ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 117/2023

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 19/CA din data de 27 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen. în interpretarea conferită acestora prin efectul Deciziilor nr. 10/2017 și nr. 67/2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și 3, instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, a constatat că acest text de lege instituie o obligație în sarcina instanței sau judecătorului de cameră preliminară de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

Instanța în fața căreia s-a invocat o excepție de neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci se limitează exclusiv la analizarea pertinenței excepției, în sensul constatării existenței unei legături cu soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi obiectul acestuia, precum și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.

După cum a statuat și instanța supremă, admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a patru cerințe, stipulate în mod expres de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv:

- starea de procesivitate - în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

- activitatea legii - în sensul că excepția trebuie să privească un act normativ, lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

- prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.

În cauză, Curtea de Apel a constatat că sunt îndeplinite primele trei condiții, respectiv excepția a fost ridicată în fața unei instanțe învestite cu soluționarea unei contestații în anulare, de către o persoană având calitatea de contestator și vizează dispoziții dintr-o lege aflată în vigoare care nu au fost declarate neconstituționale.

Referitor la condiția de admisibilitate, în sensul ca dispoziția legală a cărei neconstituționalitate a fost invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, instanța de fond a apreciat că aceasta trebuie să vizeze incidența prevederii legale asupra soluției ce se va pronunța în cauza dedusă judecății, adică asupra obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței de judecată.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate, impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

Stabilirea acestui interes se face de către organul judiciar, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și a efectului pe care decizia Curții Constituționale îl produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Or, în prezenta cauză, Curtea a apreciat că decizia Curții Constituționale de soluționare a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., în interpretarea conferită acestora prin efectul Deciziilor nr. 10/2017 și nr. 67/2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept nu poate avea efecte asupra soluției care vizează contestația în anulare formulată de condamnatul A.

Prin Decizia nr. 10/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, s-a statuat că, în interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal.

Apoi, prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, a stabilit că instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.

A reținut că niciuna dintre cele două decizii invocate în sprijinul cererii de sesizare a Curții Constituționale nu-și găsesc aplicarea în prezenta cauză. În privința contestatorului A., instanța de apel nu a analizat incidența prescripției răspunderii penale ca și cauză de încetare a procesului penal. A constatat că Tribunalul Arad a analizat acest aspect, însă dezbaterile nu au fost reluate în fața instanței de apel, unde problema prescripției răspunderii penale a fost invocată doar de către inculpatul B.

Prin urmare, Deciziile nr. 10/2017 și nr. 67/2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, care vorbesc despre analizarea prescripției răspunderii penale ca și cauză de încetare a procesului penal, de către instanța de apel, nu-i sunt aplicabile contestatorului A., astfel că nici interpretarea dată de instanța supremă prevederilor art. 426 lit. b) C. proc. pen. prin intermediul celor două decizii nu este incidentă în cauză.

A precizat că respingerea contestației în anulare nu se întemeiază pe împrejurarea că prescripția răspunderii penale a fost analizată de către instanța de apel, ci pe împrejurarea că soluția de condamnare a fost pronunțată prin raportare la dispozițiile C. pen. din 1969, care a fost apreciat ca fiind legea penală mai favorabilă.

Ca atare, în opinia Curții de Apel, o eventuală soluție de admitere a excepției de neconstituționalitate invocată de către petent nu are nici un efect asupra fondului cauzei, motiv pentru care cererea de sesizare a Curții Constituționale nu poate fi admisă.

Împotriva dispoziției prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 19/CA din data de 27 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, petentul A. a formulat recurs.

În esență, a solicitat admiterea recursului formulat și, pe cale de consecință, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., apreciind că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte amintește că excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

În acest caz, sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, căci Legea nr. 47/1992 stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condițiilor enumerate anterior, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a fost invocată de recurentul contestator, în fața Curții de Apel Timișoara și are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., fără ca textul criticat să fi fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții.

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal. Legiuitorul nu impune limite referitor la cadrul procesual, prevăzând doar condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei "indiferent de obiectul acesteia".

Pe baza acestor considerații teoretice, în speță, se constată că excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul contestator nu îndeplinește condițiile cerute cumulativ de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nefiind îndeplinită condiția referitoare la "legătura" normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

În acest context, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor procesual penale invocată de recurentul contestator nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât, având în vedere cadrul procesual și stadiul concret în care se află litigiul, decizia Curții Constituționale asupra excepției invocate nu ar fi de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal de față.

Pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional. Partea care ridică excepția de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale.

În concret, recurentul contestator a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., în interpretarea dată de Deciziile nr. 10/2017 și nr. 67/2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, interpretare potrivit căreia instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.

În acest context, Înalta Curte reține că aspectele invocate în susținerea excepției vizează în realitate o chestiune de interpretare și aplicare a legii, nu o problemă de neconstituționalitate, recurentul contestator exprimându-și nemulțumirea față de împrejurarea că în contextul factual al cauzei nu poate beneficia de cauza de încetare a procesului penal, prescripția răspunderii penale, având în vedere că soluția de condamnare a recurentului a fost pronunțată prin raportare la dispozițiile C. pen. din 1969, apreciat ca lege penală mai favorabilă.

Înalta Curte reține, similar instanței de fond că niciuna dintre cele două decizii invocate în sprijinul cererii de sesizare a Curții Constituționale nu-și găsesc aplicarea în prezenta cauză. În privința contestatorului A., instanța de apel nu a analizat incidența prescripției răspunderii penale ca și cauză de încetare a procesului penal. Respingerea contestației în anulare formulată de recurentul contestator prin care a solicitat încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în contextul Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, nu se întemeiază pe împrejurarea că această cauză de încetare a fost analizată de către instanța de apel, ci pe împrejurarea că soluția de condamnare a fost pronunțată prin raportare la dispozițiile C. pen. din 1969, care a fost apreciat ca legea penală mai favorabilă.

Prin urmare, criticile aduse de recurentul contestator dispoziției legale a cărei neconstituționalitate o invocă nu se circumscriu unei pretinse lipse de claritate și previzibilitate a acesteia în raport cu conținutul ei propriu-zis în abstracto.

În raport cu aceste argumente, Înalta Curte constată că în cauza de față nu există o legătură efectivă și necesară între pronunțarea unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

În acest context, Înalta Curte notează că, în cauză, recurentul contestator nu justifică un interes real în promovarea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Or, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces. Examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenței unui interes procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, incidența acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanței și pertinenței asupra soluționării cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 19/CA din data de 27 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu desemnat, în cuantum de 85 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 19/CA din data de 27 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu desemnat, în cuantum de 85 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2023.

GGC - ED