ÎCCJ, Decizia nr. 230/2021

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată, sub nr. x/2021, contestația formulată de persoana extrădată A. împotriva sentinței penale nr. 96/F din 7 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Prin sentința anterior menționată, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., s-a admis contestația la executare, formulată de Biroul Executări penale al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Astfel, s-a constatat ivită o împiedicare la predarea către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii a persoanei extrădate A., soluție dispusă prin sentința penală nr. 51/F/1.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2020, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 267/26.03.2021, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, convenită pentru data de 12.05.2021.

Totodată, s-a menținut măsura arestării, în vederea predării, a persoanei extrădate.

În memoriul cuprinzând motivele de contestație, contestatorul persoană extrădată A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care, în vederea soluționării excepției invocate, s-a procedat la formarea dosarului asociat nr. x/2021

Prin încheierea din data de 20 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, formulată de contestatorul persoană extrădată A..

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că cererea de sesizare a instanței de control constituțional trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții și anume: să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În aceste condiții, s-a constatat că excepția de neconstituționalitate a fost invocată de către contestatorul persoană extrădată A., prin apărător ales, în fața unei instanțe judecătorești și vizează dispoziții dintr-o lege în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Însă, în acest context, s-a reținut și faptul că admisibilitatea cererii impune îndeplinirea cumulativă și a cerinței ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificație cu privire la soluția ce ar putea fi dată fondului litigiului, inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.

Astfel, s-a reținut că partea care invocă excepția trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăți și a pronunțării unei soluții în ceea ce o privește, care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională.

Totodată, s-a reținut că decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existența unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se pronunța în cauză.

Nu în ultimul rând, instanța supremă a făcut trimitere la dispozițiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a căror neconstituționalitate a fost invocată de către contestatorul persoană extrădată A., dispoziții legale care au următorul conținut:

"În cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57."

Prin urmare, secția penală a Înaltei Curți a apreciat că aceste prevederi legale nu au aplicabilitate în cauza în care au fost invocate, întrucât hotărârea de extrădare a contestatorului persoană extrădată A. este definitivă, având autoritate de lucru judecat, iar prin acea hotărâre s-a dispus menținerea arestării persoanei extrădate, până la predare.

În consecință, o eventuală decizie a Curții Constituționale prin care s-ar constata neconstituționalitatea textului art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, nu ar putea influența soluția în prezenta cauză, în etapa procesuală în care aceasta se află.

În concluzie, prima instanță a apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată de contestatorul persoană extrădată A. nu respectă cerința de admisibilitate reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la existența legăturii excepției cu soluționarea cauzei.

Împotriva încheierii din data de 20 mai 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, contestatorul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 6 septembrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public, cele ale apărătorului ales al recurentului contestator, precum și ultimul cuvânt al acestuia fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat de contestatorul A., Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefondat și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ, respectiv:

a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d) dispozițiile criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că o cerere de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, textul de lege menționat prevăzând doar condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei "indiferent de obiectul acesteia".

În ceea ce privește primele trei condiții prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt îndeplinite. Astfel, excepția a fost invocată de contestatorul A. în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (dosarul nr. x/2021), are în vedere neconstituționalitatea unor dispoziții legale în vigoare (art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004), iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Însă, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Prioritar examinării în concret a acestei condiții, se impun anumite considerații generale asupra excepției de neconstituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituția României, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, deoarece prin Legea nr. 47/1992 se stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a controla constituționalitatea prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Judecătorul cauzei nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii legale atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate a excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția ridicată.

În aplicarea acestor dispoziții legale, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Astfel, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmărește o modificare sau completare a actului normativ.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Totodată, cu referire la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță.

În acest sens, se reține că prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale, (paragraful18) s-a statuat că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

În examinarea îndeplinirii legăturii normei legale ce face obiectul excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reține că, recurentul contestator a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (care privesc una dintre soluțiile ce pot fi pronunțate în cazul unei cereri de extrădare, respectiv admiterea acesteia și totodată, obligativitatea instanței de a dispune menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate), în propria cale de atac ce are ca obiect contestația declarată de persoana extrădată A. împotriva sentinței penale nr. 96/F din 7 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021, hotărâre, prin care s-a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării persoanei extrădabile, în vederea predării.

De asemenea, se constată că hotărârea prin care s-a dispus extrădarea recurentului contestator are caracter definitiv, dobândind astfel autoritate de lucru judecat, hotărâre prin care s-a dispus totodată, și menținerea măsurii arestării, în vederea predării, constatându-se că persoana extrădabilă, a fost reținută și arestată provizoriu, în vederea extrădării.

Având în vedere și etapa procesuală în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Completul de 5 Judecători al instanței supreme apreciază că soluționarea excepției invocate cu referire la procedura de menținere a stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, nu poate avea o influență directă cu privire la soluționarea cauzei, neexistând o legătură efectivă între excepția de neconstituționalitate invocată și modalitatea de soluționare a cauzei, care să determine necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional.

În atare condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că cererea de sesizare a instanței de control constituțional nu respectă cerința de admisibilitate reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la existența legăturii excepției cu soluționarea fondului cauzei.

Față de cele dezvoltate anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 20 mai 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se va suporta din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 20 mai 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se suportă din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 septembrie 2021.