ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 623/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 423/A din data de 20.03.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 431 alin. (1) din C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către contestatorul A. cu privire la decizia penală nr. 653/A din 29.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins cererea formulată de contestatorul A. privind sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a deciziei penale nr. 653/A din 29.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

În esență, pentru a dispune astfel, în ceea ce privește dispoziția din cuprinsul deciziei penale cu referire la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României Curtea de Apel București a reținut că, potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial, precum și de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

S-a arătat că, excepțiile de neconstituționalitate invocate de contestatorul A. nu îndeplinesc cerințele de admisibilitate prevăzute de lege. Astfel, apelantul-contestator nu a invocat o excepție de neconstituționalitate cu privire la o ordonanță de urgență sau lege, ci cu privire la o hotărâre judecătorească.

În acest context, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește condițiile de admisibilitate referitoare la obiectul acestora (neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare), în condițiile în care contestatorul a invocat neconstituționalitatea unei hotărâri judecătorești, ce nu poate fi supusă controlului efectuat de către Curtea Constituțională sub aspectul pretinsei neconstituționalități.

Concluzionând, Curtea a reținut că cererea formulată de către contestator vizând sesizarea Curții Constituționale nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.

*****

Împotriva acestei dispoziții, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, contestatorul A. a formulat calea de atac a contestației, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17.06.2025, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 23.09.2025, ocazie cu care persoana contestatoare și-a recalificat calea de atac ca fiind recurs, concluziile părților fiind consemnate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Examinând recursul formulat în cauză de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerințe:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Textul de lege instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocată înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

În aplicarea legii, instanța de judecată realizează o verificare numai asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția respectivă. Excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze dacă scopul pentru care a fost prevăzută de lege este îndeplinit în cauză.

Din perspectiva considerentelor anterior menționate, Înalta Curte constantă că, în speță, excepția de neconstituționalitate a fost invocată împotriva unei hotărâri judecătorești, respectiv decizia penală nr. 653/29.03.2023 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul x/2021, astfel încât cerința prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu este îndeplinită, întrucât nu a fost invocată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare.

În consecință, apreciind că nu există motive de reformare a soluției primei instanțe din cuprinsul dispoziției din cadrul deciziei penale nr. 423/A din data de 20.03.2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca urmare a constatării neîndeplinirii cumulative a condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de recurentul A..

Față de soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției din cuprinsul deciziei penale nr. 423/A din data de 20.03.2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2024 privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2025.