ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 293/2023

Ședința publică din data de 12 aprilie 2023

Deliberând asupra recursului declarat de petentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, constată următoarele:

Prin încheierea F/CP din 08 decembrie 2022, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală, în baza art. 29 alin. (5) cu referire la dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 135/2010.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate expres și limitativ prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Din analiza dispozițiilor art. 29 ale Legii nr. 47/1992, astfel cum sunt redate în paragraful precedent, a rezultat că una dintre cauzele de inadmisibilitate o constituie irelevanța, adică situația în care excepția nu este pertinentă pentru soluționarea procesului de către instanța de judecată.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate poate avea ca obiect numai o dispoziție legală de care depinde soluționarea cauzei. Soluția adoptată de legiuitor este una judicioasă, justificată de faptul că doar în aceste condiții, cel ce a ridicat excepția justifică un interes legitim pentru controlul constituționalității legii, iar dacă excepția a fost invocată din oficiu, judecătorul în mod legitim poate impune exercitarea acestui control, de care depinde însăși îndeplinirea funcției sale jurisdicționale.

S-a mai arătat că excepția de neconstituționalitate constituie atât o garanție constituțională a drepturilor și libertăților conferite cetățenilor, pentru apărarea lor împotriva unor eventuale erori ale legiuitorului prin instituirea unor reguli neconstituționale, cât și un incident ivit în desfășurarea unui proces în fața instanței judecătorești, constând în contestarea legitimității constituționale a unei prevederi dintr-o lege sau dintr-o ordonanță de urgență de care depinde judecarea cauzei.

Curtea a reținut că dispozițiile invocate de petent nu au legătură cu soluționarea pricinii, neexistând o motivare cu privire la modul în care prevederile constituționale invocate ar fi afectate de dispozițiile C. proc. pen. în ansamblul său. Din actele și lucrările dosarului s-a reținut că petentul a înțeles să formuleze o plângere în temeiul art. 340 din C. proc. pen. împotriva ordonanței procurorului din data de 27.05.2022, solicitând desființarea soluției de netrimitere în judecată și continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, înșelăciune, abuz în serviciu, fals intelectual.

Or, s-a arătat că prevederile a căror neconstituționalitate este invocată pe calea excepției nu au legătură nici cu textele conținând normele de incriminare a căror incidență a fost reclamată prin plângerea penală și nici cu dispozițiile procedurale care au fundamentat soluția de netrimitere în judecată, respectiv art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. Astfel, s-a apreciat că simpla enumerare a unor texte constituționale ori din tratate internaționale presupus afectate de normele criticate nu reprezintă o veritabilă critică, instanța de judecată neputându-se substitui autorului în motivarea acesteia.

Raportând toate aceste considerente la demersul petentului, Curtea a reținut că aspectele a căror neconstituționalitate este invocată sunt, de fapt, chestiuni care țin de reglementarea fazei de urmărire penală și de rolul organelor de urmărire penală, criticile expuse în motivarea excepției nefiind de fapt contradicții cu textele constituționale, ci probleme de aplicare concretă a dispozițiilor legale din materia urmăririi penale.

Împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., a declarat recurs petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2022.

Prin cererea de recurs formulată la data de 12.12.2022, s-a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, astfel cum aceasta a fost formulată, cu consecința sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, privind Accesul liber la justiție, art. 126 alin. (1) din Constituție, privind Instanțele judecătorești și art. 132 alin. (1) din Constituție, privind Statutul procurorilor.

S-a precizat că excepția de neconstituționalitate ridicată privește o lege în vigoare, are legătură cu soluționarea cauzei, a fost ridicată la cererea uneia dintre părți și nu privește prevederi care să fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Recurentul a considerat că admiterea de către Curtea Constituțională a prezentei excepții de neconstitutionalitate ar avea ca efect implicit atât anularea (desființarea) actelor de cercetare penală efectuate în dosarul nr. x/2021 al Pachetului de pe lângă Curtea de Apel București, anularea (desființarea) ordonanței de clasare emise la data de 27.05.2022 de procurorul de caz, cât și a ordonanței nr. 172/II-2/2022 emise la data de 15.07.2022 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva soluției de clasare, cât și anularea (desființarea) hotărârii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată.

Au fost formulate precizări la cererea de recurs formulată la data de 12.12.2022, prin care recurentul a arătat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. a fost respinsă de instanța de fond cu încălcarea normelor de drept material, întrucât erau îndeplinite cerințele legale de admisibilitate, astfel cum acestea sunt prevăzute prin dispozițiile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale și, pe cale de consecință, a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 126 alin. (1) și art. 132 alin. (1) din Constituție.

De asemenea, recurentul a precizat că, în subsidiar, solicită admiterea în parte a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a următoarelor articole din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen.:

- art. 21 privind Accesul liber la Justiție - alin. (1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților si a intereselor sale legitime, alin. (2) Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, alin. (3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil;

- art. 126 privind Instanțele judecătorești - alin. (1) Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație si Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege;

- art. 132 privind Statutul procurorilor - alin. (1) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.

Recurentul a considerat că dispozițiile Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. stabilesc și definesc în mod neconstitutional atribuțiile și competențele procurorului în procesul penal, în sensul în care, atât organele de cercetare penală, cât și procurorul sunt puse la nivel de egalitate cu judecătorul de drepturi si libertăți, cu judecătorul de cameră preliminară, inclusiv, cu instanțele judecătorești.

Analizând cu prioritate excepția tardivității declarării căii de atac a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

La data de 08 decembrie 2022, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală, a pronunțat încheierea prin care, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 135/2010.

La data de 12 decembrie 2022, petentul A. a formulat recurs împotriva dispoziției de respinge a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată .

În contextul acestor elemente factuale, Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu o excepție de neconstituționalitate, poate fi atacată la instanța imediat superioară în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În lipsa unor dispoziții exprese și derogatorii, termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, se calculează conform art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., normă procesual penală cu caracter general.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen.:

"(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește."

În raport de aceste dispoziții exprese, Înalta Curte constată că recursul formulat de petentul A. este tardiv, calea de atac fiind declarată la data de 12 decembrie 2022, după expirarea termenului de 48 de ore de la data pronunțării încheierii F/CP din 08 decembrie 2022, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală.

Împrejurarea că termenul procedural prevăzut de lege pentru exercitarea recursului s-a împlinit într-o zi nelucrătoare (respectiv, la data de 10.12.2022) este irelevantă sub aspectul tardivității căii de atac, întrucât termenele pe ore nu se prorogă, neexistând o dispoziție legală în acest sens.

Prevederile art. 269 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la împlinirea termenelor a căror ultimă zi cade într-o zi nelucrătoare, reglementează exclusiv ipopteza termenelor pe zile, fiind strict aplicabile acestei categorii de termene și neputând fi extinse, prin analogie, la situația distinctă a termenelor pe ore.

Prin urmare, exercitarea recursului după expirarea celor 48 de ore de la pronunțarea hotărârii atacate atrage, în speță, incidența dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Pe cale de consecință, constatând întemeiată excepția tardivității recursului, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziției de respinge a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, din cuprinsul încheierii F/CP din 08 decembrie 2022, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziției de respinge a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, din cuprinsul încheierii F/CP din 08 decembrie 2022, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2023.