ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 11/AP din data de 26 ianuarie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a decis, după cum urmează:

Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare.

*

¸

pe care a desființat-o.

A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2764/2016 din data de 23.03.2017 emis de Judecătoria Brașov.

*

, pe care a desființat-o în ceea ce privește soluția de condamnare pentru infracțiunea de deținere, fără drept, de armă letală din categoria celor supuse autorizării, prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004.

Rejudecând în aceste limite, a descontopit pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor și a înlăturat sporul de 6 luni închisoare, după cum urmează:

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - faptă comisă în dauna persoanei vătămate B.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - faptă comisă în dauna persoanelor vătămate: Întreprinderea Individuală C., Întreprinderea Individuală D., Întreprinderea Individuală E., F., G., H., I., J. și K.;

- 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, fără drept, de armă letală din categoria celor supuse autorizării, prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, fără drept, de armă letală din categoria celor supuse autorizării, prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004.

În baza art. 33 C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare.

A dedus din pedeapsa aplicată perioada de timp executată de inculpat de la 5.09.2017 la 26.01.2018.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 RON, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați Brașov.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că la data de 15.09.2017, sub nr. x/2014*, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov contestația în anulare formulată de A. cu privire la decizia penală nr. 237/AP din 23.03.2017 a Curții de Apel Brașov, întrucât judecata în apel a avut loc fără citarea sa, unele fapte erau prescrise la momentul judecării apelului, judecata a avut loc fără prezența sa, deși era obligatorie.

A fost atașat dosarul penal nr. x/2014

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, curtea a reținut următoarele:

În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul A., cetățean român, studii superioare, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune calificată săvârșită în formă continuată (faptă comisă în decursul lunilor septembrie - noiembrie 2009 în dauna persoanei vătămate B.).

În temeiul art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa în cuantum de 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune calificată săvârșită în formă continuată (faptă comisă în decursul perioadei aferentă intervalului 2010-2012 în dauna persoanelor vătămate Întreprinderea Individuală C., Întreprinderea Individuală D., Întreprinderea Individuală E., F., G., H., I., J. și K.).

În temeiul art. 134 din Legea nr. 295/2004, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere, fără drept, de armă neletală din categoria celor supuse autorizării.

În temeiul art. 33 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite în cauză și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare pentru concursul de infracțiuni dedus judecății, urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și lit. b) C. pen. din 1969, i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 88 C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive începând cu data de 23.02.2012 până la data de 17.05.2012.

În temeiul art. 19 raportat la art. 998-999 vechiul C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B., și în consecință, s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei în cuantum de 4.400 euro, cu titlu de daune materiale, precum și la plata sumei de 3.600 euro cu titlu de daune morale, sumele urmând să fie achitate la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății.

În temeiul art. 19 raportat la art. 1357 Noul C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Întreprinderea Individuală D., cu sediul în comuna Ivănești, sat Ivănești, județul Vaslui, și în consecință, s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei de 15.320 euro, care se va achita în RON la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății, pentru compensarea prejudiciului material cauzat.

În temeiul art. 19 raportat la art. 1357 Noul C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Întreprinderea Individuală E., cu sediul în comuna Gârceni, sat Gârceni, județului Vaslui, și în consecință, s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei în cuantum de 7.660 euro, care se va achita în RON la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății, pentru compensarea prejudiciului material cauzat.

În temeiul art. 19 raportat la art. 998-999 vechiul C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Întreprinderea Individuală C., cu sediul în comuna Feldioara, strada x, nr. 41, județul Brașov și în consecință, s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei în cuantum de 12.940 euro, care se va achita în RON la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății, pentru compensarea prejudiciului material cauzat.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 Noul C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit asupra imobilului proprietate personală a inculpatului A., imobil situat în comuna Snagov, județul Ilfov, nr. cadastral x, identificat CF x, în limita sumei de 36.020 euro.

În baza art. 276 alin. (1) Noul de C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către părțile civile pe parcursul procedurilor, după cum urmează: suma în cuantum de 2.300 RON în favoarea părții civile B., suma în cuantum de 1.800 RON, în favoarea părții civile Î.I.D., suma în cuantum de 2.300 RON, în favoarea părții civile Î.I.E., suma în cuantum de 500 RON în favoarea părții civile Î.I.C.

În baza art. 274 alin. (1) Noul C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 4.700 RON, dintre care suma de 3.200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în fază de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2011 întocmit la data de 24.01.2014 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, înregistrat pe rolul instanței la data de 30.01.2014 sub dosar nr. x/2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: înșelăciune, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), înșelăciune, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (5 acte materiale), înșelăciune, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (6 acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 (2 fapte), tentativă la înșelăciune, faptă prevăzută de art. 20 C. pen. din 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 (6 fapte) și deținere, fără drept, de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, faptă prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

Pe parcursul desfășurării urmăririi penale, inculpatul A. a infirmat învinuirea penală reținută în sarcina sa, ulterior încunoștințării sale sub aspectul infracțiunilor care au format obiectul anchetei, acesta sustrăgându-se procedurilor penale.

În urma înregistrării rechizitoriului nr. x, pe rolul Judecătoriei Brașov s-a format dosarul penal nr. x/2014, care a urmat etapele procesuale desprinse din prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) și d) Noul C. proc. pen., respectiv procedura de cameră preliminară și judecată în fond.

Prin sentința penală nr. 601 din 07.04.2015, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar penal nr. x/2014, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă în cuantum de 4 ani și 6 luni închisoare, dispunându-se și obligarea sa pe latura civilă a cauzei, conform pretențiilor materiale formulate pe parcursul procedurilor .

Această sentință a fost desființată prin decizia penală nr. 738/AP din 05.11.2015 a Curții de Apel Brașov, în urma apelului promovat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, fiind criticată maniera în care a fost soluționată cauza, cu încălcarea principiului nemijlocirii procesului penal. S-a dispus prin decizia instanței de control judiciar ca în rejudecare, prima instanță să procedeze la audierea nemijlocită a tuturor persoanelor indicate în cuprinsul actului de sesizare, precum și la audierea inculpatului, condiționat de prezentarea sa efectivă pe parcursul desfășurării procedurilor.

De asemenea, s-a dispus prin aceeași decizie ca, după readministrarea probelor, să fie dezbătută critica de nelegalitate formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov privitoare la analiza legii penale mai favorabile, urmând să fie stabilită, în măsura în care se va impune, o altă încadrare juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, prin reținerea a două infracțiuni de înșelăciune, ambele în formă continuată, în concurs real, respectiv una cu partea civilă B. și cealaltă cu toate părțile civile și persoanele vătămate C., D., E., F., G., H., I., J., L.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub număr de dosar x/2014, la data de 13.11.2015.

La dosarul cauzei, a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului și s-a procedat la reaudierea martorilor M., G., E., O., H., F. și L. conform declarațiilor redate și consemnate în cuprinsul dosar judecătorie, respectiv în cuprinsul dosar judecătorie.

În privința inculpatului A., în pofida actelor de căutare dispuse în privința sa, inclusiv semnalarea unei alerte la nivelul Sistemului de Informații Schengen, instanța de fond a luat act de imposibilitatea audierii nemijlocite a acestuia, ca urmare a sustragerii sale de la desfășurarea procedurilor.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

I. În perioada 16.09.2009-20.11.2009, inculpatul a indus în eroare partea civilă B., promițându-i că o va angaja în cadrul societății P. (persoană juridică inexistentă), entitate comercială care activa în domeniul distribuției de dispozitive medicale și, în acest sens, i-a transmis prin intermediul poștei electronice facturile proforme nr. x din 18.09.2009 pentru suma de 3.500 de euro reprezentând garanții și x/29.10.2010 pentru suma de 900 de euro reprezentând contribuția sa pentru participarea la o conferință desfășurată în Viena, determinând-o în acest fel să depună succesiv, în contul nr. x deschis pe numele Q. S.A. la R., (cont controlat de inculpat), suma totală de 4.400 de euro, sumă care a fost transferată de inculpat prin dispoziții date prin intermediul poștei electronice în contul cu nr. x deschis pe numele S. S.A la R. (cont controlat de inculpat) și apoi în contul de euro cu nr. x deschis la S.C. T. S.A. pe numele inculpatului, suma de bani fiind folosită de acesta în scop personal.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, în perioada septembrie - noiembrie 2009, a indus și menținut în eroare persoana vătămată B., prin formularea unei oferte de angajare, sub pretextul căreia, victima a plătit suma în cuantum de 4.400 Euro în beneficiul inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

II. Prin formularea unor anunțuri privind acordarea unui sprijin pentru dezvoltarea micilor întreprinderi cu profil zootehnic, în decursul perioadei decembrie 2010 - ianuarie 2012, inculpatul A. a indus în eroare persoanele vătămate Întreprinderea Individuală C., Întreprinderea Individuală D. și Întreprinderea Individuală E., care au achitat diverse sume de bani în scopul achiziționării unor animale de rasă superioară, fără ca acestea să le fie ulterior livrate.

a) Astfel, în perioada 07.12.2010-25.02.2011, inculpatul a indus în eroare reprezentanții părții civile Întreprinderea Individuală C., oferindu-se să intermedieze livrarea de către o societate comercială elvețiană a unui număr de 33 de bovine de rasă și, în acest sens, le-a transmis prin intermediul poștei electronice facturile proforme nr. x/16.02.2011 emisă pentru suma de 4.450 de euro, x/20.12.2010 emisă pentru suma de 2.850 de euro, x/24.01.2011 emisă pentru suma de 1.550 de euro, nr. x/07.12.2010 emisă pentru suma de 5.850 de euro și o altă factură proformă în valoare de 1.800 de euro, determinându-i pe aceștia să plătească în contul nr. x deschis pe numele Q. S.A. la R.., (cont controlat de inculpat), suma totală de 12.940 de euro cu titlurile de avans, garanții și asigurări, pentru achiziționarea bovinelor de rasă, sumă care a fost transferată de inculpat prin dispoziții date prin intermediul poștei electronice în contul cu nr. x deschis pe numele S. S.A. la R.. (cont controlat de inculpat) și apoi în contul de euro cu nr. x deschis la S.C. U. S.A. pe numele inculpatului, suma de bani fiind folosită de acesta în scop personal.

b) În perioada 11.07.2011-21.11.2011, inculpatul a indus în eroare reprezentanții părții civile Întreprinderea Individuală D., oferindu-se să intermedieze livrarea de către o societate comercială elvețiană a unui număr de 20 de bovine din rasa V. și, în acest sens, după ce i-a determinat să plătească suma de 1.000 de euro în contul nr. x deschis pe numele Q. S.A. la R.., (cont controlat de inculpat), le-a transmis prin intermediul poștei electronice facturile proforme nr. x/20.07.2011 pentru suma de 6.000 de euro, x/17.08.2011 pentru suma de 5.000 de euro, x/19.10.2011 pentru suma de 2.400 de euro, x/07.11.2011 pentru suma de 920 de euro și x/21.11.2011 pentru suma de 3.540 de euro (factură neachitată) determinându-i pe aceștia să plătească în contul nr. x deschis pe numele Q. S.A. la R.., (cont controlat de inculpat), suma totală de 15.320 de euro cu titlurile de avans, garanții, asigurări și plată, pentru achiziționarea bovinelor de rasă, sumă care a fost transferată de inculpat prin dispoziții date prin intermediul poștei electronice în contul cu nr. x deschis pe numele S. S.A la R.. (cont controlat de inculpat) și apoi în contul de euro cu nr. x deschis la S.C. U. S.A. pe numele inculpatului, suma de bani fiind folosită de acesta în scop personal.

c) În perioada 12.07.2011-21.11.2011, inculpatul A. a indus în eroare reprezentanții părții civile Întreprinderea Individuală E., oferindu-se să intermedieze livrarea de către o societate comercială elvețiană a unui număr de 10 bovine din rasa V. și, în acest sens, după ce i-a determinat să plătească suma de 1.000 de euro în contul nr. x deschis pe numele Q. S.A. la R.., (cont controlat de inculpat), le-a transmis prin intermediul poștei electronice facturile proforme nr. x/20.07.2011 pentru suma de 3.000 de euro, x/17.08.2011 pentru suma de 2.000 de euro, x/19.10.2011 pentru suma de 1.200 de euro, x/07.11.2011 pentru suma de 460 de euro și x/21.11.2011 pentru suma de 1.770 de euro (factură neachitată), determinându-i pe aceștia să plătească în contul nr. x deschis pe numele Q. S.A. la R.., (cont controlat de inculpat), suma totală de 7.660 de euro cu titlurile de avans, garanții, asigurări și plată, pentru achiziționarea bovinelor de rasă, sumă care a fost transferată de inculpat prin dispoziții date prin intermediul poștei electronice în contul cu nr. x deschis pe numele S. S.A. la R.. (cont controlat de inculpat) și apoi în contul de euro cu nr. x deschis la S.C. U. S.A. pe numele inculpatului, suma de bani fiind folosită de acesta în scop personal.

d) În decursul perioadei 2010-2012, acționând într-o manieră similară, inculpatul A. a încercat să inducă în eroare și alți potențiali parteneri comerciali, printre care martorii F., G., H., I., J. și L., prin formularea unor anunțuri prin care inculpatul oferea spre vânzare animale de rasă superioară, precum și diverse utilaje agricole, cu plata prețului în rate.

În drept, s-a reținut de către prima instanță că fapta inculpatului A. care, în intervalul 2010-2012 a indus în eroare părțile civile Întreprinderea Individuală C., Întreprinderea Individuală D. și Întreprinderea Individuală E. prin formularea unor oferte privind vânzarea de animale de rasă cu plata în rate, oferte urmate de remiterea unor sume de bani cu titlul de avans, asigurări și transportul bovinelor achiziționate de către reprezentanții părților civile, inculpatul acționând în baza unei rezoluții infracționale unice care a fundamentat și încercarea de inducere în eroare a numiților F., G., H., I., J. și L. cu privire la aspecte similare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În privința unității legale, sub forma infracțiunii continuate, de observat este faptul că, inculpatul A. a săvârșit în decursul unei perioade de aproximativ 1 an, mai multe acțiuni de inducere în eroare a unor potențiali parteneri contractuali, activitatea infracțională desfășurându-se în baza unei rezoluții infracționale unice.

Situația de fapt reținută în cauză pe baza ansamblului probator administrat pe parcursul procedurilor, a evidențiat împrejurarea potrivit căreia, acțiunile concrete ale inculpatului, constând în lansarea unor oferte privitoare la înstrăinarea unor bovine de rasă cu plata prețului în rate, au realizat conținutul aceleiași infracțiuni, lezând același obiect juridic cu referire directă la securitatea raporturilor contractuale.

Unitatea de conținut a infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului A. este realizată, cu toate că, activitatea de inducere în eroare a numiților F., G., H., I., J. și L. a rămas în forma tentativei, forma consumată a faptelor comise în dauna celor trei întreprinderi individuale, constituite părți civile în cauză, imprimând același caracter consumat întregii activității infracționale.

Prima instanță a mai arătat că se impune a fi observată omogenitatea faptică a întregii activității infracționale supusă analizei, inculpatul acționând într-un mod similar, prin postarea unor anunțuri comerciale în cadrul unor publicații de specialitate, urmată de prezentarea în concret a unor oferte contractuale viitorilor colaboratori, acesta având reprezentarea ansamblului activităților infracționale anterior comiterii primului act de executare, urmărind realizarea în timp a tuturor actelor care au format conținutul infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina sa.

III. Cu prilejul anchetei penale desfășurată pentru investigarea infracțiunilor de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului A., cu prilejul percheziției domiciliare efectuată la data de 23.02.2012 la adresa de reședință a inculpatului, situată în comuna Snagov, strada x, nr. 1 Bis, a putut fi identificată o pușcă cu aer comprimat, marca x, model x, de calibru 4.5 mm, cu seria x, aflată în stare de funcționare.

În urma verificărilor efectuate, conform datelor evidențiate în cuprinsul adresei nr. x/15.06.2012 întocmită de Inspectoratul General al Poliției Române, s-a putut constata faptul că, inculpatul A. nu figura în Registrul Național al Armelor ca deținător legal de arme și muniții letale sau neletale .

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A., care a deținut în locuința sa situată în comuna Snagov, strada x nr. 1 Bis, județul Ilfov, o armă neletală fără a poseda permis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere, fără drept, de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, faptă prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004.

Întrucât, cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, respectiv infracțiunea constând în deținerea, fără drept, de armă neletală din categoria celor supuse autorizării și cele două infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, au fost comise prin acte materiale distincte, anterior condamnării inculpatului pentru vreuna dintre ele, s-a constatat ca fiind îndeplinite condițiile pluralității de infracțiuni sub forma concursului real, conform prevederilor cuprinse în art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

Analizând incidența legii penale mai favorabile din perspectiva prevederilor cuprinse în art. 5 Noul C. pen., astfel cum aceste dispoziții au fost interpretate în cuprinsul Deciziei nr. 265 din 06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014, potrivit căreia, în stabilirea dispozițiilor mai favorabile nu este permisă combinarea prevederilor cuprinse în reglementările succesive, instanța de fond a apreciat în sensul că, încadrarea juridică stabilită conform vechilor prevederi penale are un caracter mai favorabil raportat la situația juridică a inculpatului.

Așa fiind, cu toate că, limitele de pedeapsă instituite prin reglementările succesive cu privire la infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului sunt mai scăzute prin raportare la noile dispoziții penale cuprinse în art. 244 alin. (1) și (2) Noul C. pen., aprecierea privind incidența legii penale mai favorabile se impune a fi realizată în concret observând incidența și efectele tuturor instituțiilor penale relevante pentru clarificarea situației dedusă judecății.

În acest sens s-a reținut că dispozițiile penale instituite în codificarea anterioară sub aspectul tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, dar și al condițiilor de încriminare a infracțiunii continuate sunt mai favorabile inculpatului.

Astfel, în vreme ce dispozițiile penale cuprinse în art. 34 C. pen. din 1969, instituie în materia regimului sancționator al concursului de infracțiuni, regula privind aplicarea celei mai grele pedepse dintre cele stabilite pentru fiecare infracțiune în parte, cu posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă, actualele dispoziții cuprinse în art. 39 Noul C. pen., instituie obligativitatea aplicării unui spor de pedeapsă, într-un cuantum fix de o treime din suma pedepselor stabilite în cauză, spor care se adiționează prin cumul aritmetic la cea mai aspră dintre pedepsele stabilite în privința infracțiunilor concurente.

Tot astfel, spre deosebire de vechile prevederi penale conținute în cuprinsul art. 41 C. pen. din 1969, cu referire la condițiile de încriminare ale infracțiunii continuate, în prezent dispozițiile echivalente cuprinse în art. 35 Noul C. pen., stabilesc în mod expres faptul că, unitatea legală de infracțiune poate fi reținută doar în cazul în care actele de executare care formează conținutul aceleiași fapte, au fost comise în dauna unui subiectiv pasiv unic.

Or, conform celor analizate în cuprinsul prezentei, infracțiunea de înșelăciune calificată comisă de inculpatul A. în intervalul aferent anilor 2010-2012, a fost săvârșită în dauna mai multor persoane vătămate, împrejurare de natură să excludă forma continuată a infracțiunii în discuție în contextul noilor dispoziții penale și aplicarea pe cale de consecință, a prevederilor mai severe referitoare la sancționarea concursului real de infracțiuni.

Având în vedere cele mai sus analizate și reținând faptul că, în prezent infracțiunea constând în deținerea, fără drept, de armă neletală din categoria celor supuse autorizării este reglementată într-o manieră similară în conținutul dispozițiilor cuprinse în art. 342 alin. (2) Noul C. pen., s-a constatat că, încadrarea juridică stabilită conform vechilor prevederi penale are un caracter mai favorabil raportat la situația juridică dedusă analizei.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța de fond a arătat că a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. din 1969, respectiv dispozițiile din partea generală a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în conținutul normelor de încriminare reținută în cauză, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, motivul comiterii infracțiunilor și scopul urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului și conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal.

S-a avut în vedere că, în abstract, gradul de pericol social al faptelor este unul ridicat raportat la necesitatea asigurării unei protecții corespunzătoare în privința relațiilor sociale referitoare la apărarea patrimoniului împotriva actelor de fraudare.

În concret, prin raportare la datele acuzației penale reținută în sarcina inculpatului, instanța de fond a apreciat în sensul că, periculozitatea infracțiunilor se evidențiază prin raportare la modalitatea în care s-a realizat inducerea în eroare a victimelor, respectiv prin captarea atenției și a încrederii acestora pe calea formulării unor oferte atractive privind înstrăinarea unor animale de rasă, precum și a unor utilaje agricole cu plata prețului în rate, în urma mijloacelor dolosive întrebuințate, o parte dintre potențiali contractanți virând în conturile indicate de inculpatul A. sume importante plătite în monedă Euro, care nu au putut fi recuperate pe durata procedurilor.

Nu mai puțin, de evidențiat este faptul că, inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională pe o durată semnificativă de timp, în intervalul decembrie 2010- ianuarie 2012, după ce, în prealabil, în decursul anului 2009, acesta reușise să inducă în eroare persoana vătămată B. prin prezentarea unei oferte de angajare, sub pretextul căreia a încasat în mod nejustificat suma în valoare de 4.400 Euro.

Ca un corolar al activității supusă anchetei, instanța a reținut conduita inculpatului constând în deținerea unei arme din categoria celor supuse autorizării, fără deținerea unui permis corespunzător, aspect de natură să evidențieze predispoziția inculpatului în dezvoltarea unui comportament infracțional.

Sub aspectul datelor personale, s-a arătat că deși, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, ulterior încunoștințării sale cu privire la acuzația penală reținută în sarcina sa și al înlocuirii măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, inculpatul s-a sustras procedurilor, fără ca acesta să poată fi localizat în pofida multiplelor acte de căutare dispuse în privința sa.

Sintetizând, în raport de cele mai sus analizate, și reținând periculozitatea sporită a infracțiunilor săvârșite, precum și lipsa unor garanții referitoare la reeducarea inculpatului în absența aplicării unei pedepse cu executare efectivă în regim carceral, s-a apreciat că se impune condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre faptele reținute în sarcina sa, fără a stabili o modalitate de individualizare judiciară a pedepsei rezultante în urma aplicării regulilor privitoare la sancționarea concursului de infracțiuni, de natură să evite plasarea inculpatului sub supraveghere instituționalizată.

Sub aspectul pedepsei accesorii, în baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și lit. b) C. pen. din 1969, instanța de fond a apreciat că se impune interzicerea inculpatului a exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice precum și exercitarea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

IV. Sub aspectul pretențiilor formulate pe latura civilă a cauzei, partea civilă B., precum și părțile civile Întreprinderea Individuală C., Întreprinderea Individuală D. și Întreprinderea Individuală E. solicitând obligarea inculpatului la compensarea prejudiciului cauzat, s-a constatat ca fiind îndeplinite condițiile desprinse din dispozițiile art. 19 Noul C. proc. pen.. raportat la art. 998-999 vechiul C. civ. și art. 1357 Noul C. civ., respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului, ca temei pentru obligarea la plata daunelor.

Astfel, materialul probator administrat în cauză a dovedit săvârșirea cu intenție directă a unor fapte ilicite, respectiv infracțiunile de înșelăciune care au format obiectul dispoziției de trimitere în judecată, precum și legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și prejudiciul material cauzat victimelor, produs în urma inducerii acestora în eroare prin prezentarea unor oferte nereale de angajare, respectiv de înstrăinare a unor bovine de rasă.

Cu titlu prealabil, în soluționarea pretențiilor civile formulate în cauză de către părțile civile B. și Întreprinderea Individuală C., se impune observația potrivit căreia, în acord cu normele tranzitorii cuprinse în art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., devin incidente prevederile cuprinse în vechea codificare, respectiv dispozițiile cuprinse în art. 998-999 vechiul C. civ., activitatea infracțională, în urma căreia s-a produs prejudicierea acestora, desfășurându-se în decursul anilor 2009, respectiv 2010, anterior momentului care a marcat adoptarea noilor prevederi civile de drept material substanțial.

Așa fiind și reținând că, în urma activității infracționale desfășurată de inculpatul A. constând în inducerea în eroare a persoanei vătămate B. prin prezentarea unei oferte de angajare în cadrul unei societăți care nu exista în fapt, respectiv prin prezentarea unor oferte privind vânzarea unor bovine de rasă cu plata prețului în rate în cazul părților civile Întreprinderea Individuală C., Întreprinderea Individuală D. și Întreprinderea Individuală E., s-a produs prejudicierea victimelor, care au virat în conturile bancare indicate de inculpat o parte din sumele de bani pe care acesta le solicitase în virtutea raporturilor de colaborare care urmau să fie inițiate, s-a constatat ca fiind întemeiată solicitarea privind obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în cuantumul indicat pe parcursul procedurilor.

În acest sens, și reținând ca fiind dovedite plățile efectuate de către cele patru victime în urma inducerii lor în eroare prin activitatea infracțională supusă anchetei, instanța de fond a admis pretențiile materiale formulate în cauză și a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei în cuantum de 4.400 euro în favoarea părții civile B., la plata sumei în cuantum de 15.320 euro în favoarea Întreprinderii Individuale D., respectiv la plata sumei în cuantum de 7.660 euro datorată Întreprinderii Individuale E., precum și la plata sumei în cuantum de 12.940 euro în favoarea părții civile Întreprinderea Individuală C., sume care se vor plăti în RON la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății.

În suplimentar, în privința părții civile B., care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei în cuantum de 3.600 euro cu titlu de daune morale, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiate pretențiile formulate sub acest aspect, demersurile efectuate pentru recuperarea sumei inițial achitată în speranța obținerii unui loc de muncă care să-i asigure o remunerație corespunzătoare, precum și efortul financiar efectuat în acest sens, dovedind suferința moral afectivă care i-a fost pricinuită victimei în urma modului în care a fost regizată activitatea de inducere în eroare desfășurată în dauna sa.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că se impune obligarea inculpatului A. la plata sumei în cuantum de 3.600 Euro, care se va achita în RON la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății, pentru compensarea prejudiciului moral cauzat victimei B.

Prin decizia penală nr. 237/AP din 23.03.2017, pronunțată în dosar nr. x/2014, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 2125 din 17.11.2016 a Judecătoriei Brașov, hotărâre ce a fost menținută.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a reținut următoarele:

Prima instanță a stabilit pe baza materialului probator existent la dosar - administrat nemijlocit în cea mai mare parte - o stare de fapt corectă, constând, în esență, în aceea că în perioada septembrie - noiembrie 2009, a indus și menținut în eroare persoana vătămată B., prin formularea unei oferte de angajare, sub pretextul căreia, victima a plătit suma în cuantum de 4.400 euro în beneficiul inculpatului, iar în intervalul 2010-2012 a indus în eroare părțile civile Întreprinderea Individuală C., Întreprinderea Individuală D. și Întreprinderea Individuală E. prin formularea unor oferte privind vânzarea de animale de rasă cu plata în rate, oferte urmate de remiterea unor sume de bani cu titlul de avans, asigurări și transportul bovinelor achiziționate de către reprezentanții părților civile, inculpatul acționând în baza unei rezoluții infracționale unice care a fundamentat și încercarea de inducere în eroare a numiților F., G., H., I., J. și L. cu privire la aspecte similare

S-a reținut de asemenea corect că, cu prilejul percheziției domiciliare efectuată la data de 23.02.2012 la adresa de reședință a inculpatului, situată în comuna Snagov, strada x, nr. 1Bis, a fost identificată o pușcă cu aer comprimat, marca x, model x, de calibru 4.5 mm, cu seria x, aflată în stare de funcționare deși acesta nu era posesor de permis pentru utilizarea unei arme din categoria celei identificate.

Situația de fapt reținută de către prima instanță își găsește corespondent în materialul probator existent la dosar care a fost amănunțit analizat de către prima instanță, coroborat și evaluat corespunzător.

În raport de starea de fapt reținută, prima instanță a dat o încadrare juridică corectă faptelor, reținând în mod temeinic că analiza materialului probator administrat în cauză a confirmat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (persoană vătămată B.), înșelăciune în formă continuată, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (persoane vătămate Întreprinderea Individuală C., Întreprinderea Individuală D., Întreprinderea Individuală E., F., G., H., I., J. și L.) și deținere, fără drept, de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, faptă prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004. Latura obiectivă a celor trei infracțiuni a fost dovedită cu întreg materialul probator administrat în cauză, iar sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului îmbracă, astfel cum a apreciat și prima instanță, forma intenției directe.

Prima instanță a procedat corect schimbând încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. prin care a indus în eroare, respectiv a încercat inducerea în eroare a persoanelor vătămate Întreprinderea Individuală C., Întreprinderea Individuală D., Întreprinderea Individuală E., F., G., H., I., J. și L., reținând comiterea de către acesta a unei singure infracțiuni continuată.

Având în vedere faptul că, inculpatul A. a săvârșit în decursul unei perioade de aproximativ 1 an, mai multe acțiuni de inducere în eroare a unor potențiali parteneri contractuali, activitatea infracțională desfășurându-se în baza unei rezoluții infracționale unice, prima instanță a apreciat corect că activitatea infracțională a inculpatului îmbracă forma unei unități legale; acțiunile concrete ale inculpatului, constând în lansarea unor oferte privitoare la înstrăinarea unor bovine de rasă cu plata prețului în rate, au realizat conținutul aceleiași infracțiuni, lezând același obiect juridic cu referire directă la securitatea raporturilor contractuale; omogenitatea faptică a întregii activități infracționale, împrejurarea că inculpatul a acționat într-un mod similar, prin postarea unor anunțuri comerciale în cadrul unor publicații de specialitate, urmată de prezentarea în concret a unor oferte contractuale viitorilor colaboratori, conduce la concluzia unei rezoluții infracționale unice; acesta a avut reprezentarea ansamblului activităților infracționale anterior comiterii primului act de executare, urmărind realizarea în timp a tuturor actelor care au format conținutul infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina sa. Împrejurarea că unele dintre actele materiale au rămas în forma tentativei din împrejurări exterioare voinței inculpatului, nu justifică excluderea acestora din infracțiunea continuată.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că faptele deduse judecății există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză a fost antrenată în mod corect răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunile comise.

Dată fiind succesiunea de legi penale în timp, prima instanță a procedat judicios aplicând inculpatului dispozițiile legii penale mai favorabile, lege care a fost corect identificată, pentru considerentele expuse pe larg de către prima instanță.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile comise, Curtea constată că sunt nefondate criticile aduse de către Parchet hotărârii apelate, întrucât prima instanță a avut deja în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepselor aspectele menționate în memoriul de apel.

S-a constatat că prima instanță a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1969, evaluând corect gravitatea fiecăreia dintre faptele comise de inculpat precum și periculozitatea inculpatului. Astfel, în ceea ce privește infracțiunile comise, s-a avut în vedere atât modul în care au fost comise, condițiile concrete în care persoanele vătămate au fost induse în eroare și scopul urmărit, prejudiciul creat persoanelor vătămate și nerecuperat de către acestea, caracterul repetat al acțiunilor inculpatului și premeditarea cu care acesta a acționat precum și numărul actelor materiale ce intră în componența infracțiunilor de înșelăciune continuate.

În ceea ce privește persoana inculpatului, au fost avute în vedere circumstanțele personale ale acestuia, împrejurarea că deși nu posedă antecedente penale a dat dovadă de perseverență infracțională, prelungind activitatea infracțională și repetând la diverse intervale de timp activitatea infracțională în aceeași modalitate. S-a avut în vedere de către prima instanță și împrejurarea că inculpatul este cetățean român, are studii superioare și este căsătorit, dar și faptul că acesta s-a sustras de la judecată, îngreunând în această modalitate procedura desfășurată pentru dovedirea vinovăției sale.

Raportat la această situație, instanța de apel a constatat că au fost avute în vedere de către prima instanță toate circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului, care au fost corect evaluate și valorificate de către instanța de fond în procesul de individualizare judiciară a pedepselor. S-a stabilit corect gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, iar pedepsele aplicate acestuia sunt în acord cu încălcările normelor penale, și sunt în măsură să conducă la reeducarea inculpatului.

Pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este legal stabilită și majorarea sau sporirea ei nu se impune, chiar dacă inculpatul a comis în concurs trei infracțiuni intenționate, dintre care două continuate. O pedeapsă privativă de libertate de 4 ani și 6 luni închisoare este îndestulătoare și suficientă pentru îndreptarea comportamentului inculpatului raportat și la posibilitățile sale concrete de reeducare și împrejurarea că are un nivel de instrucție școlară ridicat; ea este în măsură să conducă la conștientizarea de către inculpat a necesității respectării pe viitor a valorilor protejate de legea penală.

Față de aceste considerente, văzând așadar că sunt nefondate criticile aduse de către Parchet hotărârii apelate, iar instanța de apel din oficiu nu a identificat aspecte care să impună reformarea hotărârii, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 2125 din 17.11.2016 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr. x/2014, pe care o va menține.

S-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. x/2017 de către Judecătoria Brașov.

A. a fost arestat în executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare la data de 5.09.2017.

În motivare, condamnatul a arătat că judecata în apel a avut loc fără citarea sa, de peste 10 ani locuind la alte adrese din România și străinătate decât cea menționată în cartea de identitate.

Un alt caz invocat se referă la împrejurarea că unele fapte sunt prescrise, astfel că se impune încetarea procesului penal pentru acele infracțiuni.

De asemenea, condamnatul a arătat că judecata în apel a avut loc în lipsa sa, deși prezența era obligatorie.

Pe parcursul derulării procesului penal, condamnatul A. a înaintat la dosar mai multe cereri pe care nu le-a susținut oral în ședință publică, astfel că la data de 23.11.2017 a fost repusă pe rol cauza pentru a fi pusă în discuția părților solicitarea acestuia de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a art. 108 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a art. 35 C. pen., a art. 244 C. pen., precum și a termenului de prescripție referitor la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen.

Cu referire la această cerere formulată de condamnat, curtea de apel a constatat că acesta a indicat doar textele de lege care să fie supuse controlului, fără a arăta care dispoziții din Constituție au fost încălcate.

Or, pentru a sesiza Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate, instanța de judecată trebuie să examineze și cerința implicită de admisibilitate ce se deduce din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Or, în speță, cum condamnatul A. a invocat neconstituționalitatea art. 108 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., art. 244 C. pen. și a termenului de prescripție referitor la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen. fără a le raporta la exigențele Constituției și fără a prezenta argumente pertinente, curtea a reținut o legătură formală cu soluționarea cauzei a textelor invocate, împrejurări în care nu poate fi admisă cererea de investire a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate.

În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile penale nr. 355/2017 și nr. 134 din 14.04.2017 "instanța trebuie să verifice și măsura în care excepția de neconstituționalitate tinde, în mod real, la investirea Curții cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale cu exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Obligația de a examina și această condiție implicită de admisibilitate rezultă chiar din jurisprudența instanței de contencios constituțional ale cărei decizii au fost, în mod constant, în sensul respingerii, ca inadmisibile, a excepțiilor de neconstituționalitate formulate cu nerespectarea competenței sale expres prevăzute de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992".

Cu referire la excepția de neconstituționalitate a art. 35 C. pen. invocată de către condamnatul A., instanța a constatat că prin decizia nr. 368 din 30 mai 2017, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul admiterii excepției.

Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Așa fiind, cum excepția de neconstituționalitate a art. 35 C. pen. este inadmisibilă, instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Potrivit art. 426 alin. (1) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, între altele:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

e) când judecata în apel a avut loc fără participarea inculpatului, deși aceasta era obligatorie, potrivit legii.

Raportând aceste dispoziții legale la actele și lucrările dosarului, având în vedere cazurile de contestație în anulare invocate de condamnatul A., instanța a reținut următoarele:

6.1 Potrivit art. 259 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută la adresa locului de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează.

Inculpatul are obligația de a comunica în termen de cel mult 3 zile organului judiciar schimbarea adresei unde locuiește (alin. (2) al art. 259 C. proc. pen.).

Inculpatul care a indicat, printr-o declarație dată în cursul procesului penal, un alt loc pentru a fi citat este citat la locul indicat (alin. (3) al art. 259 C. proc. pen.).

În speță, inculpatul A. a fost ci