ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra excepției inadmisibilității apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 413/Ap din data de 20 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 796/26.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr. x/2016

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a constatat că, prin sentința penală nr. 868/09.05.2017 a Judecătoriei Brașov pronunțată în dosarul penal nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 796/Ap/26.10.2017 a Curții de Apel Brașov, în baza art. 334 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. civ. pen.., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 334 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. civ. pen.., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, la care s-a adăugat sporul fix de 1/3 din pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni, respectiv 6 (șase) luni închisoare, în final acesta având de executat o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt săvârșite în termenul de încercare de 6 (șase) ani stabilit prin sentința penală nr. 1969/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x, definitivă prin decizia penală nr. 142/A/02.04.2014 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 1969/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Brașov, care a fost adăugată pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni.

S-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 60 C. pen.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată sub nr. x pe rolul Curții de Apel Brașov, persoana condamnată A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 796/Ap/26.10.2017 a Curții de Apel Brașov, solicitând, în temeiul art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.., admiterea contestației, desființarea deciziei și rejudecarea apelului.

Prin încheierea de ședință din data de 26.04.2018, în temeiul art. 431 C. proc. civ. pen.., în considerarea dispozițiilor art. 428 alin. (2) și art. 426 lit. a) C. proc. civ. pen.., a fost admisă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul persoană condamnată A..

Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.., potrivit cărora împotriva hotărârilor definitive se poate face contestație în anulare când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate. Astfel, în temeiul art. 432 C. proc. civ. pen.., Curtea a respins ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 796/26.10.2017 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2016

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat apel inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 noiembrie 2018.

În susținerea căii de atac, condamnatul a invocat existența cazului prevăzut de art. 426 lit. a) din C. proc. civ. pen.., solicitând admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei penale nr. 796 din 26.10.2017 a Curții de Apel Brașov și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând, în esență, că nu au fost respectate normele procedurale cu privire la citarea sa, precizându-se că nu a avut termen în cunoștință și că, instanța de judecată pe perioada cât era bolnav era obligată să-l citeze la spital, respectiv prin administrația Spitalului Orășenesc Rupea. Prin urmare, s-a apreciat că pentru termenul din 28.09.2017 procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.

Examinând excepția inadmisibilității apelului declarat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. civ. pen.. sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Conform art. 370 alin. (1) C. proc. civ. pen.. hotărârea prin care cauza este soluționată de prima instanță de judecată sau prin care aceasta se dezînvestește fără a soluționa cauza se numește sentință. Instanța se pronunță prin sentință și în alte situații prevăzute de lege.

Art. 2 al aceluiași text de lege prevede că hotărârea prin care instanța se pronunță asupra apelului, recursului în casație și recursului în interesul legii se numește decizie. Instanța se pronunță prin decizie și în alte situații prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că singurele situații în care instanța ce judecă contestația în anulare s-ar putea pronunța prin sentință, iar aceasta ar fi supusă căii de atac a apelului, sunt reprezentate de cazurile în care competența de soluționare aparține instanței de fond, respectiv cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. pen.., când sentința a rămas definitivă prin neapelare și cel prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. i) C. proc. civ. pen.., când ultima hotărâre a rămas definitivă prin neexecutarea căii ordinare de atac. În toate celelalte situații competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței de apel, iar decizia acesteia este definitivă.

În acest sens, se constată că prin decizia penală nr. 796/Ap/26.10.2017 a Curții de Apel Brașov în dosarul nr. x s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 868/09.05.2017 pronunțată de Judecătoria Brașov.

Ca atare, în mod corect Curtea de Apel Brașov, ca instanță de apel, s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare, iar potrivit art. 432 alin. (4) teza finală, decizia acesteia este definitivă.

Deopotrivă, se notează că, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. civ. pen.. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, cu respectarea principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

C. proc. civ. pen.. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procesuală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. pen.., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 413/Ap din data de 20 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. civ. pen.., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. civ. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 413/Ap din data de 20 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05 decembrie 2018.