ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 943/2024

Ședința publică din data de 19 decembrie 2024

Prin încheierea din 03 decembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inamisibilă, cererea formulată de recurentul inculpat A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 436 alin. (1) lit. b), art. 438 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 11, 12 și ale art. 448 alin. (2) C. proc. pen.

A fost obligat recurentul - inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, judecătorul de filtru a arătat că, la data de 18 septembrie 2024, recurentul inculpat A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 436 alin. (1) lit. b), art. 438 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 11, 12 și ale art. 448 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, s-a apreciat că din analiza textelor legale criticate, reiese că acestea contravin dispozițiilor constituționale cuprinse la art. 1, art. 11, art. 6, art. 20, art. 21, art. 24, art. 124 alin. (2), art. 129 din Constituția României, prin raportare la art. 6 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

S-a menționat că dispozițiile art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. încalcă dispozițiile constituționale și convenționale anterior menționate, întrucât nu acordă dreptul inculpatului de a formula recurs în casație în ceea ce privește latura civilă a cauzei, atunci cât prin hotărârea instanței de apel s-a dispus achitarea acestuia, cu consecința soluționării acțiunii civile și obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile, în timp ce art. 438 alin. (1) C. proc. pen. nu reglementează vreun caz de casare care să vizeze exclusiv latura civilă a cauzei, aceste dispoziții nefiind corelate cu dispozițiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen. și art. 448 alin. (2) C. proc. pen., în raport de soluțiile pe care le poate pronunța instanța care soluționează recursul în casație.

În raport de neconstituționalitatea art. 438 alin. (1) C. proc. pen. se poate trasa aceeași critică și în ceea ce privește dispozițiile art. 448 alin. (2) C. proc. pen., căci aplicabilitatea acestora, în actuala reglementare, este condiționată de exercitarea unui recurs în casație cu privire la latura penală a cauzei, fără ca aceste dispoziții legale să aibă o aplicabilitate individuală în raport cu recursul în casație exercitat în latura civilă a cauzei.

Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale, Judecătorul de filtru a apreciat-o ca fiind inadmisibilă din punctul de vedere al criticii concrete de neconstituționalitate.

Astfel, s-a apreciat că, în realitate, apărarea nu urmărește să supună cenzurii instanței de contencios constituțional, în mod efectiv, aspecte de neconstituționalitate derivate din modalitatea de redactare a dispozițiilor legale criticate, ci aduce în discuție necesitatea completării/modificării textelor de lege invocate, de o manieră care să-i fie favorabilă în cauză, respectiv care să-i permită cenzurarea, în cadrul căii extraordinare de atac a recursului în casație împotriva unei hotărâri definitive de achitare, laturii civile a procesului penal.

Or, o atare solicitare, prin care se urmărește, practic, reglementarea posibilității cenzurării în recurs în casație a unei hotărâri penale definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului și în alte situații decât cele strict reglementate prin art. 438 alin. (1) C. proc. pen., excedează în mod vădit competenței Curții Constituționale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul A..

În susținerea căii de atac, recurentul - inculpat A. a arătat, în esență, că sunt întrunite toate condițiile necesare pentru sesizarea Curții Constituționale.

În acest sens, a apreciat că dispozițiile art. 436 alin. (1) lit. C). proc. pen., art. 438 alin. (1) C. proc. pen. și art. 448 alin. (2) C. proc. pen. au legătură directă cu modalitatea de soluționare a recursului în casație exercitat de către inculpat, respectiv cu admisibilitatea în principiu a acestuia.

Totodată, s-a arătat că, argumentele primei instanțe în sensul că prin excepția invocată se tinde la modificarea/completarea unor dispoziții legale, exced analizei condițiilor de admisibilitate reglementate de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992

În acest context, a solicitat să se constate că doar Curtea Constituțională are competența materială de a se pronunța pe fondul excepției de neconstituționalitate, respectiv doar această instanță poate concluziona că, prin excepția de neconstituționalitate invocată, se tinde la modificarea/completarea unor dispoziții legale care nu sunt conforme cu legea fundamentală, fără ca o astfel de competență să fie atribuită instanței care dispune sesizarea instanței constituționale.

În concret, prin excepția de neconstituționalitate invocată, s-a criticat limitarea posibilității exercitării recursului în casație de către inculpat în situația dispunerii unei soluții de achitare prin care s-a dispus obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.

Așadar, raportat la modul în care a fost formulată excepția de neconstituționalitate, se solicită instanței constituționale să constate neconformitatea unor dispoziții legale cu legea fundamentală, iar, eventualele modificări/completări ale acestor dispoziții urmează a fi efectuate de puterea legislativă care trebuie să se conformeze dispozițiilor instanței constituționale.

Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii atacate, și, în rejudecare să se dispună sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., art. 438 alin. (1) C. proc. pen. și art. 448 alin. (2) C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru motivele arătate în continuare.

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată.

În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Verificând, din această perspectivă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 436 alin. (1) lit. b), art. 438 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 11, 12 și ale art. 448 alin. (2) din C. proc. pen., formulată de recurentul - inculpat A., Înalta Curte constată că aceasta întrunește toate cele patru condiții cerute de lege pentru admisibilitatea acesteia.

Astfel, excepția a fost ridicată în fața instanței de judecată (Înalta Curte de Casație și Justiție), de către o persoană care a promovat recursul în casație (inculpatul A.), vizează dispoziții din legi aflate în vigoare (art. 436 alin. (1) lit. b), art. 438 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 11, 12 și ale art. 448 alin. (2) din C. proc. pen.), iar instanța de contencios constituțional, deși a fost sesizată cu cereri similare, nu s-a pronunțat în sensul admiterii acesteia.

Totodată, contrar raționamentului judecătorului de filtru, Înalta Curte constată că, în cauză, este îndeplinită și cerința referitoare la existența legăturii cu soluționarea cauzei, excepția de neconstituționalitate fiind invocată în cadrul verificării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, fază procesuală vizată, în mod direct, de textele de lege criticate care nu presupun posibilitatea inculpatului de a ataca cu recurs în casație soluția instanței pronunțată pe latură civilă în cazul în care prin hotărârea instanței de apel, s-a dispus achitarea acestuia, cu consecința soluționării acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.

Așadar, o eventuală decizie a Curții Constituționale prin care s-ar stabili neconstituționalitatea dispozițiilor art. 436 alin. (1) lit. b), art. 438 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 11, 12 și ale art. 448 alin. (2) din C. proc. pen. are aptitudinea de a produce efecte asupra cursului procesului penal, în mod concret, asupra soluționării etapei admisibilității în principiu a recursului în casație și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

În consecință, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Opinia instanței cu privire la constituționalitatea textului criticat este în sensul că aceste dispoziții nu respectă exigențele impuse de legea fundamentală, excepția invocată de recurentul inculpat fiind întemeiată câtă vreme creează un tratament juridic diferențiat pentru justițiabili.

Astfel, Înalta Curte apreciază că dispozițiile art. 436 alin. (1) lit. b), art. 438 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 11, 12 și ale art. 448 alin. (2) C. proc. pen. sunt neconstituționale și contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 în ceea ce privește accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 alin. (2) și art. 129, raportat la art. 6 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Sub acest aspect, se are în vedere tratamentul diferențiat pe care îl prevăd dispozițiile art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în sensul excluderii posibilității inculpatului de a ataca cu recurs în casație hotărârea de achitare prin care s-a dispus soluționarea acțiunii civile, cu consecința obligării acestuia la plata despăgubirilor civile, pe când procurorul, partea civilă și partea responsabilă civilmente pot supune examinării pe calea recursului în casație, o decizie definitivă, prin care s-a soluționat latura civilă a cauzei, independent de soluția pronunțată pe latură penală, deci, inclusiv, în situația în care hotărârea vizează o soluție de achitare.

Totodată, în ceea ce privește dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., se observă că acestea nu cuprind niciun motiv de casare cu privire la latura civilă a cauzei care să vizeze modalitatea de soluționare a acțiunii civile, ci cuprind, exclusiv, motive de casare pe latură penală.

Prin urmare, incidența cazurilor de casare în ceea ce privește latura civilă a cauzei este condiționată de exercitarea și admiterea recursului în casație pe latură penală, aceasta fiind singura ipoteză în care instanța supremă se poate pronunța asupra laturii civile.

Or, în ipoteza în care nu sunt identificate motive de recurs în casație în ceea ce privește latura penală a cauzei, nelegalitatea constatată cu privire la latura civilă a cauzei nu mai poate face obiectul acestei căi extraordinare de atac.

De asemenea este de subliniat și necorelarea legislativă a dispozițiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen. - ce prevăd motivele de recurs în casație, cu dispozițiile art. 448 alin. (2) C. proc. pen., deoarece " greșita soluționare a laturii civile" la care se referă acest ultim text, nu se subsumează niciunuia din cazurile de recurs în casație.

Având în vedere aceste considerente, apreciem că remediile puse la dispoziția procurorului, părții civile, părții responsabile civilmente și inculpatului sunt asimetrice și discriminatorii în ceea ce privește restabilirea legalității, în cazul achitării inculpatului și obligării acestuia la plata despăgubirilor civile, cu consecința directă a încălcării egalității de arme - garanție a dreptului la un proces echitabil, precum și a încălcării liberului acces la justiție, inculpatul neavând acces la o cale extraordinară de atac, prin care să se restabilească legalitatea, atunci când instanța de apel a apreciat greșit asupra soluționării laturii civile.

Pentru motivele anterior expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 03 decembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2020 pe care o va desființa și rejudecând, va admite cererea formulată de inculpat și sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționale a dispozițiilor art. 436 alin. (1) lit. b), art. 438 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 11, 12 și ale art. 448 alin. (2) din C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 03 decembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2020.

Desființează încheierea recurată și, rejudecând:

Admite cererea formulată de inculpatul A. și sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționale a dispozițiilor art. 436 alin. (1) lit. b), art. 438 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 11, 12 și ale art. 448 alin. (2) din C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 decembrie 2024.