ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 862/2021

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 228/CO din data de 16 septembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul contestator de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen. și art. 96 din Legea nr. 254/2013.

Curtea a constatat că, în vederea asigurării supremației Legii fundamentale asupra tuturor actelor normative, Constituția României a prevăzut un mecanism juridic prin care părțile unui proces au posibilitatea supunerii examinării la Curtea Constituțională a unor dispoziții legale care au legătură cu soluționarea cauzei. Sesizarea celei mai înalte autorități de contencios constituțional se face însă numai în condițiile prevăzute de art. 146 din Constituție și respectiv, art. 29 din Legea nr. 47/1992 modificată și completată. Dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 reglementează procedura ce trebuie urmată de instanța de judecată sesizată cu o cerere prin care se invocă o excepție de neconstituționalitate. Acest text legal abilitează instanța de judecată să verifice îndeplinirea condițiilor prealabile sesizării Curții Constituționale, reglementate de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora: excepția trebuie să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; să fie ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; să nu vizeze constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Astfel, pe de parte, regimul juridic al excepției de neconstituționalitate este diferit de regimul excepțiilor de procedură, de drept comun, nefiind posibilă sesizare Curții Constituționale pentru soluționarea unor excepții de procedură de drept comun ori pentru interpretarea legii, toate acestea fiind de competența instanțelor de drept comun.

Pe de altă parte, Curtea a apreciat că este necesară o minimă justificare a pretinselor contradicții între textul legii și textul Constituției, în lipsa acesteia, demersul sesizării Curții Constituționale putând căpăta aspect formal. În mod constant Curtea Constituțională a menționat că nu i se poate solicita adoptarea unei noi soluții legislative sau interpretarea dispozițiilor legale și că instanța de judecată are un rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii. A precizat că în acest sens sunt și considerentele Decizie nr. 962/2009 a Curții Constituționale care susțin că nu se poate admite "ideea înfrângerii prezumției de constituționalitate ca urmare a aplicării unor dispoziții legale în contradicție cu legea ori cu principiile fundamentale" și că modul de instrumentare a cauzei poate fi cenzurat în fața instanțelor de judecată. Astfel fiind, prima instanță a constatat că cererea de trimitere a dosarului la Curtea Constituțională nu vizează, în realitate, aspecte de neconstituționalitate, ci se urmărește modificarea aspectelor de interpretare și aplicare a unui text din C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs persoana condamnată A..

În esență, a solicitat admiterea recursului formulat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, iar în subsidiar, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen. și art. 96 din Legea nr. 254/2013.

Examinând, cu prioritate, excepția tardivității recursului declarat de recurentul A., Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că, în cuprinsul său, nu se socotește ora la care începe să curgă și nici ora la care se împlinește, și peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivității acestuia.

În raport cu aceste dispoziții, având în vedere că hotărârea dată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, a fost pronunțată la data de 16.09.2021, termenul de 48 de ore, în care recurentul putea declara recurs, s-a împlinit la data de 18.09.2021.

Așadar, raportat la dispozițiile legale anterior enunțate și având în vedere data pronunțării deciziei recurate, Înalta Curte constată că la data la care acesta a declarat recurs, respectiv la 01.10.2021 (data de pe plic, dosar), expirase termenul în care se putea ataca dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru aceste considerente, nu se va mai proceda la examinarea pe fond a motivelor de recurs, astfel că, Înalta Curte va respinge ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 96 din Legea nr. 254/2013, cuprinsă în decizia penală nr. 228/CO din data de 16 septembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală.

Va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 96 din Legea nr. 254/2013, cuprinsă în decizia penală nr. 228/CO din data de 16 septembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2021.

GGC - MM