ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 184/2024

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 15 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 29 alin. (5) coroborat cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)

1

) din C. proc. pen., invocată de inculpatul A..

Pentru a dispune această soluție, în esență, s-a reținut că inculpatul susține că sunt neconstituționale dispozițiile normative invocate având în vedere că, actuala reglementare, care nu dă posibilitatea inculpatului de a invoca încălcarea competenței materiale și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală ulterior momentului închiderii procedurii camerei preliminare, în măsura în care încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, contravine dispozițiilor constituționale referitoare la legalitatea procesului penal - art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1), alin. (2) Constituție, la egalitatea în fața legii - art. 16 alin. (1) și la dreptul la un proces echitabil - art. 20, art. 21 alin. (3) și art. 6. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând condițiile de admisibilitate, Curtea de Apel Timișoara a constatat că nu este îndeplinită condiția care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei, subliniind că, în practica constantă a instanțelor naționale, s-a apreciat că norma pretins neconstituțională trebuie să aibă un impact decisiv asupra soluției pe care o va lua instanța cu privire la fondul cauzei dedus judecății. Totodată, a constatat că o eventuală declarare ca neconstituționale a prevederilor art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)

1

) din C. proc. pen. nu duce la o soluționare diferită a cauzei, aspect în raport de care aplicabilitatea acestor dispoziții legale nu are legătură cu cauza.

Sub acest aspect, în primul rând, s-a reținut că inculpatul, în calea de atac a apelului, în susținerea excepției nulității absolute a măsurilor de supraveghere tehnică constând în înregistrările efectuate de martorul denunțător, în lipsa unei autorizări speciale de a purta tehnică, în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (3) din C. proc. pen., având în vedere hotărârea de dezlegare a unor chestiuni de drept nr. 64/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv dispozițiile art. 282 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 101 alin. (1) teza finală, nu a invocat încălcarea competenței funcționale, respectiv a competenței materiale a organului de urmărire penală, ci a competenței funcționale a judecătorului de drepturi și libertăți, fundamentându-și această excepție pe dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. și nicidecum asupra prevederilor legale a căror neconstituționalitate o invocă.

În al doilea rând, s-a subliniat că, pronunțându-se cu privire la excepția referitoare la încălcarea competenței materiale a judecătorului de drepturi și libertăți, a analizat și incidența cazului de nulitate prevăzut de art. 281

1

din C. proc. pen., însă a constatat că nerespectarea dispozițiilor art. 148 alin. (3) raportat la art. 150 alin. (5) din C. proc. pen., în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 64/2023, ce vizează necesitatea obținerii unui mandat de supraveghere tehnică în cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul să poată folosi dispozitive tehnice de înregistrare, chiar dacă există un mandat de supraveghere tehnică de aceeași natură emis anterior, aceste dispoziții legale instituind o procedură specială, derogatorie de la prevederile art. 139 din C. proc. pen., atrage intervenirea unui caz de nulitate relativă, reglementat de dispozițiile art. 282 din C. proc. pen., și nu unul de nulitate absolută, care să se circumscrie prevederilor art. 281 alin. (1) lit. b) sau lit. b)

1)

din C. proc. pen.

Prin urmare, a considerat că, statuând cu privire la natura juridică a cazului de nulitate incident ca urmare a nerespectării art. 148 alin. (3) raportat la art. 150 alin. (5) din C. proc. pen., o eventuală declarare ca neconstituțională a prevederilor art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)

1

) din C. proc. pen., în raport cu criticile inculpatului, nu ar duce la o soluționare diferită a cauzei. Astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, și în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate în sensul solicitat de inculpat, soluția în cauză ar fi aceeași.

În plus, s-a menționat că, în realitate, critica de neconstituționalitatea nu vizează textul propriu-zis al art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)

1

) din C. proc. pen., ci modalitatea de interpretare și aplicare a acestui articol cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 64/2023.

Cu alte cuvinte, cele învederate de către autorul excepției reprezintă, de fapt, o chestiune de interpretare a normelor legale de către instanțele judecătorești cu referire, în esență, la natura juridică a cazului de nulitate care intervine în cazul încălcării dispozițiilor art. 148 alin. (3) raportat la art. 150 alin. (5) din C. proc. pen.. Or, instanța de contencios constituțional se poate pronunța numai asupra conformității unui text de lege cu prevederile și principiile Constituției, iar nu asupra interpretării și aplicării legii (Decizia nr. 62 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 10 iunie 2020, Decizia nr. 887/2021 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 211 din 3 martie 2022), astfel că, și sub acest aspect, s-a constatat că solicitarea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, din cuprinsul încheierii din data de 15 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2022, a formulat recurs, recurentul inculpat A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală, la data de 21 februarie 2024, sub nr. x/2024.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se precizează că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de recurentul A., în calitate de apelant inculpat, într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)

1

) din C. proc. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 916/16.12.2014).

Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)

1

) din C. proc. pen., referitoare la momentul procesual până la care poate fi invocată excepția necompetenței materiale și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, nu are vreun efect asupra soluționării apelurilor declarate de inculpatul A. și DNA - Serviciul teritorial Timișoara. Aceasta întrucât, în susținerea motivelor de apel, recurentul inculpat nu face nicio referire la faptul că Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara nu ar fi fost organul de urmărire penală competent material sau după calitatea persoanei să efectueze ancheta în cauză, criticile sale vizând nelegalitatea înregistrărilor efectuate de către martorul denunțător în timpul urmăririi penale, în lipsa autorizării date de judecătorul de drepturi și libertăți pentru a purta tehnică.

În acord cu instanța de apel, se constată că, în realitate, recurentul inculpat critică modalitatea de interpretare și aplicare a art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)

1

) din C. proc. pen. cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 64/2023, urmărind obținerea unei anumite interpretări a normelor legale din perspectiva cazurilor de nulitate în situația încălcării dispozițiilor art. 148 alin. (3) raportat la art. 150 alin. (5) din C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte notând că scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională, constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr. x/2022 cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituțională este legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, din cuprinsul încheierii din data de 15 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2022, privind cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (4) lit. a) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b)

1

) din C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, din cuprinsul încheierii din data de 15 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2024.