ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 338/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 2/A din 6 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2019, între altele, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul inculpat A. privind sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 267 C. pen., art. 369 alin. (6) C. proc. pen., art. 47 C. pen. cu aplicarea art. 193 alin. (2) C. pen., art. 114 alin. (4) C. proc. pen. și art. 115 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri, la 02 aprilie 2024 (data poștei, fila x) a promovat recurs inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 6 pentru termenul de judecată din 25 aprilie 2024.

La acest termen, Înalta Curte a invocat excepția tardivității căii de atac, în raport de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1990.

Examinând, în acest context, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul deciziei penale nr. 2/A din 6 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2019, raportat la textele de lege incidente în cauză, Înalta Curte constată că acesta este tardiv.

Astfel, potrivit prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că în cuprinsul său nu se socotește ora la care începe să curgă și nici ora la care se împlinește, și peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivității acestuia.

În raport cu aceste dispoziții, având în vedere că decizia penală nr. 2/A din 06.01.2021 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost pronunțată la 06.01.2021, ora 12:00, termenul de 48 de ore în care inculpatul putea declara recurs s-a împlinit cel mai târziu la 08.01.2021, ora 14:00, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, termenul de 48 de ore curge de la pronunțare, iar nu de la comunicare.

Așadar, raportat la dispozițiile legale anterior menționate și având în vedere data pronunțării deciziei, Înalta Curte constată că la 02 aprilie 2024, când a fost declarat recursul de către inculpat, termenul în care se putea ataca dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale expirase.

Având în vedere cele expuse mai sus, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 2/A din 6 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2019, iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 2/A din 6 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2024.