fost cumpărate de P.F.

pentru A.V.P.S.C., pe numele căreia au fost eliberate autorizațiile de deținere necesare și s-au emis facturile și chitanțele de plată, precum și că armele au fost înregistrate în evidențele acelei asociații, două dintre ele fiind vândute în primăvara anului 2003. Subliniind că Vila nr. 5 din Snagov a fost folosită în regim hotelier, inculpatul a susținut că în ipoteza în care s-ar fi aflat un rastel în acea vilă, el nu ar fi putut exercita posesia asupra acelui bun. S-a mai relevat că nu este verosimil ca el (inculpatul) să fi cerut lui P.F. să achiziționeze arme la data de 22 octombrie 2001, cu ocazia unei vizite făcute împreună la Vila nr. 5, câtă vreme au făcut o singură vizită împreună la Snagov, dar în alt scop, acela al vizionării unor imobile ale lui P.F., din care Guvernul ar fi dorit să cumpere unul pentru Institutul de Administrație Publică.

S-a arătat, de asemenea, că s-a omis să se țină seama că Garda Financiară a comunicat, prin adresa nr. 301071 din 28 martie 2006, că A.V.P.S.C. a respectat prevederile legale referitoare la înregistrarea în evidențele contabile a facturilor emise cu ocazia achiziționării armelor de vânătoare. În fine, s-a susținut că inculpatul nu a avut niciun amestec și nici nu a cunoscut nimic în legătură cu depozitarea armelor într-un rastel amplasat în sufrageria vilei și că, mai mult, el ar fi considerat că existau condiții mai bune de depozitare a armelor la subsolul vilei, care era asigurat cu grilaj metalic, că martorilor audiați în legătură cu existența rastelului li s-a sugerat să facă declarații în sensul că dulapul pe care l-au văzut era rastel, precum și că declarațiile martorilor P.F.

și P.M.G.E. nu prezintă credibilitate, mai ales în condițiile în care primul are poziție de denunțător, iar al doilea a avut calitatea de învinuit în aceeași cauză. Toate aceste susțineri sunt infirmate de împrejurările de fapt reieșite din ansamblul probator aflat în dosar și de deducțiile ce se impun a se face pe baza acelor împrejurări. Astfel, atribuirea doar a unei semnificații de stabilire a salarizării o rdinului nr. 352 din 15 octombrie 2001, pe motiv că ordinul de numire propriu-zisă a lui P.F. în funcția de consilier l-a emis în aprilie 2001, nu poate avea nicio relevanță în apărarea inculpatului, cât timp el nu pretinde că nu l-ar fi încadrat personal în postul de consilier, iar emiterea succesivă a două acte de decizie, unul de numire și altul de stabilire a salarizării, în calitatea sa de ministru coordonator, accentuează și mai mult implicarea poziției ierarhice deținute în determinarea lui P.F.

să-i achiziționeze colecția de arme pe care și-o dorea, pentru a-i câștiga bună voința. În legătură cu susținerea inculpatului că nu i-ar fi cerut lui P.F. să procure arme, precum și că acesta s-ar fi contrazis în relatările făcute cu privire la persoana pentru care a cumpărat armele și la perioada în care a fost discuția când i s-a solicitat să le achiziționeze, este de observat mai întâi că din referirile făcute anterior la conținutul probelor administrate a reieșit neîndoielnica și constanta preocupare a inculpatului de a-l determina pe P.F. să procure armele de vânătoare ajunse în colecția depozitată un timp în sufrageria din Vila nr. 5 de la Snagov, precum și implicarea sa în facilitarea obținerii autorizațiilor necesare, alegerea locului unde să fie depozitate armele, pentru ca ulterior, după arestarea lui P.F.

într-o cauză de competența Parchetului Național Anticorupție, să ia măsuri ca armele să fie transportate la A.V.P.S.C. Este adevărat că, prin adresa nr. 301071 din 28 martie 2006 a Gărzii Financiare – Comisariatul General, s-a comunicat că A.V.P.S.C. a respectat prevederile legale referitoare la înregistrarea în evidențele contabile a facturilor emise în legătură cu achiziționarea armelor de vânătoare în perioada aprilie – mai 2002 de la SC N.G.I.I. SRL, de care aparținea magazinul T.G. (filele 3-5 vol. 5 urmărire penală). Dar, în raport cu nota explicativă prezentată de economist B.M., organul de control al Gărzii Financiare a învederat că, nefiind întocmite documente justificative de decontare a avansurilor primite de directorul P.M.G.E., nu poate concluziona că acele avansuri au fost utilizate la achitarea facturilor pentru armele achiziționate în perioada menționată (filele 6-14 vol. 5 urmărire penală).

De altfel, prin nota explicativă formulată cu ocazia menționatului control, P.M.G.E., director al A.V.P.S.C., a precizat că prețul armelor respective a fost achitat cu numerar dat de P.F., că acele arme au fost duse la o vilă din Snagov, iar după 2-3 săptămâni le-a readus la sediul A.V.P.S.C. (filele 142-143 vol.5 urmărire penală), ceea ce a declarat și ulterior, în timpul urmăririi penale și în fața instanței din primul ciclu procesual. Or, în condițiile în care P.F., subaltern al inculpatului, numit de el în funcția de consilier, nu putea să aibă niciun interes să dăruiască o colecție atât de importantă de arme de vânătoare asociației la care era director P.M.G.E., pe care l-a cunoscut abia cu acel prilej, este de înțeles că acea colecție era destinată inculpatului, care examinase o parte din armele respective și folosea la fiecare sfârșit de săptămână vila unde armele au fost depozitate, încât susținerile făcute în această privință de P.F.

nu pot fi considerate că nu ar corespunde adevărului. Mai mult, succesiunea momentelor privind depozitarea armelor în sufrageria Vilei de protocol nr. 5 de la Snagov, pregătirea dulapului metalic – rastel în care au fost introduse și îndepărtarea acestui dulap, în timpul nopții, cu abandonarea lui într-un șanț după ieșirea din localitatea Snagov, din dispoziția soției inculpatului, sunt elemente ce se coroborează convingător cu probele administrate, astfel că destinația sumelor importante de bani înmânate de P.F. lui P.M.G.E. în magazinul T.G. nu putea fi decât aceea a achitării costului celor 9 arme de vânătoare de calitate superioară, în scopul ca ele să formeze o colecție de care să beneficieze inculpatul.

Totodată, este de observat că aspectele din declarațiile lui P.F. la care se referă inculpatul, nici nu pot fi considerate declarații contradictorii în raport cu contextul de ansamblu al dosarului, din care rezultă că facturile și chitanțele au fost emise pe numele A.V.P.S.C. în calitate de cumpărător, astfel că afirmația că s-a cumpărat pentru asociație nici nu are aparență de inexactitate, după cum repetarea discuțiilor privind cumpărarea armelor explică mențiunile diferite făcute de P.F. în legătură cu data acelor discuții, cărora inculpatul le atribuie semnificație de contradictorialitate. Lipsită de semnificație este și invocarea neverosimilității discuției dintre G.I., asociatul care exercita conducerea magazinului T.G., și P.F.

cu privire la autorizațiile necesare cumpărării armelor de vânătoare, deoarece deținerea de către acesta a unei autorizații, pentru arma de vânătoare ce o avea, nu exclude solicitarea sau acceptarea de explicații, în această privință, de la o persoană ce furniza în mod obișnuit astfel de mărfuri cumpărătorilor. În ce privește pretinsa poziție pasivă adoptată de inculpat atunci când i s-au prezentat o parte din arme în parcarea de la Guvern, este de observat că, în contextul în care acest moment constituie doar un episod în cadrul unei succesiuni de discuții, înțelegeri și acțiuni, derularea acelui moment putea fi percepută diferit ca importanță, durată și semnificație de către fiecare participant, încât nu i se poate atribui altă relevanță decât aceea impusă de faptul că, ținându-se seama și de poziția sa de vârf în ierarhia celor ce lucrau la Guvern, achiesarea lui la achiziționarea acelor arme nu putea să aibă decât un rol decisiv.

Tot astfel, în legătură cu susținerea inculpatului că nu s-a ținut seama că martorul B.C., de față când armele au fost prezentate în parcarea de la Guvern, ar fi declarat că a înțeles că decizia de achiziționare a armelor i-ar fi aparținut lui P.F., este de reținut că acest martor a arătat la urmărirea penală că, după ce a văzut armele, inculpatul i-a spus lui P.F. „bine, mă”, el deducând că se referea la cumpărarea armelor, pentru ca ulterior P.F. să comunice martorului și șefului acestuia că dorește să achiziționeze toate acele arme, pentru ca în altă declarație să precizeze că „în final S.M. a hotărât să cumpere toate armele pe care le aveau atunci la noi” (filele 27 și 30 vol. 2 urmărire penală).

Același martor, detaliind, a declarat în fața instanței, la 6 decembrie 2006, că la întrebarea lui P.F. „le luăm șefu”, inculpatul a răspuns „le luăm” (fila 62 verso vol. 7), iar la 8 septembrie 2011 și-a modificat declarația anterioară, menționând că, la întrebarea lui P.F. „le luăm șefu?”, inculpatul „a ridicat din umeri, nedând un răspuns tranșant și creând impresia că decizia de cumpărare îi aparține lui P.” (fila 114 vol. 1 din dosarul nr. 3578/1/2010 instanță). Or, față de precizarea martorului G.I., care a declarat în fața instanței că l-a auzit pe inculpat, de la o distanță de 4–5 m de autoturism, afirmând către P. „ia-le”, precum și de relatările martorului P.F., se impune să se rețină că sensul exact al răspunsului inculpatului a fost cel redat de martorul B.C.

în declarațiile făcute anterior datei de 8 septembrie 2011. Susținerile repetate ale inculpatului că eliberarea autorizațiilor de procurare a armelor, ca și emiterea facturilor și chitanțelor pe numele A.V.P.S.C., ar demonstra că P.F. ar fi cumpărat armele pentru acea asociație, iar nu pentru el sau alt demnitar, nu pot fi primite din moment ce succesiunea faptelor survenite în derularea achiziționării și depozitării acelor arme, în raport și cu incidentele ivite după arestarea lui P.F. într-o cauză instrumentată de Parchetul Național Anticorupție, impune concluzia ce a reieșit din conexiunea întregului ansamblu probator, care confirmă săvârșirea de către inculpat a faptelor în sensul descris în ultimul rechizitoriu.

Afirmația inculpatului că nu ar fi avut niciun amestec în legătură cu depozitarea armelor în sufrageria din Vila nr. 5 și că nici nu ar fi știut nimic despre această depozitare este infirmată nu numai de succesiunea faptelor și de declarațiile făcute de P.F., care se coroborează cu declarațiile martorilor implicați în operațiunile de pregătire a dulapului metalic – rastel, în depozitarea armelor în acel dulap și ridicarea lor ulterioară pentru a fi duse din nou la A.V.P.S.C., în mutarea rastelului într-o anexă a vilei și, apoi, în scoaterea lui din incinta vilei și transportarea în afara localității Snagov, unde a fost abandonat într-un șanț, cât mai ales de intervenția nemijlocită a soției inculpatului, care a dispus îndepărtarea rastelului respectiv la data de 11 martie 2006, seara târziu, după ce asigurase, tot ea, mijlocul de transport necesar.

Nici susținerea inculpatului referitoare la regimul hotelier pe care îl avea Vila nr. 5 din Snagov nu poate avea relevanță, cât timp probatoriul administrat a demonstrat că armele de vânătoare au fost depozitate un timp în sufrageria acelei vile, iar aceleași probe relevă că vila respectivă era ocupată în exclusivitate numai de demnitarii de atunci P.Ș.M. și O.C., de regulă în zilele de sfârșit de săptămână. În ceea ce privește afirmația inculpatului că ar fi fost însoțit de P.F.

într-o singură vizită făcută la Snagov, în legătură cu intenția Guvernului de a cumpăra de la acesta unul din imobilele ce le deținea în acea localitate, astfel că nu ar putea fi verosimil să fi discutat atunci și despre achiziția de arme de vânătoare, este de observat că, în lipsa altor elemente de susținere a negației sale prin invocarea neverosimilității discuției, precum și de existența dovedită a unor relații ce nu erau lipsite de continuitate între ei doi, această apărare a sa nu poate înlătura faptul dovedit că inculpatul a avut inițiativa de a sugera lui P.F. să achiziționeze colecția de arme de vânătoare. Apărarea formulată de inculpat prin invocarea lipsei de credibilitate a martorilor P.F.

și P.M.G.E. pe motiv că primul este denunțător în cauză și, deci, ar apărea interesat în susținerea denunțului său, iar al doilea pentru că a avut poziție de învinuit cu privire la care cauza s-a disjuns, nu are consistența ce i se atribuie cât timp declarațiile celor doi, audiați ca martori, se coroborează până la ultimul detaliu cu împrejurări concordante și de neînlăturat, reieșite din ansamblul probator, la care s-a făcut referire în prezentarea conținutului fiecărei declarații având relevanță în dosar. Tot astfel, nici invocarea de către inculpat a insuficientei securități pentru colecția de arme de vânătoare pe timpul depozitării în sufrageria vilei, cu exprimarea opțiunii sale pen