ÎCCJ, Decizia nr. 2/2018

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 266/A din data de 2 august 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2012, printre altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) și alin. (5) C. proc. pen., precum și a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. formulată de inculpatul A.

Cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate, Înalta Curte, secția penală a reținut că acestea sunt inadmisibile, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța din fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererile de sesizare a Curții Constituționale.

Înalta Curte, secția penală cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. formulată de apelantul A. a constatat că este inadmisibilă, având în vedere că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul ca excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, întrucât la data de 30 mai 2017 Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constat că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. este neconstituțională.

Prin urmare, Înalta Curte, secția penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., reținând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) și alin. (5) C. proc. pen., formulată de apelantul A., Înalta Curte, secția penală a constatat, de asemenea, că este inadmisibilă, întrucât, așa cum a susținut și apărătorul inculpatului, în Dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Curții de Apel București, ce are ca obiect acțiunea civilă disjunsă din prezentul dosar, la data de 31 mai 2017, a fost admisă cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) și (5) C. proc. pen. formulată de inculpatul A., aceleași dispoziții reiterate în prezenta cauză.

Astfel, raportând analiza la cele patru cerințe, Înalta Curte, secția penală a constatat că în cauză este îndeplinită numai cea înscrisă la lit. b), respectiv excepția privește un act normativ, lege. Instanța de fond a reținut, totodată, că cerința prevăzută de art. 29 lit. d) din Legea nr. 47/1992 nu subzistă.

Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) și alin. (5) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 266/A din data de 2 august 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2012,în termenul legal, inculpatul A. a formulat contestație, recalificată ulterior ca fiind recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 noiembrie 2017, sub nr. x/2017, fiind fixat aleatoriu primul termen de judecată la data de 15 ianuarie 2018.

Concluziile apărătorului recurentului inculpat și ale reprezentantului Ministerului Public la termenul din data de 15 ianuarie 2018 au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea atacată, prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, față de criticile formulate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că recursul declarat de inculpatul A. este nefondat.

Astfel, referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din legea menționată.

Efectuată întotdeauna de instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor cerințe ce trebuie îndeplinite cumulativ:

- calitatea de parte în proces a autorului excepției;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care acestea sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului. Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate"

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine însă dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992. A admite că instanța în fața căreia a fost invocată excepția nu ar avea posibilitatea de a cenzura cererile de sesizare echivalează cu a considera că, în procedura reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992, evaluarea instanței are doar un caracter pur formal, concluzie inconciliabilă cu specificul cerințelor de admisibilitate ce trebuie evaluate și care, așa cum s-a arătat, nu antamează întotdeauna doar chestiuni de formă.

Din verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că prin Decizia 368 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 566 din 17 iulie 2017 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. și a constatat că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" este neconstituțională, ceea ce determină inadmisibilitatea prezentei cereri de sesizarea a Curții Constituționale.

Totodată, referitor la examenul legăturii cu cauza se apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în procesul în care a intervenit astfel încât, decizia Curții Constituționale pronunțată în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Așadar, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) și (5) din C. proc. pen., invocată de inculpatul A. sub aspectul interesului procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că această condiție nu este îndeplinită.

Astfel, în doctrină s-a reținut că "această cerință presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții în vederea trimiterii cauzei la Curtea Constituțională, pentru soluționarea excepției: existența unei relații între situația juridică a părții și mijlocul procesual la care aceasta a recurs și respectiv remedierea situației juridice a părții prin soluționarea excepției de neconstituționalitate." (Curierul Judiciar nr. 9/2008, pag. 105 " - Condiția interesului în cazul cererii de trimitere a cauzei la Curtea Constituțională în vederea examinării constituționalității unui text de lege într-o cauză pendinte pe rolul instanțelor de judecată).

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate, impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

Stabilirea acestui interes se face de către instanța de judecată, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și a efectului pe care decizia Curții Constituționale îl produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză. Astfel, critica unui text de lege ca fiind neconstituțional nu poate fi analizată formal ci trebuie verificată condiția prealabilă a interesului născut și actual, fiind necesar a se aprecia că, în mod real, soluționarea aspectului neconstituțional al textelor conduce la respectarea dreptului părții în conformitate cu dispozițiile Constituției României.

În contextul acestor argumente, în examinarea interesului cererii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că prin încheierea din data de 31 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016 a fost admisă cererea formulată de inculpatul A., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) și (5) din C. proc. pen., interesul părții fiind satisfăcut, prin admiterea cererii anterior menționată.

Pentru considerentele ce preced, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) și alin. (5) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 266/A din data de 2 august 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2012.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 90 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (2) și alin. (5) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 266/A din data de 2 august 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2012.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 90 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - LM