ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 526/2018

Deliberând asupra chestiunilor prealabile și asupra recursului;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prealabil examinării chestiunilor prealabile și recursului, se impune menționarea următoarelor aspecte cu privire la respectarea dreptului de apărare a recurentului:

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției penale a ÎCCJ la data de 22 februarie 2018, ca o cauză având ca obiect "recurs excepție neconstituționalitate".

La cererea recurentului, Înalta Curte a acordat mai multe termene de judecată (27 februarie 2018, 13 martie 2018, 27 martie 2018, 10 aprilie 2018 și, apoi, la data de 5 iunie 2018), toate aceste termene de judecată fiind acordate pentru pregătirea apărării și pentru copierea, în urma mai multor cereri formulate de către acesta, a unui număr important de înscrisuri din volumele atașate la prezenta cauză.

Înalta Curte a încuviințat xerografierea tuturor înscrisurilor solicitate de recurent în mod gratuit, fără plata vreunei sume de bani, având în vedere starea de detenție în care acesta se afla.

De asemenea, s-a încuviințat cererea sa și a fost acordat termen de grefă, astfel încât să se asigure acestuia posibilitatea de a studia actele și lucrările dosarului la arhiva Înaltei Curți.

Înainte de termenul din 5 iunie 2018 recurentul a depus un înscris prin care a precizat că invocă "chestiuni prealabile conform art. 52 C. proc. pen.".

În înscrisul respectiv a menționat că înțelege să invoce "chestiuni prealabile, excepții de neconstituționalitate, cereri prealabile".

Astfel, a solicitat să fie sesizată Curtea Constituțională cu referire la art. 432 alin. (1) și (4) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 159 alin. (2) C. pen.

De asemenea, prin înscrisul depus s-a solicitat ca Înalta Curte, care soluționează prezentul recurs, să se pronunțe ca o chestiune prealabilă și cu privire la nelegalitatea și netemeinicia Deciziei penale nr. 11/AP din 26 ianuarie 2018, în final solicitând ca instanța de recurs să se pronunțe cu privire la nelegalitatea și netemeinicia Deciziei penale nr. 11/AP din 26 ianuarie 2018 în sensul că se precizează în decizia respectivă că este definitivă, ori, în opinia sa, nu este definitivă și ar fi supusă apelului.

Tot cu privire la decizia penală arătată, a menționat că, în opinia sa, este nelegală și netemeinică, întrucât s-a rejudecat doar apelul declarat de procuror, nu și ceea ce a solicitat el.

A mai menționat că aceeași decizie penală este nelegală și netemeinică deoarece s-a dat cu încălcarea art. 321 și art. 322 din C. pen. (cu privire la contestația în anulare împotriva Deciziei penale nr. 237/AP din 23 martie 2017 și cu privire la eliberarea sa din arest preventiv din 2012).

A menționat că înscrisul respectiv (Decizia penală nr. 11/AP din 26 ianuarie 2018), fiind un înscris oficial, ar atesta fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului și, pe cale de consecință, completul de recurs să anuleze hotărârea judecătorească și să dispună sancționarea celor vinovați.

La finalul înscrisului, s-a solicitat "suspendarea pedepsei, executării, până la luarea unor decizii definitive și să hotărâți admiterea excepțiilor de neconstituționalitate și să dispuneți casarea sentinței, anularea hotărârilor de condamnare a mea, să dispuneți rejudecarea fondului, astfel încât să am și eu dreptul la apărare și la un proces echitabil".

II. Examinând "chestiunile prealabile", cererea de sesizare a Curții Constituționale și prezentul recurs, se constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 11/Ap din 26 ianuarie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, care a pronunțat o decizie ca instanță de apel, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a art. 108 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., art. 35 C. pen., art. 244 C. pen., precum și a termenului de prescripție referitor la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen.

Prin aceeași decizie, s-a admis contestația în anulare formulată de condamnatul A. cu privire la Decizia penală nr. 237/Ap din 23 martie 2017 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosar nr. x/2014 pe care a desființat-o. S-a anulat Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2764/2016 din data de 23 martie 2017 emis de Judecătoria Brașov. S-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva Sentinței penale nr. 2125 din 17 noiembrie 2016 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, pe care o desființat-o în ceea ce privește soluția de condamnare pentru infracțiunea de deținere, fără drept, de armă letală din categoria celor supuse autorizării, prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004. Rejudecând în aceste limite, s-a descontopit pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor și a înlăturat sporul de 6 luni închisoare, după cum urmează: - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - faptă comisă în dauna persoanei vătămate B.; - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - faptă comisă în dauna persoanelor vătămate: Întreprinderea Individuală C., Întreprinderea Individuală D., Întreprinderea Individuală E., F., G., H., I., J. și K.; - 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, fără drept, de armă letală din categoria celor supuse autorizării, prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, fără drept, de armă letală din categoria celor supuse autorizării, prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004. În baza art. 33 C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de timp executată de inculpat de la 5 septembrie 2017 la 26 ianuarie 2018. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În decizia anterior menționată, s-a reținut că la data de 15 septembrie 2017, condamnatul A. a înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov contestația în anulare privind Decizia penală nr. 237/Ap din 23 martie 2017, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2014 În motivare, condamnatul a arătat că judecata în apel a avut loc fără citarea sa, de peste 10 ani locuind la alte adrese din România și străinătate decât cea menționată în cartea de identitate. Un alt caz invocat, s-a referit la împrejurarea că unele fapte sunt prescrise, astfel că, se impune încetarea procesului penal pentru acele infracțiuni. De asemenea, condamnatul a arătat că judecata în apel a avut loc în lipsa sa, deși prezența era obligatorie. Prin Decizia penală nr. 237/Ap din 23 martie 2017, pronunțată în Dosar nr. x/2014, Curtea de Apel Brașov s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva Sentinței penale nr. 2125 din 17 noiembrie 2016 a Judecătoriei Brașov, hotărâre ce a fost menținută. S-a reținut și că numitul A., în calitate de contestator, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., art. 35 C. pen., art. 244 C. pen., precum și a termenului de prescripție referitor la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen. și a solicitat sesizarea Curții Constituționale.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate, a reținut că, pe parcursul derulării procesului penal, condamnatul A. a înaintat la dosar mai multe cereri pe care nu le-a susținut oral în ședință publică, astfel că, la data de 23 noiembrie 2017 a fost repusă pe rol cauza pentru a fi pusă în discuția părților solicitarea acestuia de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a art. 108 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a art. 35 C. pen., a art. 244 C. pen., precum și a termenului de prescripție referitor la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen.

Cu referire la această cerere formulată de condamnat, instanța a constatat că acesta a indicat doar textele de lege care să fie supuse controlului, fără a arăta care dispoziții din Constituție au fost încălcate. Or, s-a apreciat că, pentru a sesiza Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate, instanța de judecată trebuie să examineze și cerința implicită de admisibilitate ce se deduce din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Or, în speță, cum condamnatul A. a invocat neconstituționalitatea art. 108 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., art. 244 C. pen. și a termenului de prescripție referitor la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen., fără a le raporta la exigențele Constituției și fără a prezenta argumente pertinente, s-a reținut o legătură formală cu soluționarea cauzei a textelor invocate, împrejurări în care nu poate fi admisă cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate.

În acest sens, s-a reținut că s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Deciziile penale nr. 355/2017 și nr. 134 din 14 aprilie 2017 "instanța trebuie să verifice și măsura în care excepția de neconstituționalitate tinde, în mod real, la învestirea Curții cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale cu exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Obligația de a examina și această condiție implicită de admisibilitate rezultă chiar din jurisprudența instanței de contencios constituțional ale cărei decizii au fost, în mod constant, în sensul respingerii, ca inadmisibile, a excepțiilor de neconstituționalitate formulate cu nerespectarea competenței sale expres prevăzute de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992".

Cu referire la excepția de neconstituționalitate a art. 35 C. pen. invocată de către condamnatul A., s-a constatat că prin Decizia nr. 368 din 30 mai 2017, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul admiterii excepției. Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Așa fiind, cum excepția de neconstituționalitate a art. 35 C. pen. este inadmisibilă, instanța a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în Decizia penală nr. 11/Ap din data de 26 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, a formulat recurs contestatorul A.

La termenul de judecată din 13 martie 2018, Înalta Curte solicitând lămuriri cu privire la calea de atac declarată și intitulată "recurs", recurentul a precizat că prezenta cale de atac vizează și decizia cu privire la contestația în anulare, iar raportat la mențiunea făcută, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității, respectiv calea de atac nu poate viza soluția pronunțată de către instanță în ceea ce privește obiectul contestației în anulare, întrucât soluția instanței de ape este definitivă.

La termenul de judecată din 5 iunie 2018, recurentul condamnat invocat o nouă excepție de neconstituționalitate și a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (1) și (4) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 159 alin. (2) C. pen.. Totodată, a invocat "chestiunea prealabilă" privind nelegalitatea și netemeinicia Deciziei nr. 11/Ap din 26 ianuarie 2016 și a solicitat suspendarea executării pedepsei, anularea hotărârii de condamnare și rejudecarea fondului.

În susținerea motivelor de recurs, a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., art. 35 C. pen., art. 244 C. pen., precum și a termenului de prescripție referitor la infracțiunea de înșelăciune, prev de art. 244 C. pen., precum și aspecte

Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată la termenul de judecată din 5 iunie 2018, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (1) și (4) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 159 alin. (2) C. pen.:

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii formulate la data de 5 iunie 2018 de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (1) și (4) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 159 alin. (2) C. pen., Înalta Curte reține că, din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă cerințele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția ridicată, respectiv, aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În analiza acestor condiții, în prezenta cauză, se reține că excepția a fost invocată de către condamnatul A. în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2017.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, se constată că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Așadar, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal.

În acest sens, Înalta Curte reține că recurentul condamnat a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (1) și (4) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 159 alin. (2) C. pen., în calea de atac ce vizează recursul său formulat împotriva Deciziei penale nr. 11/Ap din 26 ianuarie 2018, cu privire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire excepțiile de neconstituționalitate a art. 108 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a art. 35 C. pen., a art. 244 C. pen., precum și a termenului de prescripție referitor la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen.

Așadar, Înalta Curte notează că sintagma "legătura cu soluționarea cauzei" privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată. Or, având în vedere cadrul procesual în care au fost invocate excepțiile de neconstituționalitate, respectiv în recursul formulat de condamnat împotriva dispoziției de respingere a Curții Constituționale, soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate cu referire la procedura de judecare a contestației în anulare, împăcarea, precum și unitatea infracțiunii continuate, nu pot avea o înrâurire cu privire la soluția ce s-a pronunțat în cauză, respectiv respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, câtă vreme obiectul cauzei în care a fost invocată această excepție îl reprezintă recursul formulat împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (1) și (4) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 159 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește "chestiunile prealabile" invocate de recurent, privind nelegalitatea și netemeinicia Deciziei penale nr. 11/Ap din 26 ianuarie 2018, în sensul că nu ar fi definitivă, că s-a judecat apelul declarat doar de procuror și trebuia să se judece fondul, că sunt încălcate dispozițiile art. 321 și art. 322 C. pen., solicitând, totodată, suspendarea executării pedepsei, anularea condamnării sale și rejudecarea fondului, astfel încât să aibă dreptul la apărare și la un proces echitabil, Înalta Curte apreciază că acestea sunt solicitări care exced cadrului procesual și nu pot fi analizate în acest cadru procesual, care vizează recursul împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare, dispozițiile instanței de fond cu privire la contestația în anulare formulată de condamnatul A., fiind definitive.

Nu în ultimul rând, se constată că, în mod real juridic, aceste aspecte (definite de recurent ca fiind "chestiuni prealabile") nu sunt dintre cele la care legiuitorul a făcut referire atunci când a formulat textul art. 52 din C. proc. pen.

Cu privire la cererea de recurs, cu referire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei penale nr. 11/Ap din data de 26 ianuarie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte constată că este nefondată.

Se reține că excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a verifica constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate. Ca atare, instanța nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția, și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Din analiza dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea îndeplinirii cumulative a următoarelor cerințe:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Examinând dispoziția de respingere a excepției de neconstituționalitate cuprinsă în Decizia penală nr. 11/Ap din 26 ianuarie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel, referitor la îndeplinirea primelor două condiții, Înalta Curte apreciază că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de A., într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția penală și vizează dispoziții din C. pen. și C. proc. pen. în vigoare.

Referitor la condiția ca excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, se observă că instanța de fond a analizat și îndeplinirea acestei condiții, constatând că asupra dispozițiilor art. 35 C. pen. s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 368 din 30 mai 2017, iar asupra celorlalte dispoziții legale invocate în cuprinsul cererii de sesizare instanța a reținut că nu au făcut anterior obiectul unei decizii a instanței de contencios constituțional de declarare a neconstituționalității.

În ceea ce privește legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra situației juridice a părții din proces.

Astfel spus, pentru ca excepția de neconstituționalitate să fie admisibilă este necesar să existe o legătură între problema de constituționalitate și fondul cauzei, respectiv ca textul legal să fie aplicabil în cazul în speță.

Drept urmare, condiția legăturii cu cauza nu poate fi analizată în general, ci concret, în funcție de incidența prevederilor a căror constituționalitate se contestă asupra soluționării cauzei.

Astfel, se observă, pe de o parte că, dispozițiile a căror neconstituționalitate a invocat contestatorul cu argumentele prezentate, nu au legătură cu soluționarea cauzei, iar pe de altă parte, nu au fost indicate textele din Constituția României cu care vin în contradicție.

Totodată, Înalta Curte constată că, în realitate, recurentul contestator este nemulțumit de caracterul supletiv al acestora, iar prin excepțiile de neconstituționalitate invocate, se tinde practic la o completare a normelor procedurale, în sensul reglementării exprese a unor dispoziții favorabile acestuia, solicitare inadmisibilă, în raport de competența Curții Constituționale care, în jurisprudența sa, a reținut că prin exercitarea controlului de constituționalitate nu se poate proceda la adăugarea de noi prevederi în cuprinsul normelor invocate a fi neconstituționale.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod judicios a reținut că în cauza de față nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, textele legale a căror neconstituționalitate se solicită a fi constatată nefiind aplicabile contestatorului.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând neîntemeiate criticile formulate, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei penale nr. 11/Ap din data de 26 ianuarie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

În temeiul disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (1) și (4) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 159 alin. (2) C. pen.

Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la comunicare.

II. Respinge celelalte chestiuni prealabile formulate de condamnatul A.

III. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei penale nr. 11/Ap din data de 26 ianuarie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 5 iunie 2018.

Procesat de GGC - LM