ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 183/2021

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 15/PI din data de 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1), art. 9 alin. (3), art. 29 alin. (1) lit. a), lit. f) din Legea nr. 304/2004.

Curtea de Apel Timișoara a apreciat că textele de lege vizate de excepția de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea cauzei, condiție esențială pentru sesizarea Curții Constituționale și în raport de obiectul sesizării Curții de Apel, respectiv calea de atac declarată, în speță revizuire.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a formulat recurs A. apreciind că sunt întrunite condițiile de admisibilitate pentru sesizarea instanței de control constituțional.

Examinând recursul formulat de revizuenta A., Înalta Curte constată că acest este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de către revizuenta A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția penală, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 52 alin. (1), art. 9 alin. (3), art. 29 alin. (1) lit. a), lit. f) din Legea nr. 304/2004, iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normelor ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să poată produce un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Legătură dintre norma ce face obiectul excepției și soluționarea cauzei este, de asemenea, o condiție de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale. Această condiție presupune că norma invocată orientează soluția.

Recurenta a criticat dispozițiile art. 52 alin. (1) art. 19 alin. (3), art. 29 alin. (1) lit. a), lit. f) din Legea nr. 304/2004 considerând atribuțiile colegiilor de conducere referitoare la compunerea completelor de judecată ale curții de apel, Înaltei Curți, tribunalelor și judecătoriilor sunt neconstituționale în raport de art. 21 alin. (3), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 126 alin. (1) și art. 147 alin. (4) din Constituție.

Potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.

Totodată, potrivit art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, la începutul fiecărui an, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la propunerea președintelui sau a vicepreședintelui acesteia, poate aproba înființarea de complete specializate în cadrul secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în funcție de numărul și natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secții, precum și de specializarea judecătorilor și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora.

De asemenea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 prevede: Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție are următoarele atribuții: a) aprobă Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă, precum și statele de funcții și de personal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție; f) exercită alte atribuții prevăzute în Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte constată că revizuenta critică atribuțiile conferite colegiilor de conducere de stabilire a completelor de judecată.

Inculpata a formulat revizuire împotriva Sentinței penale nr. 238 din 30 martie 2018 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. x/2017, prin care a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Inculpata critică modalitatea de stabilire a completelor de judecată prin aplicarea Regulamentului de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și solicită, de fapt, o modificare a textelor de lege criticate.

În acest caz, instanța de contencios constituțional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.

De asemenea, Înalta Curte constată că dispozițiile legale criticate nu au legătura cu soluționarea cauzei.

Dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se solicită a fi constatate trebuie să poată produce un efect concret asupra soluției ce se va pronunța în cauză. Nemulțumirea petentei are în vedere membrii titulari ai completului stabilit la începutul anului prin hotărârea Colegiului de Conducere, iar petenta tinde la soluția alegerii membrilor completului.

Modalitatea de desemnare a judecătorilor este apriorică, anterioară înregistrării cauzei, după reguli prestabilite și asumate, însă prin cererea sa petenta tinde a valorifica soluția "alegerii" judecătorului cauzei.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1), art. 19 alin. (3), art. 29 alin. (1) lit. a), lit. f) din Legea nr. 304/2004, cuprinsă în dispozitivul Sentinței penale nr. 15/PI din data de 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1), art. 9 alin. (3), art. 29 alin. (1) lit. a), lit. f) din Legea nr. 304/2004, cuprinsă în dispozitivul Sentinței penale nr. 15/PI din data de 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2021.

GGC - CL