ÎCCJ, Decizia nr. 135/2018

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

I. Prin Încheierea din data de 7 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul inculpat A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31

1

și art. 31 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale trebuie să îndeplinească cumulativ cele patru cerințe stipulate expres de textul legislativ: starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare; prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În privința excepției de neconstituționalitate a textului criticat, instanța a reținut că primele trei condiții rezultate din interpretarea prevederilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 sunt îndeplinite: excepția a fost invocată de apelantul intimat inculpat în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală și vizează dispozițiile art. 31

1

și art. 31 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, text în vigoare, care nu a fost declarat neconstituțional.

Pentru a fi îndeplinită ultima condiție de admisibilitate, respectiv aceea ca textul criticat să aibă legătură cu soluționarea cauzei, este necesar ca aceste prevederi legale să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Excepția de neconstituționalitate formulată privește textul art. 31

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, potrivit căruia:

"Procedura de judecată în cameră preliminară se desfășoară de un judecător din completul prevăzut la art. 31 alin. (1) lit. a)", iar potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. a) din legea menționată, în cauzele penale date, potrivit legii, în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, "completul de judecată este format din 3 judecători".

Analizând stadiul procesual, instanța a constatat că prezenta cauză se află în curs de judecare a apelurilor declarate de către Ministerul Public și de către apelantul intimat inculpat împotriva Sentinței penale nr. 305 din data de 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/2016, prin care, între altele, în baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., apelantul intimat inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatului interzicându-i-se, totodată, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În raport cu dispozițiile procesuale criticate pentru neconstituționalitate, văzând stadiul procesual al cauzei, constând în apel formulat împotriva unei hotărâri de condamnare pronunțate în cadrul judecării fondului, instanța a apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății, deoarece o posibilă soluție a instanței de contencios constituțional cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor ce reglementează compunerea diferită, din trei judecători, a completului de judecată ce soluționează cauzele pe fond la Înalta Curte de Casație și Justiție, spre deosebire de completul de judecător unic care soluționează procedura camerei preliminare la această instanță, nu mai poate avea vreo înrâurire efectivă asupra soluției ce s-ar putea pronunța cu privire la cererea de apel formulată de apelantul intimat inculpat.

Prin urmare, a reținut instanța, la acest moment, nu se mai poate susține că apelantul intimat inculpat are un interes specific în soluționarea excepției invocate.

II. Împotriva acestei încheieri, inculpatul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți la data de 6 iulie 2018, sub nr. x/2017/12.1, fiind fixat termen la data de 24 septembrie 2018.

Concluziile apărătorului recurentului inculpat și ale reprezentantului Ministerului Public la termenul din data de 24 septembrie 2018 au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

III. Examinând hotărârea atacată, prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, față de criticile formulate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că recursul declarat de inculpatul A. este nefondat.

Astfel, referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din legea menționată.

Efectuată întotdeauna de instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor cerințe ce trebuie îndeplinite cumulativ:

- calitatea de parte în proces a autorului excepției;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care acestea sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului. Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate"

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine însă dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992. A admite că instanța în fața căreia a fost invocată excepția nu ar avea posibilitatea de a cenzura cererile de sesizare echivalează cu a considera că, în procedura reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992, evaluarea instanței are doar un caracter pur formal, concluzie inconciliabilă cu specificul cerințelor de admisibilitate ce trebuie evaluate și care, așa cum s-a arătat, nu antamează întotdeauna doar chestiuni de formă.

Din această perspectivă, o cerere de sesizare a Curții în controlul de constituționalitate poate fi calificată ca inadmisibilă atunci când, exemplificativ, tinde, fie la învestirea acesteia cu un examen ce excedează, în mod vădit, competenței sale, intrând în sfera de competență exclusivă a legiuitorului (mutatis mutandis Deciziile nr. 284 din 24 ianuarie 2011, 176 din 6 martie 2012, 187 din 6 martie 2012, 378 din 26 iunie 2014 ale Curții Constituționale), fie la un control de constituționalitate nu a unui text de lege anume determinat, ci a concluziei ce ar rezulta din corelarea mai multor dispoziții de lege (mutatis mutandis Deciziile nr. 486 din 11 decembrie 2003, 85 din 27 ianuarie 2011, 537 din 15 octombrie 2014 ale Curții Constituționale).

Totodată, în ceea ce privește condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea cauzei este de observat că raportul cu soluționarea cauzei trebuie să privească incidența dispoziției legale, a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății.

Astfel, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de o parte, existența unei legături directe dintre norma contestată și soluția procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care decizia din contencios constituțional îl va avea în proces, aceasta trebuind să producă efecte materiale asupra conținutului deciziei judecătorului.

Examinând excepția invocată de inculpatul A. sub aspectul interesului procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că această condiție nu este îndeplinită.

Astfel, în doctrină s-a reținut că "această cerință presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții în vederea trimiterii cauzei la Curtea Constituțională, pentru soluționarea excepției: existența unei relații între situația juridică a părții și mijlocul procesual la care aceasta a recurs și respectiv remedierea situației juridice a părții prin soluționarea excepției de neconstituționalitate." (Curierul Judiciar nr. 9/2008, pg. 105 " - Condiția interesului în cazul cererii de trimitere a cauzei la Curtea Constituțională în vederea examinării constituționalității unui text de lege într-o cauză pendinte pe rolul instanțelor de judecată).

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate, impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

Stabilirea acestui interes se face de către instanța de judecată, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport, cu procesul în care a intervenit și a efectului pe care decizia Curții Constituționale îl produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Astfel, critica unui text de lege ca fiind neconstituțional nu poate fi analizată formal ci trebuie verificată condiția prealabilă a interesului născut și actual, fiind necesar a se aprecia că, în mod real, soluționarea aspectului neconstituțional al textelor conduce la respectarea dreptului părții în conformitate cu dispozițiile Constituției României.

În cauză, excepția de neconstituționalitate menționată privește următoarele texte din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată:

Art. 31.- (1) În materie penală, completele de judecată se compun după cum urmează:

a) în cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de judecată este format din 3 judecători;

d) pentru contestațiile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii de drepturi și libertăți și judecătorii de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de judecată este format din 2 judecători.

Art. 31

1

. - Procedura de judecată în cameră preliminară se desfășoară de un judecător din completul prevăzut la art. 31 alin. (1) lit. a).

În susținerea admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată făcând trimitere la textele de lege afectate de dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate, precum și la normele constituționale și cele din izvoarele internaționale care, în opinia apărării, intră în conflict cu aceste dispoziții, recurentul inculpat a susținut că disocierea produsă în compunerea completului de judecată afectează dreptul la un proces echitabil al inculpatului și, în același timp, afectează și drepturile celor doi judecători îndepărtați, prin dispoziția legii, de la efectuarea unei judecăți în cauza respectivă.

În examinarea interesului cererii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, contrar celor susținute de inculpat, constată că o eventuala decizie a Curții Constituționale prin care s-ar statua asupra constituționalității sau, dimpotrivă, asupra neconstituționalității dispozițiilor criticate nu poate avea niciun fel de înrâurire în ce privește soluția de condamnare a inculpatului, în condițiile în care hotărârea criticată a fost pronunțată în urma analizării probatoriului din faza de urmărire penală, a cărui legală administrare a fost constatată definitiv în procedură de cameră preliminară și al cărui conținut a fost contestat în cursul judecății, de către inculpat, probatoriu care a fost readministrat, în raport, cu acuzațiile aduse acestuia, fiind avute în vedere și probele propuse de către inculpat și administrate de către instanța de fond.

Similar instanței de fond, Completul de 5 Judecători, prin raportare la stadiul procesual al cauzei, apel formulat împotriva unei hotărâri de condamnare pronunțate în cadrul judecării fondului, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății, deoarece o posibilă soluție a instanței de contencios constituțional cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor ce reglementează compunerea diferită, din trei judecători, a completului de judecată ce soluționează cauzele pe fond la Înalta Curte de Casație și Justiție, spre deosebire de completul de judecător unic care soluționează cauza în procedura camerei preliminare la această instanță, nu mai poate avea vreo înrâurire efectivă asupra soluției ce s-ar putea pronunța cu privire la cererea de apel formulată de apelantul intimat inculpat.

Această soluție se impune, întrucât în cauză este depășită, atât etapa procesuală a camerei preliminare, la care se referă textele de lege criticate, cât și etapa soluționării fondului, iar potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 802/2017: "probele menținute ca legale de judecătorul de cameră preliminară pot face obiectul unor noi verificări de legalitate în cursul judecății din perspectiva constatării inadmisibilității procedurii prin care au fost obținute și a aplicării nulității absolute asupra actelor procesuale și procedurale prin care probele au fost administrate, în condițiile în care, în această ipoteză, se prezumă iuris et de iure că se aduce atingere legalității procesului penal, vătămarea neputând fi acoperită".

Prin urmare, nu poate fi stabilită o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei decizii de către instanța de contencios constituțional cu privire la dispozițiile criticate și soluționarea Dosarului nr. x/2017 având ca obiect apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 305 din data de 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, reținându-se că dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă nu sunt de natură să provoace o restrângere a drepturilor părții și să aducă atingere dreptului acestuia la un proces echitabil.

Pentru considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31

1

și art. 31 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare cuprinsă în încheierea din data de 7 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales pentru recurentul inculpat, în sumă de 40 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31

1

și art. 31 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare cuprinsă în încheierea din data de 7 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales pentru recurentul inculpat, în sumă de 40 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2018.

Procesat de GGC - LM