ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 520/2018

I. Deliberând asupra recursului formulat de inculpații A. și B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate prin Decizia penală nr. 285/A din 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 285/A din data de 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate invocată de contestatorii B. și A..

În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen.

În baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A. cu privire la Decizia penală nr. 393/14.03.2017 a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpați, s-a dispus a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.

PENTru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 23.03.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, a fost înregistrată sub nr. x/2/2017 (x/2017), contestația în anulare formulată de condamnații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 393/A din 14.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2011, fiind invocat ca temei de drept dispozițiile art. 426 lit. b) și d) C. proc. pen.

La termenul de judecată din 16 februarie 2018, condamnații A. și B., prin apărător, au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen.

În motivarea cererii lor s-a susținut că reluarea dezbaterilor și a judecății de către un magistrat, în complet de divergență, fără a se readministra probele corespunzătoare acelei faze de judecată, reprezintă o încălcare a exigențelor dreptului la un proces echitabil, fiind încălcate prevederile art. 21 din Constituție.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția indicată și anume ca dispoziția respectivă să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel, potrivit articolului criticat "în situația în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergență", aceste dispoziții fiind apreciate neconstituționale, întrucât nu impun obligația completului de divergență de a readministra probatoriul.

Instanța de fond a apreciat că, raportat la cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și la cazurile invocate de contestatori - existența unui caz de încetare a procesului penal și faptul că instanța nu a fost compusă potrivit legii - obligațiile ce revin instanței ce soluționează o cauză în complet de divergență în legătură cu readministrarea probatoriului nu pot influența soluția din prezenta cauză.

Totodată, instanța a constatat că aceeași excepție a fost invocată și în fața completului de divergență din dosarul nr. x/2011, cererea de sesizare a Curții Constituționale fiind respinsă prin încheierea din data de 07.03.2017.

Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., în termen legal, inculpații A. și B., au declarat recurs.

II. Prin Decizia penală nr. 335 din data de 18 aprilie 2018, pronunțată de instanța de recurs în recurs în dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de inculpații A. și B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate prin Decizia penală nr. 285/A din 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală.

Au fost obligați recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 130 RON, au rămas în sarcina statului, iar onorariul interpretului de limbă persană s-a plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că inculpații A. și B. au formulat în temeiul art. 426 lit. b) și d) C. proc. pen., cerere de contestație în anulare a Deciziei penale nr. 393/A din data de 14 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, ocazie cu care au invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cu care:

"în situația în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea sau unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergență", aceste dispoziții fiind apreciate neconstituționale, întrucât nu impun obligația completului de divergență de a readministra probatoriul.

Înalta Curte a reținut că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 (modificată și republicată), Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei;

- să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

Stabilirea acestui interes se face de către instanță, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și efectul pe care decizia Curții Constituționale o produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Analizând, pe rând, condițiile prevăzute de lege pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată de inculpații A. și B., în acord cu instanța de fond, Înalta Curte a constatat, că cererea nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte a apreciat că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției, în raport, cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

S-a mai arătat că fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea, atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (Decizia nr. 591 din 21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014).

Astfel, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură a produce un efect asupra conținutului hotărârii din procesul principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Instanța a reținut că, obiectul cauzei de față îl constituie admisibilitatea, în principiu a unei cereri de contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) și lit. d) C. proc. pen., motiv pentru care, în mod corect instanța de fond a apreciat că invocarea excepției de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza excepția vizând, așa cum a reținut și prima instanță, obligațiile instanței ce soluționează cauza în complet de divergență în legătură cu administrarea probatoriului.

Cu referire la cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat următoarele:

La termenul de judecată din data de 04 aprilie 2018, s-a transmis la dosarul cauzei o cerere formulată de inculpatul B., prin apărător C., prin care s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cu care:"sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă".

În motivarea cererii, inculpatul, prin apărător, a arătat că dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., prin neasigurarea dublului grad de jurisdicție, încalcă exigențele dreptului la un proces echitabil prevăzute de art. 16, art. 21 și art. 53 din Constituția României.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., formulată de inculpatul B., prin apărător, Înalta Curte a apreciat-o ca fiind inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare:

Autorul excepției, inculpatul B., a susținut că prevederile legale apreciate ca fiind neconstituționale, art. 432 alin. (4) C. proc. pen., contravin dispozițiilor art. 16 din Constituția României, potrivit cu care: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege", a prevederilor art. 21 din Constituția României: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. (2) Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. (3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil", precum și a dispozițiilor art. 53 din Constituția României: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".

Înalta Curte a reamintit că, potrivit art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării unei excepții de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, mai multe condiții, așa cum s-a arătat în cele ce proced.

În aplicarea art. 29 din Legea 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, a rezultat că sesizarea Curții Constituționale este admisibilă numai în măsura în care, prin excepția invocată, se solicită constatarea neconstituționalității unei prevederi dintr-o lege, care are legătură cu soluționarea cauzei, or obiectul prezentei cauze îl constituie recursul împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 394 alin. (5) C. proc. pen.

PENTru considerentele expuse, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul formulat de inculpații A. și B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate prin Decizia penală nr. 285/A din 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați au fost obligați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 130 RON, au rămas în sarcina statului, iar onorariul interpretului de limbă persană, s-a plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., formulată de inculpatul B., prin apărător.

III. Împotriva, dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 285/A din data de 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (x/2017), au formulat un nou recurs inculpații A. și B., solicitând admiterea acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 26 aprilie 2018 sub nr. x/1/2018, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului 9.

Examinând recursul formulat sub aspectul admisibilității, se apreciază că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Se constată că dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate prin Decizia penală nr. 285/A din 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, ce formează obiectul prezentei căi de atac, este definitivă.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 551 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu contestație, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege, iar potrivit dispozițiilor art. 551 alin. (4) C. proc. pen., acestea rămân definitive la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația.

Se reține că în privința hotărârii penale atacate, care este definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei alte căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea recursului exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. În speța de față se poate ataca cu recurs numai dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 285/A din data de 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

Înalta Curte reține însă că, această dispoziție de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 285/A din data de 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (x/2017), a rămas definitivă la data de 18 aprilie 2018, când instanța supremă s-a pronunțat prin Decizia penală nr. 335, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Or, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară "Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale".

Totodată, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Totodată, potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În cauză, se constată că inculpații A. și B., au formulat cerere de recurs împotriva unei hotărâri pronunțate care, deși avea prevăzută calea de atac a recursului, anterior instanța supremă se pronunțase în cauză, dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 285/A din data de 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (x/2017) ce putea fi atacată cu recurs, era deja definitivă la momentul înregistrării cauzei pe rolul acestei instanțe.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că dispoziția atacată este nesusceptibilă de reformare prin promovarea acestei căi de atac, recursul declarat încălcând principiul unicității acestei căi de atac.

Limitând calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, față de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

PENTru considerentele ce preced, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpații A. și B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 285/A din data de 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 130 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă persană se va achita din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpații A. și B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., cuprinsă în Decizia penală nr. 285/A din data de 22 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 130 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă persană se va achita din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 31 mai 2018.

Procesat de GGC - CL