ÎCCJ, Decizia nr. 23/2018

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 5 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 273 alin. (1) și (3) C. pen., formulată de apelantul intimat inculpat A..

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că în susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a invocat contradicția cu art. 24 alin. (1) din Constituția României, apreciind că sintagma "faptele și împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat" este constituțională, exclusiv, în măsura în care, mai înainte ca să îl acuze de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, să facă dovada "ad probationem" a faptului că i s-a adus la cunoștință că elementele asupra cărora urmează a fi întrebat și la care trebuie să răspundă martorul poartă asupra unor fapte ori împrejurări esențiale, iar pe de altă parte, că după ce i s-a comunicat expres acest lucru, martorul a înțeles nu numai acest lucru, ci și riscul la care se expune declarând în mod mincinos, ori nedeclarând tot ceea ce știe. Neîndeplinirea de către cel în fața căruia urmează a fi efectuată audierea a acestei obligații ce îi incumbă echivalează cu încălcarea drepturilor fundamentale ale martorului, întrucât acesta nu are de unde să știe că răspunsurile sale vizează partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru de care este interesat organul de urmărire penală.

S-a mai susținut că norma juridică criticată (art. 273 alin. (1) și (3) C. pen.) este neconstituțională și pentru că este lipsită de previzibilitate și claritate, textul criticat venind în contradicție cu prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituția României potrivit cărora, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a apreciat că, în cauza de față nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

În ceea ce privește critica privind lipsa de previzibilitate a prevederilor art. 273 alin. (1) C. pen., text legal ce vine, în opinia apelantului intimat inculpat, în contradicție cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că dispozițiile art. 273 alin. (1) C. pen. respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, nefiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, art. 273 alin. (1) C. pen. este redactat cu suficientă claritate, inclusiv din perspectiva noțiunii de "împrejurare esențială", formularea fiind utilizată pentru a defini împrejurările ce au legătura cu cauza, pe care martorul le cunoaște și despre care este întrebat, această noțiune analizându-se în concret, în raport cu particularitățile speței, caracterul esențial urmând a fi determinat de obiectul probei, de importanța și necesitatea acesteia pentru rezolvarea cauzei. Noțiunea de "împrejurare esențială" este folosită în conformitate cu înțelesul de bază al acesteia, astfel că nu există un sens juridic distinct care să facă necesară intervenția legiuitorului pentru clarificarea noțiunii.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 273 alin. (1) și (3) C. pen., în termenul legal, a formulat recurs inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți - Completul de 5 Judecători la data de 12 ianuarie 2018, sub nr. x/1/2018, primul termen fiind stabilit, aleatoriu, la data de 26 februarie 2018.

Prin rezoluția președintelui de complet, termenul a fost preschimbat pentru data de 12 februarie 2018, termen la care au avut loc dezbaterile, iar concluziile apărătorului ales al recurentului inculpat și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al recurentului inculpat au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 273 alin. (1) și (3) C. pen., din cuprinsul încheierii din data de 5 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Așa cum s-a reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a patru cerințe, stipulate în mod expres de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, respectiv:

- starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

- activitatea legii, în sensul că excepția trebuie să privească un act normativ, lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

- prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Acest text de lege instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

Instanța de judecată în fața căreia s-a invocat o excepție de neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci se limitează, exclusiv, la analizarea pertinenței excepției, în sensul constatării existenței unei legături cu soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi obiectul acestuia, precum și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.

Astfel, în mod corect instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite doar o parte dintre condiții, respectiv excepția a fost ridicată în fața instanței de judecată învestită cu soluționarea cauzei în calea de atac a apelului, de către o persoană având calitatea de apelant intimat inculpat, vizează o dispoziție dintr-o lege care este în vigoare și nu a fost declarată neconstituțională.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate, impune justificarea unui interes de către autorul cererii, interes dat de legătura pe care dispoziția legală criticată o are cu soluționarea cauzei.

Stabilirea acestui interes se face de către instanța de judecată, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și efectul pe care decizia Curții Constituționale îl produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

În acest sens, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmărește o modificare sau completare a actului normativ.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pentru a admite cererea de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional. Partea care ridică excepția de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale și care sunt implicațiile declarării neconstituționalității acestor dispoziții asupra finalizării cauzei.

Din examinarea argumentelor invocate de inculpat în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reține că obiecțiunile formulate cu privire la dispozițiile art. 273 alin. (1) și (3) C. pen. nu reprezintă, în realitate, critici de neconstituționalitate apte să provoace un examen al conformității normei legale cu legea fundamentală a României.

Astfel, se observă că, deși autorul excepției a susținut că prevederile legale anterior menționate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) și art. 24 alin. (1) din Constituția României, în concret, criticile formulate tind la completarea textelor de lege criticate prin prevederea în cadrul acestor dispoziții a riscurilor pe care le poate suporta martorul când face afirmații mincinoase ori nu spune tot ceea ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale, iar prin invocarea lipsei de previzibilitate și claritate a dispozițiilor art. 273 alin. (1) și (3) C. pen., autorul excepției, în realitate, urmărește interpretarea sintagmei "faptele sau împrejurările esențiale" de către Curtea Constituțională. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, neputând interpreta dispozițiile legale, acesta reprezentând atributul exclusiv al organelor judiciare, ori modifica sau completa textele legale supuse controlului, acesta fiind atributul exclusiv al legiuitorului.

Raportat la prevederile art. 146 din Constituția României și art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea Constituțională verifică constituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare atunci când este ridicată o excepție de neconstituționalitate a acestora în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, și având în vedere faptul că, în speță, excepția invocată nu vizează, în realitate, o problemă de neconstituționalitate, ci de reformare legislativă și de interpretare a dispozițiilor legale, remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nefiind folosit de inculpat în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că un asemenea demers este inadmisibil.

Față de cele dezvoltate anterior, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 273 alin. (1) și (3) C. pen. cuprinsă în dispozitivul încheierii din data de 5 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 273 alin. (1) și (3) C. pen. cuprinsă în dispozitivul încheierii din data de 5 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2018.

Procesat de GGC - CL