ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 196/2023

Asupra cauzei penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală/F/CP din data de 08 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023), printre altele, În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 rap. la art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Potrivit alin. (2) excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

Potrivit alin. (3), nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Potrivit art. 29 alin. (5), dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În esență, referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale, Curtea de Apel București a avut în vedere dispozițiile legale criticate respectiv neconstituționalitatea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. în ansamblul său prin raportare la dispozițiile art. 21, art. 126 și art. 132 din Constituția României,

Or, Curtea de Apel București a constatat că în situația de față se invocă neconstituționalitatea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. în ansamblul său care nu are legătură cu soluționarea cauzei de față care are ca obiect plângerea petentului A. împotriva soluției de clasare dispuse prin Ordonanța nr. 1738/P/2022 din data de 23.09.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin Ordonanța nr. 259/II-2/2022 din data de 23.11.2022 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, constatându-se că petentul a interpretat în mod propriu și discreționar dreptul de petiționare și acces la justiție, apreciind în mod subiectiv că toate persoanele care nu sunt de acord cu susținerile sale săvârșesc fapte de natură penală.

S-a constatat, astfel, că în privința condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3), acestea nu sunt îndeplinite în mod cumulativ. Astfel, deși excepția a fost ridicată de către o parte din dosar în fața unei instanțe judecătorești și privește neconstituționalitatea unei legi în vigoare, respectiv Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., nu este îndeplinită condiția existenței unei legături între legea a cărei neconstituționalitate este invocată și soluționarea cauzei în discuție.

Astfel, în Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, parag. 30, publicată în M. Of. nr. 69/1.02.2016, Curtea a reținut că, "în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract.[...] Neconstituționalitatea unei dispoziții legale nu are numai o funcție de prevenție, ci și una de reparație, întrucât ea vizează în primul rând situația concretă a cetățeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată" (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în M. Of. nr. 69/1.02.2016).

S-a apreciat de către judecătorul de cameră preliminară că, petentul A. a invocat neconstituționalitatea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. în ansamblul său. Or, raportat la caracterul vag, imprecis, al excepției de neconstituționalitate, în mod evident nu s-a putut stabili existența unei legături între obiectul excepției și soluționarea cauzei deduse judecății.

Această condiție de admisibilitate a cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional ar fi fost îndeplinită doar în condițiile în care excepția ar fi vizat prevederi legale aplicabile în mod concret în speța de față, ce are ca obiect plângerea formulată de petent împotriva unei soluții de clasare (de exemplu dispozițiile legale care reglementează procedura plângerii conform art. 340 și urm. C. proc. pen. ori dispozițiile în temeiul cărora procurorul a dispus soluția de clasare). Mai mult decât atât, judecătorul de cameră preliminară a constatat că petentul nu a invocat chestiuni de neconstituționalitate extrinsecă a legii, în legătură cu modalitatea de adoptare a acesteia, care ar fi putut eventual să justifice criticarea legii în ansamblul său, ci chestiuni de neconstituționalitate intrinsecă, fără însă a indica în mod precis dispozițiile legale care ar fi afectate, din perspectiva sa, de un viciu de neconstituționalitate.

Totodată, cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă și din perspectiva faptului că unele dintre prevederile legii criticate au fost deja constatate ca fiind neconstituționale prin decizii anterioare ale Curții Constituționale, nefiind așadar îndeplinită nici condiția prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Deopotrivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă inclusiv din perspectiva prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 rap. la art. 29 alin. (4) din același act normativ, motivarea în sine a excepției în prezenta cauză neavând nicio legătură cu excepția invocată, care vizează C. proc. pen. în ansamblul său, excepția fiind practic nemotivată.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii/F/CP din data de 08 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023, A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac și a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Examinând dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii/F/CP din data de 08 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023,prin prisma criticilor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din analiza coroborată a textului de lege criticat și a motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, nefiind îndeplinite cerințele de admisibilitate expres prevăzute de lege.

Astfel, din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor exigențe de admisibilitate cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:

- calitatea de parte în proces a autorului excepției;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii; sub acest aspect, se impune observația că indicarea explicită a textului normativ criticat este o condiție absolut necesară în etapa evaluării admisibilității cererii, numai astfel putându-se determina obiectul excepției de neconstituționalitate, dar și existența legăturii dintre norma criticată și soluția ce ar putea fi dată cauzei în care partea a înțeles să uzeze de mijlocul procedural al excepției;

- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului; fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 916/16.12.2014);

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine dispozițiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curții Constituționale are însă valențele unui act procedural prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. În întocmirea unui astfel de act procedural, instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția are, potrivit legii, nu doar competența, ci și responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională, în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

Înalta Curte constată că prevederile criticate respectiv neconstituționalitatea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. în ansamblul său nu au o înrâurire asupra soluționării prezentei cauze, ce are ca obiect, astfel cum s-a menționat anterior, plângerea petentului A. împotriva soluției de clasare dispuse prin Ordonanța nr. 1738/P/2022 din data de 23.09.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin Ordonanța nr. 259/II-2/2022 din data de 23.11.2022 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În ceea ce privește invocarea neconstituționalității Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. în ansamblul său, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se află în fața unei excepții ridicate în condițiile prevăzute de lege, nefiind făcută o analiză din perspectiva fiecărui text de lege și a incompatibilității sale cu dispozițiile legii fundamentale, excepția nefiind motivată a fost invocat doar formal fără însă a indica în mod precis dispozițiile legale care sunt afectate, de un viciu de neconstituționalitate.

Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă inclusiv din perspectiva faptului că unele dintre prevederile Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. au fost deja constatate ca fiind neconstituționale prin decizii anterioare ale Curții Constituționale, nefiind așadar îndeplinită nici condiția prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte arată că decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune, pe de o parte existența unei legături directe între norma contestată și soluția ce urmează a se da în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia Curții Constituționale în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra conținutului hotărârii judecătorului.

Astfel, sub aspectul legăturii dispozițiilor criticate cu soluționarea cauzei de față - exigențe stipulate de art. 29 alin. (1) teza a II- a din Legea nr. 47/1992, modificată, se constată faptul că nu este îndeplinită această condiție.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției cuprinse în încheierea/F/CP din data de 08 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției cuprinse în încheierea/F/CP din data de 08 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 martie 2023

GGC - NN