ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1801/2010

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 13 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.(2 acte materiale) a fost condamnat inculpatul K.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de magistrat. În baza art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 acte materiale), a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de magistrat. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei principale timpul arestării preventive din data de 19 decembrie 2009 până în prezent și în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 2000 lei, sumă consemnată la dispoziția statului, la C.B. SA Sucursala Sf. Gheorghe, prin recipisa de consemnare din 24 decembrie 2009. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 6100 lei. S-a reținut că prin rechizitoriul nr. 26/P din 29 decembrie 2009 al M.P., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul K.A., pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 7812000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 acte materiale) și a unei infracțiuni de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În actul de sesizare a instanței se reține în esență că la datele de 09 decembrie 2009 și 15 decembrie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul i-a pretins martorului denunțător S.K., de fiecare dată, suma de 2000 lei pentru a-i substitui și restitui patru corpuri delicte ridicate pentru cercetări în Dosarul penal nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna instrumentat de el, bani pe care i-a primit în datele de 15 decembrie 2009 și 18 decembrie 2009, în acest fel ajutându-l pe martor să îngreuneze sau să zădărnicească judecata prin punerea instanței în imposibilitatea de a confisca bunurile originale ce constituie obiectul material al infracțiunii prevăzută de art. 279 C. pen.

și prin periclitarea bunului mers al justiției. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel a reținut următoarele: Inculpatul K.A. a fost încadrat în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna din data de 01 februarie 1985 până în data de 18 decembrie 2009, din data de 17 iulie 2006, ocupând și funcția de procuror șef secție urmărire penală. În data de 10 martie 2008, inculpatul a primit spre soluționare Dosarul penal nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă tribunalul Covasna, având ca obiect săvârșirea de către agenți de poliție din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Covasna și alte persoane a mai multor infracțiuni legate de înmatricularea frauduloasă de autoturisme și acordarea cu încălcarea legislației de permise de conducere a autovehiculelor.

În acest dosar a fost cercetat în calitate de inculpat și martorul denunțător S.K., pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție, fals și de crimă organizată. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la data de 11 martie 2009 la locuința martorului denunțător S.K. din mun. Sf. Gheorghe, jud. Covasna, au fost identificate și ridicate pentru cercetări un număr de 7 săbii tip samurai, 13 bricege, o baionetă și o macetă, ale căror caracteristici au fost evidențiate prin raportul de expertiză balistică din 01 iunie 2009 întocmit de I.P.J. Covasna - Serviciul Criminalistic. La data de 03 iunie 2009, inculpatul K.A.

a întocmit rechizitoriul în Dosarul nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, în care au fost trimiși în judecată 7 inculpați pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție, fals și de crimă organizată, printre care și martorul denunțător S.K., acesta și pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. b) C. pen. S.K. și alți doi inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, măsură preventivă dispusă în data de 11 martie 2009. Urmare a faptului că S.K. a avut calitatea de martor într-un alt dosar instrumentat de D.I.I.C.O.T.

Biroul Teritorial Covasna și a furnizat date relevante care au facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a unor persoane care au comis infracțiuni grave, prin adresa din data de 02 iunie 2009 a Biroului Teritorial Covasna, emisă în Dosarul nr. 21/VII/111/2008 (f. 70 dosar urmărire penală), s-a adus la cunoștință Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, cu referire la Dosarul nr. 139/P/2008 al acestei instituții, că S.K., inculpat aflat în stare de arest preventiv, în acest dosar, beneficiază de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor. Astfel, în rechizitoriul întocmit de inculpatul K.A. s-a făcut mențiune despre faptul că S.K. urmează a beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

în rechizitoriu inculpatul nu a făcut nici o mențiune cu privire la obiectele ridicate de la domiciliul martorului S.K. si nici cu privire la expertiza balistică efectuată asupra acestora. Aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul de Maximă Siguranță Codlea, în data de 15 iunie 2009, martorul denunțător S.K. a trimis prin poștă o cerere la D.N.A. Serviciul Teritorial Brașov prin care solicita acordarea de urgență a unei audiențe (f. 10 dosar urmărire penală). în data de 22 iunie 2009, este primit în audiență la D.N.A. Serviciul Teritorial Brașov, ocazie cu care acesta depune un înscris (f. 16-18 dosar urmărire penală), în care descrie unele fapte de corupție cunoscute personal, în care este implicat procurorul K.A.

Cu privire la acestea, S.K. este audiat în datele de 26 iunie și 17 iulie 2009. În data de 24 iunie 2009 se înregistrează la D.N.A. Serviciul Teritorial Brașov lucrarea cu nr. 89/VIII-I/2009 în registrul de dosare penale, în care s-au efectuat mai multe acte premergătoare, astfel cum sunt menționate în procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 1-6 dosar urmărire penală). În cadrul acestei lucrări au fost emise autorizațiile din 05 august 2009 și 18 din 14 decembrie 2010 în Dosarul nr. 588/64/2009 al Curții de Apel Brașov, prin care a fost autorizată interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și a discuțiilor ambientale purtate de K.A. În data de 24 iulie 2009, S.K.

a fost pus în libertate, fiind înlocuită măsura arestării preventive în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Brașov, ce avea ca obiect rechizitoriul întocmit de K. A. în Dosarul nr. 139/P/2008, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. în vara anului 2009 S.K. a fost de mai multe ori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, având mai multe întrevederi cu K.A., care în calitate de procuror instrumenta alte dosare disjunse din Dosarul nr. 139/P/2008, printre care și Dosarul nr. 109/P/2009, în care era cercetat și S.K. În cadrul acestor întâlniri de la sediul parchetului, ocazionate de cercetările din dosarele instrumentate de inculpatul K.A. în calitate de procuror, la începutul lunii noiembrie 2009, martorul S.K.

i-a relatat inculpatului cât sunt de importante pentru el obiectele ce fuseseră ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și că dorește să le recupereze, solicitându-i acestuia restituirea obiectelor. La începutul lunii decembrie 2009, inculpatul a fost de acord să restituie martorului bunurile aflate în custodia sa, cu condiția ca martorul să aducă în locul acelor obiecte altele asemănătoare. Martorul a achiziționat din comerț două săbii tip samurai pe care Ie-a predat inculpatului la data de 09 decembrie 2009 în biroul acestuia. Inculpatul a adus pachetul cu săbiile corp delict din locul în care era depozitat (sala de ședințe a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna unde fuseseră depozitate toate obiectele care aveau legătură cu dosarele privind permisele false și înmatriculările auto) în biroul său, a substituit două săbii indicate de martorul denunțător, după care a refăcut pachetul și l-a asigurat cu bandă adezivă.

La data de 15 decembrie 2009 martorul S.K. a revenit la biroul inculpatului K.A. și i-a predat acestuia suma de 2000 lei pentru schimbul efectuat în data de 09 decembrie 2009 cu privire la două dintre corpurile delicte și i-a cerut ca, prin aceeași modalitate, să-i fie restituite și alte corpuri delicte, în concret o sabie și o baionetă. Inculpatul a acceptat solicitarea martorului și au stabilit ziua de 18 decembrie 2009 pentru realizarea substituirii și restituirii corpurilor delicte. În acest scop, martorul S.K. a achiziționat din comerț sabia de tip samurai și, pentru că nu a găsit un produs asemănător pentru baioneta, a hotărât să recupereze un briceag marca B., astfel că a lipit pe un produs de serie asemănător un abțibild cu denumirea respectivă, pentru a crea aparența produsului original.

Conform înțelegerii, la data de 18 decembrie 2009, în jurul orelor 17,00, martorul S.K. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, a predat inculpatului K.A. bunurile cumpărate și suma de 2000 lei, iar acesta din urmă a substituit sabia și briceagul originale și Ie-a restituit martorului denunțător. Banii i-a luat și i-a pus pe birou, reținând asupra lui o bancnotă de 100 de lei. Cu ocazia deplasării spre biroul unde se aflau depozitate corpurile delicte, inculpatul, s-a întâlnit cu martorul S.S., angajat în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna în calitate de informatician, căruia i-a înmânat, ca dar pentru ziua de naștere, o bancnotă de 100 lei provenită din suma primită de la martorul S.K.

Imediat după revenirea inculpatului în biroul său a avut loc intervenția reprezentanților D.N.A. de constatare a infracțiunii flagrante. Starea de fapt, astfel cum a fost reținută mai sus, este dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces - verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 1-6); referatul procurorului din data de 24 iunie 2009 prin care se dispune înregistrarea lucrării cu nr. 89/VI11-1/2009 în registrul de dosare penale al Serviciului Teritorial Brașov (fila 7-9); cererea arestatului S.K.

din data de 11 iunie 2009, prin care soli cită acordarea unei audiențe (fila 10); adresa din data de 15 iunie 2009 a Serviciului Teritorial Brașov către Penitenciarul de Maximă Siguranță Codlea (fila 11-12); adresa din data de 19 iunie 2009 a Serviciului Teritorial Brașov către Penitenciarul de Maximă Siguranță Codlea (fila 13-14); procesul - verbal încheiat la data de 22 iunie 2009 prin care se ridică un număr de trei file format A4 de la numitul S.K., împreună cu documentele respective (fila 15-18); procesul - verbal din data de 22 iunie 2009, întocmit ca urmare a verificării și descărcării din baza de date a consiliului superior al Magistraturii a declarațiilor de avere și de interese ale procurorului K.A.

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, împreună cu documentele rezultate (fila 34-39); adresa din 08 iulie 2009 a Penitenciarului Codlea împreună cu cererea numitului S.K. (fila 4748); adresa din data de 21 iulie 2009 a Serviciului Teritorial Brașov către Penitenciarul de Maximă Siguranță Codlea (fila 49-50); rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. 136/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna (fila 51-67); adresa din 04 august 2009 a Serviciului Teritorial Brașov către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna (fila 68); adresa din data de 04 august 2009 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna împreună cu documentele anexate (fila 69-137); declarația martorului denunțător S.K.

din data de 26 iunie 2009, (fila 138-152); încheierea nr. 11 din 05 august 2009, emisă în Dosarul nr. 588/64/2009 al Curții de Apel Brașov - secția penală pentru cauze cu minori, prin care se autorizează interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și a discuțiilor ambientale purtate de K.A. (fila 158-159); autorizația nr. 11 emisă la data de 05 august 2009, în Dosarul nr. 588/64/2009 al Curții de Apel Brașov - Secția penală pentru minori, prin care se autorizează interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și a discuțiilor ambientale purtate de K.A. (fila 160); încheierea nr. 18 din 14 decembrie 2009, emisă în Dosarul nr. 939/64/2009 al Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care se autorizează înregistrarea audio - video a discuțiilor ambientale purtate de K.A.

(fila 166-167); autorizația nr. 18 emisă la data de 14 decembrie 2009, în Dosarul nr. 936/64/2009 al Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care se autorizează înregistrarea audio - video a discuțiilor ambientale purtate de K.A. (fila 168); referatul procurorului din data de 14 decembrie 2009, prin care se soli cită aprobarea punerii la dispoziție a sumei de 4.000 de lei din depozitul prevăzut în bugetul D.N.A., destinat organizării și constatării infracțiunii flagrante de corupție (fila 169); adresa a Serviciului Teritorial Brașov din data de 14 decembrie 2009, către D.N.A.

- Serviciul Tehnic (fila 170); procesul - verbal încheiat de procuror la data de 15 decembrie 2009, cu ocazia examinării și stabilirii dimensiunilor a două săbii de tip samurai, împreună cu planșa fotografică rezultată în urma acestei activități (fila 171-183); procesul - verbal întocmit la data de 15 decembrie 2009, cu ocazia consemnării seriilor bancnotelor ce compun suma de 2.000 de lei, provenită din fondul special al D.N.A., împreună cu planșa fotografică rezultată în urma acestei activități (fila 184-189); procesul - verbal întocmit la data de 15 decembrie 2009, cu ocazia înregistrării audio - video a dialogurilor ambientale purtate la această dată în incinta sediului Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, de către martorul denunțător S.K.

cu numitul K.A., în intervalele orare 11:10 - 11:14, respectiv 12:12 - 12:20, împreună cu planșa fotografică rezultată în urma acestei activități (fila 190-197); procesul - verbal de transcriere a discuției ambientale din data de 15 decembrie 2009 (fila 198-201); adresa Serviciului Teritorial Brașov din data de 17 decembrie 2009, către D. N.A.

- Serviciul tehnic (fila 202); procesul - verbal întocmit la data de 18 decembrie 2009, cu ocazia examinării săbiei și a briceagului ce urmau a fi predate de martorul - denunțător pentru a fi înlocuite, împreună cu documentele ridicate și planșa fotografică întocmită ca urmare a acestei activități (fila 203- 211); procesul - verbal întocmit la data de 18 decembrie 2009, cu ocazia consemnam seriilor bancnotelor ce compun suma de 2.000 de lei, provenită din fondul special al D.N.A., împreună cu planșa fotografică rezultată în urma acestei activități (fila 212-221); procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, împreună cu planșa fotografică întocmită ca urmare a acestei activități (fila 222-243); procesul - verbal întocmit la data de 18 decembrie 2009, cu ocazia înregistrării audio - video a dialogurilor ambientale purtate la această dată în incinta sediului Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, de către martorul denunțător S.K.

cu inculpatul K.A. (fila 244-245); procesul - verbal de transcriere a discuției ambientale din data de 18 decembrie 2009 (fila 246-251); declarația martorului C.l. (fila 252-254); declarația martorului S.F. (fila 255-257); declarația martorului S.S., împreună cu planșa fotografică ce surprinde bancnota de 100 de lei primită de acesta de la învinuitul K.A. (fila 258-265); adresa din data de 19 decembrie 2009 a Serviciului Teritorial Brașov către I.P.J.

Covasna, împreună cu răspunsul aferent (fila 266-278); adresa a Serviciului Teritorial Brașov din data de 21 decembrie 2009 către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, împreună cu răspunsul aferent (fila 279-298); procesul - verbal întocmit la data de 22 decembrie 2009 ca urmare a verificării celor șapte săbii tip samurai și a celor 12 bricege și o baionetă, împreună cu planșa fotografică rezultată în urma acestei activități (fila 299-306); adresa Serviciului teritorial Brașov din data de 23 decembrie 2009, către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împreună cu răspunsul aferent (fila 307-324); procesul verbal întocmit la data de 24 decembrie 2009 ca urmare a predării unor documente de către numitul B.I.M.

din care rezultă că acesta a depus suma de 2.000 de lei într-un cont bancar, împreună cu documentele respective (fila 330-331); declarația olografă a învinuitului K.A. (fila 361-363); declarația învinuitului K.A., împreună cu documentele depuse (fila 364-378); adresa Serviciului teritorial Brașov din 19 decembrie 2009, prin care C.S.M. a fost informat despre reținerea inculpatului K.A. (fila 379); Hotărârea nr. 663 din 19 decembrie 2009 a C.S.M. (fila 384-389), declarațiile martorilor S.K. și S.S. date în instanță (f. 61-66), declarația inculpatului din data de 18 ianuarie 2010 (f. 56-60 dosar instanță).

În drept, fapta inculpatului K.A., constând în aceea că, în calitate de procuror șef secție urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, la datele de 15 decembrie 2009 și 18 decembrie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a primit de fiecare dată suma de 2000 lei de la martorul denunțător pentru a-i substitui și restitui patru corpuri delicte ridicate pentru cercetări în Dosarul penal nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna instrumentat de el, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(două acte materiale). Fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înlocuit la datele de 09 decembrie 2009 și 18 decembrie 2009 trei săbii samurai și un briceag dintre corpurile delicte ale Dosarului nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna cu produse asemănătoare de serie și prin aceasta l-a ajutat pe martorul S.K. să îngreuneze sau zădărnicească judecata prin punerea instanței în imposibilitatea de a confisca bunurile originale ce constituie obiectul material al infracțiunii prevăzută de art. 279 C. pen. și prin periclitarea bunului mers al justiției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.

, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale). Referitor la infracțiunea de luare de mită, în rechizitoriu s-a reținut și acțiunea de pretindere de către inculpat a sumelor de bani. Mijloacele de probă administrate în cauză nu dovedesc însă existenta acestei acțiuni, în acest sens fiind numai declarațiile martorului denunțător. Inculpatul a negat faptul că ar fi pretins de la martorul denunțător suma de 4000 lei, respectiv câte 1000 lei pentru fiecare obiect înlocuit, iar din procesele verbale întocmite în datele de 15 decembrie 2009 și 18 decembrie 2009, cu ocazia înregistrării audio-video a dialogurilor ambientale purtate la aceste date între inculpat și denunțător, nu rezultă că inculpatul a pretins sumele de bani.

Vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea celor două fapte este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul penal și declarațiile ulterioare ale martorului S.K., din care rezultă modalitatea în care a acționat procurorul K.A. cu ocazia primirii în mod nejustificat a sumelor de bani; declarațiile martorului S.S., potrivit cărora în data de 18 decembrie 2009 a primit de la inculpat o bancnotă de 100 lei, care s-a dovedit a fi marcată criminalistic, iar la data de 15 decembrie 2009 i-a observat pe martorul S.K. și inculpat discutând în biroul acestuia din urmă; procesele - verbale de redare a discuțiilor ambientale purtate de martorul S.K. cu inculpatul K.A.

la datele de 15 decembrie 2009 și 18 decembrie 2009, interceptate și înregistrate conform autorizațiilor emise de judecător, din care rezultă activitatea infracțională a magistratului procuror de a primi sume nejustificate de bani în schimbul substituirii unor corpuri delicte; procesul - verbal întocmit la data de 15 decembrie 2009 din care rezultă că, la domiciliul martorului S.K. au fost identificate cele două săbii restituite de către procuror în data de 09 decembrie 2009; procesul verbal din data de 18 decembrie 2009 prin care au fost examinate o sabie și un cuțit, ce urmau a fi predate inculpatului K.A. în scopul restituirii celor originale; procesul - verbal din data de 22 decembrie 2009 privind identificarea printre corpurile delicte din Dosarul nr. 139/PI2008 ridicate de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a celor trei săbii și a briceagului de serie predate de martorul S.K.

în scopul înlocuirii celor originale; procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 18 decembrie 2009, potrivit căruia în biroul lui K.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna a fost identificată suma de 1.900 lei din totalul de 2.000 lei primită de la denunțător în schimbul restituirii unei săbii și unui briceag. Inițial, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, însă ulterior a adoptat o atitudine sinceră, descriind modul în care a acționat și făcând demersuri pentru recuperarea sumei de 2000 lei ce constituie parte a obiectului material al infracțiunii de corupție. Totodată, pentru a beneficia de dispozițiile art. 19 din O.U.G.

nr. 43/2002 privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege dacă în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni aflate în competența D.N.A., la data de 29 decembrie 2009 a formulat un denunț penal care face obiectul cercetărilor într-un dosar penal separat al Serviciului Teritorial Brașov din cadrul D.N.A. Referitor la cercetarea celorlalte fapte de corupție denunțate de S.K. și S.A. împotriva inculpatului K.A., s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor. Solicitarea inculpatului privind achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

nu este întemeiată. Inculpatul a susținut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 Iit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât a întocmit rechizitoriul în Dosarul penal nr. 139/P/2008 și a sesizat instanța înainte ca martorul S.K. să îi ceară restituirea săbiilor, neexistând un ajutor dinainte stabilit, și nici un ajutor ad hoc, în condițiile în care inculpatul încheiase rechizitoriul, iar martorul denunțător era trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. b) din C. pen.

și fusese eliberat din penitenciar în data de 24 iulie 2009. Ori, demersurile pentru restituirea obiectelor au început în a doua decadă a lunii octombrie a anului 2009. Elementul material al infracțiunii de favorizare a infractorului constă într-o acțiune de ajutorare dată unui infractor, care se poate realiza prin ajutorul dat pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata sau ajutorul dat pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii. în speță, inculpatul K.A., în calitatea sa de procuror care a instrumentat dosarul în care martorul denunțător S.K.

a fost trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni, printre care și aceea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, obiectele care constituiau obiectul material al acestei infracțiunii fiind ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, l-a ajutat pe martorul denunțător să reintre în posesia a patru dintre aceste obiecte, creând astfel premisa golirii de conținut a unei eventuale măsuri de siguranță dispusă de către instanță cu privire la aceste obiecte sau a unei eventuale condamnări a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. b) C. pen., din moment ce o parte din armele deținute fără drept reintrau în posesia sa. Nu are relevanță faptul că ajutorul dat nu a fost dinainte stabilit între inculpat și martorul denunțător, nefiind prevăzută o astfel de condiție de textul incriminator.

Dimpotrivă, în cazul infracțiunii de favorizare a infractorului, ajutorul dat unui infractor trebuie să fie fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii, ceea ce definește infracțiunea fiind scopul ajutorului dat, respectiv, îngreunarea sau zădărnicirea judecății, ori asigurarea folosului sau produsului infracțiunii. în sens larg, în speță se poate vorbi despre asigurarea folosului infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, chiar dacă armele deținute nelegal constituie de fapt obiectul material al infracțiunii. Nu se poate reține însă în cauză premeditarea cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului K.A., aceasta nefiind dovedită de mijloacele materiale de probă administrate.

Perioada relativ mare de timp de la data întocmirii rechizitoriului împotriva martorului S.K. (3 iunie 2009) la data la care martorul i-a solicitat restituirea corpurilor delicte (începutul lunii noiembrie 2009), și la data la care inculpatul a acceptat propunerea martorului (începutul lunii decembrie), la care se adaugă împrejurarea că inițial, denunțul martorului S.K. a vizat alte fapte de corupție (f. 16-18, 138-145 dosar urmărire penală), abia în 10 decembrie 2009 martorul făcând referire la faptul că inculpatul a acceptat solicitarea sa de restituire a corpurilor delicte, cu condiția înlocuirii celor originale cu unele achiziționate din comerț, demonstrează că inculpatul nu a urmărit la momentul întocmirii rechizitoriului să procedeze în această modalitate.

Inculpatul a procedat într-adevăr nelegal cu privire la corpurile delicte ridicate de la martorul S.K., întrucât nu există nici o procedură de "trimitere de urmare la instanță" a expertizei tehnico-științifice cu privire la corpuri delicte, precum și a acestor corpuri delicte, după sesizarea instanței judecătorești cu rechizitoriul dat în dosarul al căror obiect îl constituiau, astfel cum a explicat inculpatul modalitatea sa de lucru. în lipsa unor probe în sensul existenței premeditării, justificarea dată de inculpat că a fost o greșeală procedurală modul în care a procedat cu privire la corpurile delicte, este plauzibilă, mai cu seamă că în dosarul instrumentat, erau urmărite mai multe persoane, pentru infracțiuni de corupție și de crimă organizată, astfel că infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor avea un caracter adiacent în rechizitoriu.

Nu se poate reține nici faptul că infracțiunea de favorizare a infractorului este absorbită de infracțiunea de luare de mită. Este evident că dacă actul ilicit ce face obiectul infracțiunii de corupție, pe care l-a executat inculpatul, constituie prin el însuși o infracțiune, există concurs real de infracțiuni. Pe cale de consecință, fiind reținută vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea celor două fapte, în forma intenției directe, acesta urmează a răspunde penal. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului K.A. au fost avute în vedere dispozițiile art. 52 și 72 C. pen. Astfel, instanța reține gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, relevat de calitatea inculpatului,modalitatea și împrejurările săvârșiri faptelor, scopul acestora.

Inculpatul, în calitatea sa de procuror, ale cărui atribuții și standarde de conduită sunt prevăzute în Legea nr. 30312004, Legea nr. 304/2004, Regulamentul de ordine interioară a parchetelor și Codul deontologic al judecătorilor și procurorului și, în esență, se reduc la respectarea cu strictețe a legii în munca pe care o desfășoară, a fost cel care, în sediul instituției în care lucra, a încălcat legea, acordând ajutor unei persoane pe care o cercetase în calitate de inculpat, într-un dosar de corupție, pe care o cerceta în continuare în alte dosare penale, pentru recuperarea bunurilor ce făceau obiectul unei infracțiuni și obținând un folos material în schimbul ajutorului dat. Modalitatea în care a acționat inculpatul conduce spre derizoriu atât activitatea autorităților judiciare cu privire la fenomenul de corupție, cât și activitatea inculpatului în calitate de procuror.

Tocmai gravitatea deosebită a faptei împiedică reținerea oricăror circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaștere a faptei. Lipsa antecedentelor penale este lipsită de relevanță, întrucât existența lor ar fi împiedicat inculpatul să exercite profesia de magistrat. Nu pot fi reținute ca circumstanțe reale în favoarea inculpatului, astfel cum acesta a solicitat, existența provocării din partea martorului denunțător, cuantumul redus al sumelor primite, întrucât nu poate fi omisă calitatea inculpatului de procuror și cea a martorului denunțător, de inculpat în dosare instrumentate de procurorul K.A. În același context al raporturilor dintre inculpat și martorul denunțător, cuantumul sumei nu poate fi o circumstanță reală pozitivă care să conducă le reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.

Cu toate acestea însă, instanța a apreciat că poate fi reținută în favoarea inculpatului atitudinea sa procesuală, acesta adoptând o atitudine sinceră, oferind amănunte despre infracțiunile săvârșite și făcând demersuri pentru recuperarea sumei de 2000 lei ce constituie o parte din obiectul material al infracțiunii de corupție. Chiar dacă inculpatul a fost surprins în flagrant în data de 18 decembrie 2010, acesta putea adopta orice tip de atitudine procesuală, inclusiv de nerecunoaștere, care evident, nu poate fi sancționată în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, ci poate întări probele care susțin învinuirea inculpatului. De asemenea, starea sănătății inculpatului, astfel cum este relevată de înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că este diagnosticat cu diabet, hipertensiune arterială și cardiopatie ischemică, este un element circumstanțial în favoarea sa.

Având în vedere aspectele relevate mai sus, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă în cu antum egal cu minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunea de corupție și o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, reflectă gradul de pericol social concret al celor două infracțiuni și corespund persoanei inculpatului. Totodată, pentru infracțiunea de corupție, se impune aplicarea față de inculpat a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de magistrat.

Inculpatul nu poate beneficia în prezent de dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege întrucât denunțul penal pe care l-a formulat în data de 29 decembrie 2009 și care face obiectul cercetărilor într-un dosar penal separat al Serviciului Teritorial Brașov din cadrul D.N.A. nu s-a concretizat în acte de urmărire penală care să conducă la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni aflate în competența D.N.A. Faptele fiind săvârșite în forma concursului de infracțiuni, potrivit dispozițiilor art. 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus și aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, alături de care s-a aplicat si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor.

Nu se impune sporirea pedepsei rezultante, având în vedere împrejurările reținute mai sus, cât și faptul că executarea pedepsei nu se poate realiza decât în regim de detenție. Această din urmă apreciere este determinată de gradul de pericol social concret deosebit al faptelor săvârșite de inculpat, de persoana acestuia, în calitate de procuror cunoscând foarte bine consecințele săvârșirii unor fapte penale, astfel că față de o asemenea persoană, care săvârșește infracțiuni de corupție este ineficientă suspendarea sub supraveghere a pedepsei. Referatul de evaluare întocmit în cauză a reliefat faptul că inculpatul este capabil să valorifice și să utilizeze resursele individuale, familiale și comuni tare de care dispune, în vederea unei cât mai rapide reintegrări în societate, fiind decis să nu reitereze comportamentul infracțional.

Nici nu putea fi altfel, având în vedere vârsta inculpatului, activitatea de 25 de ani desfășurată ca procuror, în ultimii ani exercitând și funcția de șef-secție urmărire penală. Drept urmare, prima instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar în regim privativ de libertate, astfel încât să se asigure atât reeducarea inculpatului, cât și realizarea scopului preventiv al acesteia. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul K.A.

Parchetul a criticat sentința pentru netemeinice, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, susținând în esență că în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, de modalitatea de comitere a acestora, de urmarea socialmente periculoasă, de împrejurările care caracterizează persoana inculpatului, de comportamentul său pe parcursul derulării activității infracționale, se impune majorarea pedepselor, ceea ce ar conduce într-o mai mare măsură la îndreptarea comportamentului infracțional al inculpatului și la realizarea scopului preventiv și coercitiv al pedepsei. Inculpatul a criticat sentința sub două aspecte, circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc.

pen. În primul rând, se susține că instanța de fond a dat o greșită încadrare juridică faptelor comise de inculpat, în realitate în sarcina acestuia putând fi reținute doar o infracțiune de abuz în serviciu prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. și o infracțiune de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 din Legea nr. 78/2000. Astfel, cu privire la fapta din 9 decembrie 2009, inculpatul a fost de acord cu solicitarea denunțătorului de a schimba două săbii din pachetul de corpuri delicte cu alte două săbii cumpărate de către acesta, primind de la el suma de 2000 de lei, lucru care s-a întâmplat însă ulterior, pe 15 decembrie 2009, în lipsa unei cereri a inculpatului;prin urmare, întrucât primirea sumei de bani a fost ulterioară actului determinat și în lipsa unei înțelegeri prealabile, infracțiunea de luare de mită nu s-a realizat.

Fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, iar nu eventual ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite, întrucât restituind cele două corpuri delicte inculpatul a acționat abuziv, efectuând un act ilicit nu unul în virtutea funcției și la care ar fi fost obligat în temeiul acesteia. În ce privește infracțiunea de favorizare a infractorului, nu se poate reține săvârșirea acesteia, întrucât pe de o parte acțiunea ilicită a inculpatului de a substitui săbiile este absorbită material în latura obiectivă a celorlalte infracțiuni( abuz în serviciu și luare de mită), iar pe de altă parte în cauză nu poate fi vorba despre vreo îngreunare sau zădărnicire a urmăririi penale sau a judecății ori despre asigurarea folosului sau produsului infracțiunii, ci doar despre împiedicarea executării măsurii de siguranță a confiscării speciale.

În al doilea rând, s-a susținut că s-a efectuat o greșită individualizare a pedepsei, atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, precum și condițiile în care s-au comis infracțiunile, susținându-se că în data de 15 decembrie 2009, când a primit suma de bani de la denunțător și a acceptat să săvârșească următorul act, inculpatul se afla în stare de ebrietate, fiind invitat la o petrecere înainte de sărbători. Se mai invocă și cuantumul redus al sumelor primite, atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal,comportamentul în societate și familie, precum și starea sa de sănătate. În concluzie,s-a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu suspendarea executării acesteia( în condițiile art. 81 sau 86 1 C. pen.).

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpați K.A.

a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea a două infracțiuni, am bele în formă continuată: - luare de mită, constând în aceea că în calitate de procuror șef secție urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, la datele de 15 și 18 decembrie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a primit de la denunțătorul S. K. de fiecare dată suma de 2000 lei pentru a-i substitui și restitui patru corpuri delicte ridicate pentru cercetări în Dosarul nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna instrumentat de el; - favorizare a infractorului, constând în aceea că, în baza rezoluției infracționale unice, a înlocuit la datele de 9 și 18 decembrie 2009 trei săbii samurai și un briceag dintre corpurile delicte ale dosarului sus-menționat, cu produse asemănătoare de serie și prin aceasta l-a ajutat pe denunțător să îngreuneze sau zădărnicească judecata prin punerea instanței în imposibilitate de a confisca bunurile originale ce constituie obiectul material al infracțiunii prev. de art. 279 C. pen.

și prin periclitarea bunului mers al justiției. În privința inculpatului, inițial acesta a negat săvârșirea faptelor. Însă ulterior și-a schimbat poziția procesuală, recunoscând că a primit cele două sume de bani, fără însă a le cere. Cu toate acestea însă, inculpatul a făcut o distincție între cele acte materiale, susținând că în ce privește primul schimb a primit suma de bani, însă la o dată ulterioară realizării acestuia, iar în ce privește cel de-al doilea schimb,a fost de acord (nu a respins) promisiunea denunțătorului de a primi o sumă de bani în momentul realizării acestuia. În aceste condiții, dintre cele două acte materiale reținute ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, inculpatul l-a recunoscut ca atare doar pe cel de-al doilea, considerând că primul s-ar circumscrie infracțiunii de abuz în serviciu.

În privința infracțiunii de luare de mită, aceasta se poate realiza sub forma pretinderii sau primirii de către funcționar a unei sume de bani sau a altor foloase ori sub forma acceptării sau nerespingerii promisiunii unor astfel de foloase,în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii în îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori în vederea săvârșirii unui act contrar acestor îndatoriri. Prin urmare, acțiunea sau inacțiunea care constituie elementul material al infracțiunii poate privi atât efectuarea unui act licit, cât și efectuarea unui act ilicit, adică îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor de serviciu.

Ceea ce deosebește infracțiunea de luare de mită de cea de abuz în serviciu nu este atât ideea de recompensă pentru actul ilicit efectuat de către funcționar (care nu este exclusă de plano în cazul ultimei infracțiuni), ci împrejurarea că acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii de luare de mită este anterioară actului ilicit al funcționarului, în timp ce în cazul infracțiunii de abuz în serviciu eventuala recompensare a funcționarului pentru conduita sa are loc numai după ce acesta a violat obligațiile impuse de atribuțiile sale de serviciu și în lipsa unei înțelegeri anterioare în acest sens.

În speță, prin substituirea și restituirea către denunțător a patru corpuri delicte este evident că inculpatul a efectuat un act ilicit, contrar atribuțiilor de serviciu, în condițiile în care pe de o parte aceste bunuri reprezentau obiectul material al infracțiunii imputate denunțătorului,iar pe de altă parte dosarul instrumentat de inculpat ajunsese în faza de judecată,ceea ce înseamnă că numai instanța putea dispune legal asupra corpurilor delicte,iar nu și procurorul anchetator,acesta nemaiavând vreo atribuție în legătură cu cauza respectivă. În același timp, este de necontestat că în privința primului act material,efectuarea actului ilicit și primirea sumei de bani nu au avut loc simultan.

Astfel, restituirea celor două săbii s-a petrecut în 9 decembrie 2009,iar denunțătorul a înmânat banii inculpatului pe 15 decembrie 2009, când s-a purtat și discuția referitoare la o nouă substituire de corpuri delicte. Probatoriul administrat în cauză demonstrează însă faptul că, acționând ilicit, inculpatul a avut reprezentarea recompensării sale viitoare, aceasta reprezentând un element viitor și sigur dedus din conduita denunțătorului. Astfel, potrivit declarațiilor acestuia, inculpatul „nu mi-a pretins nimic în mod direct în schimbul viitorului său serviciu, dar prin felul în care s-a exprimat (Știi tu cum e.. nu prea e voie să fac așa ceva.. dar sper că-mi aduce și mie moșul ceva) mi-a dat de înțeles că acest lucru mă va costa" (f. 147 dup).

Apoi, odată cu restituirea celor două săbii, potrivit denunțătorului, cei doi ar fi convenit asupra sumei de 2000 de lei pe care acesta urma să i-o dea inculpatului în schimbul actului ilicit efectuat, în cursul săptămânii ulterioare (fil.148 d.u.p.). Existența unei asemenea discuții și înțelegeri,negată de către inculpat,este confirmată implicit de înregistrarea discuției ambientale dintre acesta și denunțător din data de 15 decembrie 2009. Astfel,în momentul în care denunțătorul îi înmânează suma de bani, precizează nu doar cuantumul ei, ci și faptul că acesta este rezultatul unei înțelegeri anterioare: „Ați spus douăzeci de milioane, nu?" (f. 199 d.u.p.). Or, în condițiile în care varianta prezentată în apărare de către inculpat ar fi cea reală, este evident că și reacția sa la acel moment ar fi trebuit să fie alta (de surprindere, de negare, de respingere, fie și formală), lucru care însă nu s-a întâmplat.

De asemenea, în data de 18 decembrie 2009, după ce are loc cel de-al doilea schimb. iar inculpatul primește încă 2000 de lei, la finalul discuției dintre cei doi,denunțătorul arată că „Și eu am fost domn. V-am dat cât mi-ați cerut", iar singura reacție a inculpatului este cea a unei persoane care dorește să păstreze secretul asupra celor afirmate de către denunțător („Șșșșt", fii. 250 dup). Prin urmare, Înalta Curte apreciază că probatoriul administrat în cauză demonstrează că și pentru primul act ilicit săvârșit de către inculpat la 9 decembrie 2009, a existat o retribuție din partea denunțătorului, iar aceasta, chiar dacă a fost ulterioară,a fost primită de către inculpat în baza unei înțelegeri anterioare între cei doi.

Așa fiind, Curtea constată că prima critică a inculpatului ce pune în discuție încadrarea juridică a actului material din 9 decembrie 2009, este neîntemeiată, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită. Î n ce privește infracțiunea de favorizare a infractorului, inculpatul a susținut pe de o parte că nu este întrunită niciuna dintre cerințele esențiale ale elementului material( îngreunarea sau zădărnicirea urmăririi penale, a judecății sau a executării pedepsei, respectiv asigurarea folosului sau produsului infracțiunii), iar pe de altă parte că această infracțiune este absorbită în cealaltă infracțiune reținută în sarcina sa. Referitor la prima critică a inculpatului, Curtea constată că aceasta este întemeiată, însă numai cu referire la inexistența unei favorizări personale a denunțătorului.

Astfel, pe de o parte cauza acestuia se afla în faza de judecată (ceea ce exclude o îngreunare a urmării penale sau a executării pedepsei), iar pe de altă parte prin substituirea celor 4 corpuri delicte nu se poate afirma că s-au creat dificultăți (pentru) ori s-a împiedicat judecata, ca fază a procesului penal. Cu toate acestea însă,Curtea apreciază că prin fapta sa inculpatul l-a ajutat pe denunțător să-și asigure folosul infracțiunii pentru care fusese trimis în judecată, fiind vorba despre o favorizare reală. Denunțătorul fusese trimis în judecată de către inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor sub forma deținerii fără drept a mai multor arme, inclusiv a unora de panoplie.

Potrivit declarațiilor denunțătorului,armele respective aveau pentru el o valoare morală deosebită,fapt care a justificat demersul său de recuperare a lor, „indiferent de preț" (fil. 146 dup). Or, prin „folos al infracțiunii" se înțelege orice avantaj (nu neapărat evaluabil în bani) obținut prin săvârșirea infracțiunii. Prin substituirea și restituirea de către inculpat a unora dintre corpurile delicte, denunțătorul a recuperat o parte dintre obiectele care, nu doar că erau interzise la deținere (creându-se premisele săvârșirii din nou a aceleiași infracțiuni pentru care fusese trimis în judecată), dar aveau pentru el și o valoare deosebită (un folos, în sensul legii penale). Referitor la cea de-a doua critică a inculpatului(absorbirea infracțiunii de favorizare a infractorului), Curtea constată că în primul rând că obiectul juridic al acesteia este în mod evident diferit de cel al infracțiunii de luare de mită, săvârșită de către același inculpat.

Astfel, dacă infracțiunea de luare de mită are în vedere relațiile sociale a căror normală formare, desfășurare și dezvoltare nu ar fi posibile fără a asigura exercitarea cu probitate de către funcționari a atribuțiilor de serviciu ce le-au fost încredințate, infracțiunea de favorizare a infractorului are ca obiect juridic relațiile sociale a căror existență este ocrotită prin apărarea activității de înfăptuire a justiției penale împotriva acțiunilor de natură să ajute pe infractor, în cele două modalități enumerate anterior (favorizare personală, respectiv reală). În al doilea rând, pentru a discuta despre absorbirea unei infracțiuni în conținutul alteia, este necesar ca acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii absorbite să fie inclusă, ca element constitutiv, în cealaltă infracțiune.

Or, în speță, legătura dintre cele două infracțiuni nu este dată de elementul lor material, ci de împrejurarea că inculpatul a comis acte ilicite(constând în restituirea către denunțător a unor corpuri delicte). Cu alte cuvinte, factorul comun al celor două infracțiuni îl constituie actul ilicit, care reprezintă pe de o parte elementul material al unei infracțiuni (favorizare a infractorului), iar pe de altă parte o cerință esențială a laturii obiective a altei infracțiuni (luare de mită). Din această perspectivă, Curtea apreciază că în speță nu suntem în prezența unei singure infracțiunile luare de mită), ci a unui concurs real de infracțiuni(între luare de mită și favorizare a infractorului), așa încât susținerile inculpatului sunt neîntemeiate.

În fine, în ce privește caracterul continuat al infracțiunii, din declarațiile denunțătorului rezultă că el a avut mai multe discuții cu inculpatul începând cu luna noiembrie 2009, ocazie cu care denunțătorul i-a spus acestuia că dorește foarte mult să recupereze armele respective(care erau foarte valoroase pentru el deoarece erau lucrate manual), iar inculpatul a fost de acord să le înapoieze, dar nu toate odată, ci pe rând,cu condiția de a-i aduce alte obiecte asemănătoare, pe care să le pună în locul celor restituite (f. 146 d.u.p.). Existenta unei asemenea discuții conturează rezoluția infracțională unică a inculpatului, ca o caracteristică esențială a infracțiunii continuate, căci denotă hotărârea acestuia de a repeta activitatea infracțională până la realizarea proiectului său.

De altfel, derularea ulterioară a faptelor confirmă unicitatea rezoluției, fiind vorba despre un mod de operare identic, repetat la un interval scurt de timp, în același sens fiind și conținutul discuțiilor ambientale purtate între inculpat și denunțător, transcrise și aflate la dosarul cauzei. Prin urmare, având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că toate criticile formulate de către inculpat cu referire la încadrarea juridică a faptelor sunt neîntemeiate. În ce privește individualizarea pedepselor,aceasta a fost contestată deopotrivă de Parchet și inculpat, evident în sens contrar, însă Curtea apreciază toate criticile formulate ca fiind neîntemeiate. Din examinarea hotărârii atacate, Curtea constată că instanța de fond a avut în vedere și a dat efecte corespunzătoare tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de