ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 335/2018

I.Deliberând asupra recursului formulat de inculpații A. și B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate prin decizia penală nr. 285/A din 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 285/A din data de 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate invocată de contestatorii B. și A.

În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 394 alin. (5) C. proc. pen.

În baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A. cu privire la decizia penală nr. 393 din 14.03.2017 a Curții de Apel București - Secția I Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpați, s-a dispus a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 23.03.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, a fost înregistrată sub nr. x/2/2017 (x/2017), contestația în anulare formulată de condamnații A. și B. împotriva la deciziei penale nr. 393/A din 14.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2011, fiind invocat ca temei de drept dispozițiile art. 426 lit. b) și d) C. proc. pen.

La termenul de judecată din 16 februarie 2018, condamnații A. și B., prin apărător, au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen.

În motivarea cererii lor s-a susținut că reluarea dezbaterilor și a judecății de către un magistrat, în complet de divergență, fără a se readministra probele corespunzătoare acelei faze de judecată, reprezintă o încălcare a exigențelor dreptului la un proces echitabil, fiind încălcate prevederile art. 21 din Constituție.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția indicată, și anume ca dispoziția respectivă să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel, potrivit articolului criticat "în situația în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergență", aceste dispoziții fiind apreciate neconstituționale întrucât nu impun obligația completului de divergență de a readministra probatoriul.

Instanța de fond a apreciat că, raportat la cazurile de contestație în anulare prevăzute de articolul 426 C. proc. pen. și la cazurile invocate de contestatori - existența unui caz de încetare a procesului penal și faptul că instanța nu a fost compusă potrivit legii - obligațiile ce revin instanței ce soluționează o cauză în complet de divergență în legătură cu readministrarea probatoriului nu pot influența soluția din prezenta cauză.

Totodată instanța a constatat că aceeași excepție a fost invocată și în fața completului de divergență din dosarul nr. x/2011, cererea de sesizare a Curții Constituționale fiind respinsă prin încheierea din data de 07.03.2017.

Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., în termen legal, inculpații A. și B., au declarat recurs.

Analizând recursul declarant de inculpații A. și B., împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Analizând actele și lucrările din dosar Înalta Curte constată că inculpații A. și B., au formulat în temeiul art. 426 lit. b) și d) C. proc. pen., cerere de contestație în anulare a deciziei penale nr. 393/A din data de 14 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, ocazie cu care au invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cu care:

" în situația în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea sau unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergență", aceste dispoziții fiind apreciate neconstituționale întrucât nu impun obligația completului de divergență de a readministra probatoriul.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 (modificată și republicată), Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei;

- să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

Stabilirea acestui interes se face de către instanță, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și a efectului pe care decizia Curții Constituționale o produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Analizând pe rând condițiile prevăzute de lege pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată de inculpații A. și B., în acord cu instanța de fond, Înalta Curte constă, că cererea nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (decizia nr. 591 din 21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 16.12.2014).

Astfel, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură a produce un efect asupra conținutului hotărârii din procesul principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Așa cum s-a arătat, obiectul cauzei de față îl constituie admisibilitatea, în principiu a unei cereri de contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) și lit. d) C. proc. pen., motiv pentru care, în mod corect instanța de fond a apreciat că invocarea excepției de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza excepția vizând, așa cum a reținut și prima instanță, obligațiile instanței ce soluționează cauza în complet de divergență în legătură cu administrarea probatoriului.

II. Deliberând asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte, constată următoarele:

La termenul de judecată din data de 04 aprilie 2018, s-a transmis la dosarul cauzei o cererea formulată de inculpatul B., prin apărător C., prin care s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cu care: "sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă".

În motivarea cererii, inculpatul, prin apărător, a arătat că dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., prin neasigurarea dublului grad de jurisdicție, încalcă exigențele dreptului la un proces echitabil prevăzute de art. 16, art. 21 și art. 53 din Constituția României.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., formulată de inculpatul B., prin apărător, Înalta Curte o apreciază ca fiind inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Autorul excepției, inculpatul B., susține că prevederile legale apreciate ca fiind neconstituționale, art. 432 alin. (4) C. proc. pen., contravin dispozițiilor art. 16 din Constituția României, potrivit cu care: "(1)Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege", a prevederilor art. 21 din Constituția României:" (1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. (3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil", precum și a dispozițiilor art. 53 din Constituția României:" (1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".

Înalta Curte, reamintește că potrivit art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării unei excepții de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, mai multe condiții, așa cum s-a arătat în cele ce proced.

În aplicarea art. 29 din Legea 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că sesizarea Curții Constituționale este admisibilă numai în măsura în care, prin excepția invocată, se solicită constatarea neconstituționalității unei prevederi dintr-o lege, care are legătură cu soluționarea cauzei, or obiectul prezentei cauze îl constituie recursul împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 394 alin. (5) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpații A. și B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate prin decizia penală nr. 285/A din 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 130 lei, vor rămâne în sarcina statului iar onorariul interpretului de limbă persană, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituțuionalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., formulată de inculpatul B., prin apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpații A. și B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate prin decizia penală nr. 285/A din 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 130 lei, rămân în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă persană se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituțuionalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., formulată de inculpatul B., prin apărător.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 aprilie 2018.