ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 802/2024

Ședința publică din data de 30 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 627/CP din data de 15 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022, printre altele, în baza art. 29 alin. (5) Legea nr. 47/1992 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (3) din C. proc. pen. formulată de inculpatul A..

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București, secția I penală a reținut următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu nr. 449/F/CP de la data de 25 iulie 2023, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului Ilfov, secția Penală, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 345 alin. (1) din C. proc. pen. au fost respinse ca neîntemeiate cererile și excepțiile invocate, printre alții și de inculpatul A., iar în temeiul art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2020 din data de 10.02.2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,

A dispus începerea judecății cauzei privind printre alții și pe inculpatul A..

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (3) din C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția I penală a reținut următoarele:

Excepția de neconstituționalitate este un mijloc procesual de apărare, prin care partea chemată în fața unei instanțe de judecată sau de arbitraj comercial, procurorul sau instanța din oficiu invocă neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță. Astfel, potrivit prevederilor cuprinse în art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Potrivit alin. (2) al textului de lege, excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial și de către procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. Alin. 3 al articolului prevede că nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din economia acestor dispoziții legale rezultă și condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate, respectiv: excepția de neconstituționalitate să fie ridicată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția de neconstituționalitate să aibă ca obiect o lege sau o ordonanță ori o prevedere dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; excepția de neconstituționalitate să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluționarea cauzei; excepția de neconstituționalitate să fie ridicată de către una din părți (inclusiv de către procuror când acesta participă la proces în condițiile legii) sau de instanță de oficiu; excepția de neconstituționalitate să nu aibă ca obiect o prevedere legală a cărei neconstituționalitate a fost stabilită printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Această ultimă condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale.

Curtea de Apel București, secția I penală, a reținut că prin excepția formulată, inculpatul contestator nu invocă în realitate o critică de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (3) din C. proc. pen. în raport cu prevederile Constituției, ci, prin excepția promovată dorește modificarea conținutului dispozițiilor art. 347 alin. (3) din C. proc. pen. în sensul de a permite o soluție de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru nemotivarea hotărârii supuse contestației. Or, o asemenea solicitare excedează competențelor Curții Constituționale, iar o soluție contrară ar permite instanței de control constituțional să se transforme într-un legiuitor pozitiv.

Modificarea dispozițiilor art. 347 alin. (3) din C. proc. pen. în sensul dorit este de atributul puterii legislative, din componența căreia în mod evident Curtea Constituțională nu face parte.

Așadar, având în vedere că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu întrunește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât dispozițiile art. 347 alin. (3) din C. proc. pen. nu au o legătură directă cu obiectul cauzei și nu ar ajuta la pronunțarea unei soluții în procedura soluționării contestațiilor formulate de inculpații în procedura camerei preliminare prin care au fost respinse cererile și excepțiile formulate în cauză și s-a dispus începerea judecății, în baza art. 29 alin. (5) Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (3) din C. proc. pen. formulată de inculpatul A..

Împotriva dispoziției cuprinse în încheierea nr. 627/CP din data de 15 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (3) din C. proc. pen., a formulat recurs inculpatul A..

Prin motivele de recurs, în esență, recurentul A. a susținut că, la data formulării cererii privind sesizarea Curții Constituționale, erau întrunite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, inclusiv cea a legăturii excepției cu soluționarea cauzei. În acest sens, a învederat că dispozițiile art. 347 C. proc. pen. nu permit completului de cameră preliminară din contestație să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel cum permit dispozițiile art. 421 C. proc. pen. ce reglementează soluționarea apelului, învederând că nu se critică o anumită lipsă a reglementării, ci se solicită să se clarifice dacă în modalitatea în care este redactat textul de lege, acesta corespunde prevederilor astfel cum au fost invocate, inclusiv în cuprinsul cererii de recurs.

Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate de recurentul inculpat A., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerințe:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și 3, instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul îndeplinirii condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În ceea ce privește existența unei legături efective între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, (nepublicată), s-au reținut următoarele: "Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite următoarele condiții: excepția a fost invocată de recurentul inculpat A., într-o cauză aflată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală (dosarul nr. x/2022, nr. y/2024), are în vedere neconstituționalitatea prevederilor art. 347 alin. (3) din C. proc. pen., iar textul criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că dosarul în care a fost invocată excepția are ca obiect contestațiile formulate de inculpații B., C., D., E. și A. împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 449/F/CP de la data de 25 iulie 2023, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului Ilfov, secția Penală, în Dosarul nr. x/2022.

În susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurentul A. a arătat că a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 347 alin. (3) din C. proc. pen., întrucât dispozițiile legale indicate încălcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12), art. 24 alin. (1), art. 52 alin. (1), alin. (2) teza a II-a din Constituția României întrucât completul de cameră preliminară învestit cu soluționarea unei căi de atac declarate împotriva unei încheieri pronunțate în procedura de cameră preliminară nu poate dispune o soluție de trimitere spre rejudecare, așa cum o poate face completul de apel, conform art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen.

Înalta Curte, în acord cu susținerile instanței care a pronunțat încheierea recurată, constată că obiecțiunile formulate de recurent cu privire la dispozițiile legale criticate nu reprezintă, în realitate, aspecte de neconstituționalitate, apte să provoace un examen al conformității normelor legale cu legea fundamentală a României.

Așadar, Înalta Curte reține că, deși pare actual și legitim demersul autorului excepției la acest moment procesual, este, în fapt, unul punctual, tinzând, practic, la obținerea unei modificări legislative, la extinderea, dincolo de litera și spiritul lor, a textelor de lege apreciate ca neconstituționale, ceea ce este în mod evident inadmisibil, întrucât potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv, ceea ce înseamnă că nu se poate substitui legiuitorului întrucât ar contraveni prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării" (Decizia nr. 136 din data de 03 martie 2021 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 494 din 12 mai 2021).

Or, în aceste condiții, în cauză nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției cuprinse în încheierea nr. 627/CP din data de 15 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022(1083/2024), de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (3) din C. proc. pen.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției cuprinse în încheierea nr. 627/CP din data de 15 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022(1083/2024), de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (3) din C. proc. pen.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2024.