ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1801/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1801/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 13 din 10 februarie 2010 a Curții

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza

art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.(2 acte materiale) a fost condamnat

inculpatul K.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art.

64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția

de magistrat.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin.

(1) C. pen., s-a

aplicat inculpatului

pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 4 ani

pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c)

C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat și dreptul de a ocupa funcția de magistrat.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a

ll-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata

pedepsei principale timpul arestării preventive din data de 19 decembrie 2009

până în prezent și în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut

arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus

confiscarea specială de la inculpat a sumei de 2000 lei, sumă consemnată la

dispoziția statului, la C.B. SA Sucursala Sf. Gheorghe, prin recipisa de

consemnare din 24 decembrie 2009.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a

fost obligat

inculpatul să plătească

statului cheltuieli judiciare în sumă de 6100

lei.

S-a reținut că prin rechizitoriul nr. 26/P din 29

decembrie 2009 al M.P., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov, a fost trimis în judecată, în

stare de arest preventiv, inculpatul K.A., pentru săvârșirea unei infracțiuni

de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 7812000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 acte materiale) și a unei

infracțiuni de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanței se

reține în esență că la datele de 09 decembrie 2009 și 15 decembrie 2009, în

baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul i-a pretins martorului

denunțător S.K., de fiecare dată, suma de 2000 lei pentru a-i substitui și restitui

patru corpuri delicte ridicate pentru cercetări în Dosarul penal nr. 139/P/2008

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna instrumentat de el, bani pe care

i-a primit în datele de 15 decembrie 2009 și 18 decembrie 2009, în acest fel

ajutându-l pe martor să îngreuneze sau să zădărnicească judecata prin punerea

instanței în imposibilitatea de a confisca bunurile originale ce constituie

obiectul material al infracțiunii prevăzută de art. 279 C. pen. și prin

periclitarea bunului mers al justiției.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea

de Apel a reținut următoarele:

Inculpatul K.A. a fost încadrat în funcția de

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Covasna din

data de 01 februarie 1985 până în data de 18

decembrie 2009, din data de 17 iulie 2006, ocupând și funcția de procuror șef

secție urmărire penală.

În data de 10 martie 2008, inculpatul a primit

spre soluționare Dosarul penal nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă

tribunalul

Covasna, având ca obiect

săvârșirea de către agenți de poliție din

cadrul Serviciului Public

Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Covasna și

alte persoane a mai multor infracțiuni legate de înmatricularea frauduloasă de

autoturisme și acordarea cu încălcarea legislației de permise de conducere a

autovehiculelor. În acest dosar a fost cercetat în calitate de inculpat și

martorul denunțător S.K., pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de corupție,

fals și de crimă organizată.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la

data de 11 martie 2009 la locuința martorului denunțător S.K. din mun. Sf.

Gheorghe, jud. Covasna, au fost identificate și ridicate pentru cercetări un

număr de 7 săbii tip samurai, 13 bricege, o baionetă și o macetă, ale căror

caracteristici au fost evidențiate prin raportul de expertiză balistică din 01

iunie 2009 întocmit de I.P.J. Covasna - Serviciul Criminalistic.

La data de 03 iunie 2009, inculpatul K.A.

a întocmit rechizitoriul în Dosarul nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Covasna, în care au fost trimiși în judecată 7 inculpați pentru

săvârșirea unor infracțiuni de corupție, fals și de crimă organizată, printre

care și martorul denunțător S.K.,

acesta și

pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului

armelor și

munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. b) C. pen. S.K. și alți doi

inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, măsură

preventivă dispusă în data de 11 martie 2009. Urmare a faptului că S.K. a avut

calitatea de martor într-un alt dosar instrumentat de D.I.I.C.O.T. Biroul

Teritorial

Covasna și a furnizat date

relevante care au facilitat identificarea și

tragerea la răspundere

penală a unor persoane care au comis infracțiuni grave, prin adresa din data de

02 iunie 2009 a Biroului

Teritorial

Covasna, emisă în Dosarul nr. 21/VII/111/2008 (f. 70 dosar

urmărire

penală), s-a adus la cunoștință Parchetului de pe lângă

Tribunalul Covasna, cu referire la Dosarul nr. 139/P/2008 al acestei

instituții,

că S.K., inculpat aflat în stare de arest preventiv, în acest dosar,

beneficiază de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția

martorilor. Astfel, în rechizitoriul întocmit de inculpatul K.A. s-a făcut

mențiune despre faptul că S.K. urmează a beneficia de

prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002. în rechizitoriu inculpatul

nu

a făcut nici o mențiune cu privire la obiectele ridicate de la domiciliul

martorului S.K. si nici cu privire la expertiza balistică efectuată asupra

acestora.

Aflat în stare de arest preventiv în

Penitenciarul de Maximă Siguranță Codlea, în data de 15 iunie 2009, martorul

denunțător S.K. a trimis prin poștă o cerere la D.N.A. Serviciul Teritorial

Brașov prin care solicita acordarea de urgență a unei

audiențe (f. 10 dosar urmărire penală). în data de 22 iunie 2009, este

primit

în audiență la D.N.A. Serviciul Teritorial Brașov, ocazie cu care acesta depune

un înscris (f. 16-18 dosar urmărire penală), în care descrie unele fapte de

corupție cunoscute personal, în care este implicat procurorul K.A. Cu privire

la acestea, S.K. este audiat în datele de 26 iunie și 17 iulie 2009.

În data de 24 iunie 2009 se înregistrează la D.N.A.

Serviciul Teritorial Brașov lucrarea cu nr. 89/VIII-I/2009 în registrul de

dosare penale, în care s-au efectuat mai multe acte premergătoare, astfel cum

sunt menționate în procesul-verbal de

constatare

a efectuării actelor premergătoare (f. 1-6 dosar urmărire

penală). În cadrul

acestei lucrări au fost emise autorizațiile din 05 august 2009 și 18 din 14

decembrie 2010 în Dosarul nr. 588/64/2009 al Curții de Apel Brașov, prin care a

fost autorizată interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și a

discuțiilor ambientale purtate de K.A.

În data de 24 iulie 2009, S.K. a fost

pus în libertate, fiind înlocuită măsura arestării preventive în dosarul aflat

pe rolul

Tribunalului Brașov, ce avea ca

obiect rechizitoriul întocmit de K.

A. în Dosarul nr. 139/P/2008, cu

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. în vara anului 2009 S.K.

a fost de mai multe ori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, având mai

multe întrevederi cu K.A., care în calitate de procuror instrumenta alte dosare

disjunse din Dosarul nr. 139/P/2008, printre care și Dosarul nr. 109/P/2009, în

care era cercetat și S.K. În cadrul acestor întâlniri de la sediul parchetului,

ocazionate de cercetările din dosarele instrumentate de inculpatul K.A. în

calitate de procuror, la începutul lunii noiembrie 2009, martorul S.K. i-a

relatat inculpatului cât sunt de importante pentru el obiectele ce fuseseră

ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și că dorește să le recupereze,

solicitându-i acestuia restituirea obiectelor.

La începutul lunii decembrie 2009, inculpatul a

fost de acord

să restituie martorului

bunurile aflate în custodia sa, cu condiția ca

martorul să aducă în

locul acelor obiecte altele asemănătoare.

Martorul a achiziționat din comerț două săbii

tip samurai pe care Ie-a predat inculpatului la data de 09 decembrie 2009 în

biroul acestuia. Inculpatul a adus pachetul cu săbiile corp delict din locul în

care era depozitat (sala de ședințe a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Covasna unde fuseseră depozitate toate

obiectele care

aveau legătură cu dosarele privind permisele false și

înmatriculările auto) în biroul său, a substituit două săbii indicate

de martorul denunțător, după care a refăcut

pachetul și l-a asigurat

cu bandă adezivă.

La data de 15 decembrie 2009 martorul S.K.

a revenit la biroul inculpatului K.A. și i-a predat acestuia suma de 2000 lei

pentru schimbul efectuat în data de 09 decembrie 2009 cu privire la două dintre

corpurile delicte și i-a cerut ca, prin aceeași modalitate, să-i fie restituite

și alte corpuri delicte, în concret o sabie și o baionetă. Inculpatul a

acceptat solicitarea martorului și au stabilit ziua de 18 decembrie 2009 pentru

realizarea substituirii și restituirii corpurilor delicte.

În acest scop, martorul S.K. a achiziționat din

comerț sabia de tip samurai și, pentru că nu a găsit un produs asemănător

pentru baioneta, a hotărât să recupereze un briceag marca B., astfel că a lipit

pe un produs de serie asemănător un abțibild cu denumirea respectivă, pentru a

crea aparența produsului original.

Conform înțelegerii, la data de 18

decembrie 2009, în jurul orelor 17,00, martorul S.K. s-a deplasat la sediul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, a predat inculpatului K.A. bunurile

cumpărate și suma de 2000 lei, iar acesta din urmă a substituit sabia și

briceagul originale și Ie-a restituit martorului denunțător. Banii i-a luat și

i-a pus pe birou, reținând asupra lui o bancnotă de 100 de lei.

Cu ocazia deplasării spre biroul unde

se aflau depozitate corpurile delicte, inculpatul, s-a întâlnit cu martorul S.S.,

angajat în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna în calitate de

informatician, căruia i-a înmânat, ca dar pentru ziua de naștere, o bancnotă de

100 lei provenită din suma primită de la martorul S.K.

Imediat după revenirea inculpatului în

biroul său a avut loc intervenția reprezentanților D.N.A. de constatare a

infracțiunii flagrante.

Starea de fapt, astfel cum a fost

reținută mai sus, este dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces -

verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 1-6); referatul

procurorului din data de 24 iunie 2009 prin care se dispune înregistrarea

lucrării cu nr. 89/VI11-1/2009 în registrul de dosare

penale al Serviciului Teritorial Brașov (fila 7-9); cererea arestatului

S.K. din data de 11 iunie 2009, prin care soli cită acordarea unei

audiențe (fila 10); adresa din data

de 15

iunie 2009 a Serviciului Teritorial Brașov către Penitenciarul de

Maximă Siguranță Codlea (fila 11-12); adresa din

data

de 19 iunie 2009 a Serviciului Teritorial Brașov către Penitenciarul de Maximă

Siguranță Codlea (fila 13-14); procesul - verbal încheiat la data de 22 iunie 2009

prin care se ridică un număr de trei file format A4 de la numitul S.K.,

împreună cu documentele respective (fila 15-18); procesul - verbal din data de

22 iunie 2009, întocmit ca urmare a verificării și descărcării din baza de date

a consiliului superior al Magistraturii a declarațiilor de avere și de interese

ale procurorului K.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna,

împreună cu documentele rezultate (fila 34-39); adresa din 08 iulie 2009 a

Penitenciarului Codlea împreună cu cererea numitului S.K. (fila 4748); adresa

din data de 21 iulie 2009 a Serviciului Teritorial Brașov către Penitenciarul

de Maximă Siguranță Codlea (fila 49-50); rechizitoriul întocmit în Dosarul nr.

136/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna (fila 51-67); adresa

din 04 august 2009 a Serviciului Teritorial Brașov către D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Covasna (fila 68); adresa din data de 04 august 2009 a D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Covasna împreună cu documentele anexate (fila 69-137);

declarația martorului denunțător S.K. din data de 26 iunie 2009, (fila

138-152); încheierea nr. 11 din 05 august 2009, emisă în Dosarul nr.

588/64/2009 al Curții de Apel Brașov - secția penală pentru cauze cu minori,

prin care se

autorizează interceptarea și

înregistrarea convorbirilor telefonice și

a discuțiilor ambientale

purtate de K.A. (fila 158-159); autorizația nr. 11 emisă la data

de 05 august 2009, în Dosarul nr. 588/64/2009 al Curții de Apel Brașov - Secția

penală pentru minori, prin care se autorizează interceptarea și înregistrarea

convorbirilor telefonice și a discuțiilor ambientale purtate de K.A. (fila

160); încheierea nr. 18 din 14 decembrie 2009, emisă în Dosarul nr. 939/64/2009

al Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care se

autorizează înregistrarea audio - video a discuțiilor ambientale purtate de K.A.

(fila 166-167); autorizația nr. 18 emisă la data de 14 decembrie 2009, în Dosarul

nr. 936/64/2009 al Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

prin care se autorizează înregistrarea audio - video a discuțiilor ambientale

purtate de K.A. (fila 168); referatul procurorului din data de 14 decembrie 2009,

prin care se soli cită aprobarea punerii la dispoziție a sumei de 4.000 de lei

din depozitul prevăzut în bugetul D.N.A., destinat organizării și constatării

infracțiunii flagrante de corupție (fila 169); adresa a Serviciului Teritorial

Brașov din

data de 14 decembrie 2009, către

D.N.A. - Serviciul

Tehnic (fila 170); procesul - verbal încheiat de

procuror la data de 15 decembrie 2009, cu ocazia examinării și stabilirii

dimensiunilor a două săbii de tip samurai, împreună cu planșa fotografică

rezultată în urma acestei activități (fila 171-183); procesul - verbal întocmit

la data de 15 decembrie 2009, cu ocazia consemnării seriilor bancnotelor ce

compun suma de 2.000 de lei, provenită din fondul special al D.N.A., împreună

cu planșa fotografică rezultată în urma acestei activități (fila 184-189);

procesul - verbal întocmit la data de 15 decembrie 2009, cu ocazia

înregistrării audio - video a dialogurilor ambientale purtate la această dată

în incinta sediului Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, de către

martorul denunțător S.K. cu numitul K.A., în intervalele orare 11:10 - 11:14,

respectiv 12:12 - 12:20, împreună cu planșa fotografică rezultată în urma

acestei activități (fila 190-197); procesul - verbal de transcriere a discuției

ambientale din data de 15 decembrie 2009 (fila 198-201); adresa Serviciului

Teritorial Brașov din data de 17 decembrie 2009, către D.

N.A. - Serviciul tehnic (fila 202); procesul -

verbal

întocmit la data de 18 decembrie 2009, cu ocazia examinării

săbiei și a briceagului ce urmau a fi predate de martorul - denunțător pentru a

fi înlocuite, împreună cu documentele

ridicate și planșa fotografică

întocmită ca urmare a acestei activități

(fila 203- 211); procesul -

verbal întocmit

la data de 18 decembrie 2009, cu ocazia consemnam seriilor

bancnotelor

ce compun suma de 2.000 de lei, provenită din fondul special al D.N.A., împreună

cu planșa fotografică rezultată în urma acestei activități (fila 212-221);

procesul - verbal de constatare a infracțiunii

flagrante, împreună cu

planșa fotografică întocmită ca urmare a acestei

activități (fila 222-243); procesul - verbal întocmit la data de 18 decembrie 2009,

cu ocazia înregistrării audio - video a dialogurilor ambientale purtate la

această dată în incinta sediului Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, de

către martorul denunțător S.K. cu inculpatul K.A. (fila 244-245); procesul -

verbal de transcriere a discuției ambientale din data de 18 decembrie 2009

(fila 246-251); declarația martorului C.l. (fila 252-254);

declarația martorului S.F. (fila 255-257);

declarația

martorului S.S., împreună cu planșa fotografică ce surprinde bancnota de 100 de

lei primită de acesta de la învinuitul K.A. (fila 258-265); adresa din data de 19

decembrie 2009 a Serviciului Teritorial Brașov către I.P.J. Covasna, împreună

cu răspunsul aferent (fila 266-278); adresa a Serviciului Teritorial Brașov din

data de 21 decembrie 2009 către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna,

împreună cu răspunsul aferent (fila 279-298); procesul - verbal întocmit la

data de 22 decembrie 2009 ca urmare a verificării celor șapte săbii tip samurai

și a celor 12 bricege și o baionetă, împreună cu

planșa fotografică rezultată în urma acestei activități (fila 299-306);

adresa Serviciului teritorial Brașov din data de 23 decembrie 2009,

către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împreună cu răspunsul

aferent (fila 307-324); procesul verbal întocmit la data de 24 decembrie 2009

ca urmare a predării unor documente de către numitul B.I.M. din care rezultă că

acesta a depus suma de 2.000 de lei într-un cont bancar, împreună cu

documentele respective (fila 330-331); declarația olografă a învinuitului K.A. (fila

361-363); declarația învinuitului K.A., împreună cu documentele depuse (fila

364-378); adresa Serviciului teritorial Brașov din 19 decembrie 2009, prin care

C.S.M. a fost informat despre reținerea inculpatului K.A. (fila 379); Hotărârea

nr. 663 din 19 decembrie 2009 a C.S.M. (fila 384-389), declarațiile martorilor S.K.

și S.S. date în instanță (f. 61-66), declarația inculpatului din data de 18

ianuarie 2010 (f. 56-60 dosar instanță).

În drept, fapta inculpatului K.A., constând

în aceea că, în calitate de procuror șef secție urmărire penală în cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, la datele de 15 decembrie 2009 și

18 decembrie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

a primit de fiecare dată suma de 2000 lei de la

martorul denunțător

pentru a-i substitui și restitui patru corpuri

delicte ridicate pentru cercetări în Dosarul penal nr. 139/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna instrumentat de el, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.

254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale).

Fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că,

în baza

aceleiași rezoluții infracționale, a

înlocuit la datele de 09 decembrie 2009 și

18 decembrie 2009 trei săbii

samurai și un briceag dintre corpurile delicte

ale Dosarului nr. 139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Covasna

cu produse asemănătoare de serie și prin aceasta l-a ajutat pe martorul S.K. să

îngreuneze sau zădărnicească judecata prin punerea instanței în imposibilitatea

de a confisca bunurile originale ce constituie obiectul material al

infracțiunii prevăzută de art. 279 C. pen. și prin periclitarea bunului mers al

justiției, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C.

pen.

, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (două acte materiale).

Referitor la infracțiunea de luare de mită, în

rechizitoriu s-a reținut și acțiunea de pretindere de către inculpat a sumelor

de bani. Mijloacele de probă administrate în cauză nu dovedesc însă existenta

acestei acțiuni, în acest sens fiind numai declarațiile martorului denunțător.

Inculpatul a negat faptul că ar fi pretins de la martorul denunțător suma de

4000 lei, respectiv câte 1000 lei

pentru

fiecare obiect înlocuit, iar din procesele verbale întocmite în

datele

de 15 decembrie 2009 și 18 decembrie 2009, cu ocazia înregistrării audio-video

a dialogurilor ambientale purtate la aceste date între inculpat și denunțător,

nu rezultă că inculpatul a pretins sumele de bani.

Vinovăția inculpatului în ceea ce

privește săvârșirea celor două fapte este dovedită cu următoarele mijloace de

probă: denunțul penal și declarațiile ulterioare ale martorului S.K., din care

rezultă modalitatea în care a acționat procurorul K.A. cu ocazia primirii în

mod nejustificat a sumelor de

bani;

declarațiile martorului S.S., potrivit cărora în data

de 18 decembrie

2009 a primit de la inculpat o bancnotă de 100 lei, care s-a dovedit a fi

marcată criminalistic, iar la data de 15 decembrie 2009 i-a

observat pe martorul S.K. și inculpat discutând

în biroul

acestuia din urmă; procesele - verbale de redare a discuțiilor

ambientale purtate de martorul S.K. cu inculpatul K.A. la datele de 15

decembrie 2009 și 18 decembrie 2009, interceptate și înregistrate conform

autorizațiilor emise de judecător, din care rezultă activitatea infracțională a

magistratului procuror de a primi sume nejustificate de bani în schimbul

substituirii unor corpuri delicte; procesul - verbal întocmit la data de 15

decembrie 2009 din care rezultă că, la domiciliul martorului S.K. au fost

identificate cele două săbii restituite de către procuror în data de 09

decembrie 2009; procesul verbal din data de 18 decembrie 2009 prin care au fost

examinate o sabie și un cuțit, ce urmau a fi predate inculpatului K.A. în

scopul restituirii celor originale; procesul - verbal din data de 22 decembrie

2009 privind identificarea printre corpurile delicte din Dosarul nr. 139/PI2008

ridicate de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a celor trei săbii și a

briceagului de serie predate de martorul S.K. în scopul înlocuirii celor

originale; procesul - verbal de constatare a

infracțiunii

flagrante din data de 18 decembrie 2009, potrivit căruia în biroul

lui K.A.

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna a fost identificată suma

de 1.900 lei din totalul de 2.000 lei primită de la denunțător în schimbul

restituirii unei săbii și unui briceag.

Inițial, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea

faptelor, însă ulterior a adoptat o atitudine sinceră, descriind modul în care

a acționat și făcând demersuri pentru recuperarea sumei de 2000 lei ce

constituie parte a obiectului material al infracțiunii de corupție. Totodată,

pentru a beneficia de dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 privind

reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege dacă în timpul

urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere

penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni aflate în competența D.N.A.,

la data de 29 decembrie 2009 a formulat un denunț penal care face obiectul

cercetărilor într-un dosar penal separat al Serviciului Teritorial Brașov din

cadrul D.N.A.

Referitor la cercetarea celorlalte fapte de

corupție denunțate de S.K. și S.A. împotriva inculpatului K.A., s-a dispus prin

rechizitoriu disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor.

Solicitarea inculpatului privind achitarea sa

pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art.

264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. nu este

întemeiată. Inculpatul a susținut că nu sunt îndeplinite elementele

constitutive ale acestei infracțiuni, solicitând achitarea sa în temeiul art.

11 pct. 2 Iit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât a

întocmit rechizitoriul în Dosarul penal nr.

139/P/2008

și a sesizat instanța înainte ca martorul S.K.

să îi ceară restituirea

săbiilor, neexistând un ajutor dinainte stabilit, și nici un ajutor ad hoc, în

condițiile în care inculpatul încheiase

rechizitoriul,

iar martorul denunțător era trimis în judecată și pentru

săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. b) din C. pen. și fusese

eliberat din penitenciar în data de 24 iulie 2009. Ori, demersurile pentru

restituirea obiectelor au început în a doua decadă a lunii octombrie a anului

2009.

Elementul material al infracțiunii de

favorizare a infractorului

constă într-o

acțiune de ajutorare dată unui infractor, care se poate

realiza prin

ajutorul dat pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata sau

ajutorul dat pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

în speță, inculpatul K.A., în calitatea sa de procuror care a instrumentat

dosarul

în care martorul denunțător S.K. a

fost trimis în judecată

pentru mai multe infracțiuni, printre care și

aceea de nerespectare

a regimului armelor

și munițiilor, obiectele care constituiau obiectul

material al acestei

infracțiunii fiind ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, l-a ajutat pe

martorul denunțător să reintre în posesia a patru dintre aceste obiecte, creând

astfel premisa golirii de conținut a unei eventuale măsuri de siguranță dispusă

de către instanță cu privire la aceste obiecte sau a unei eventuale

condamnări a inculpatului pentru infracțiunea

prevăzută de art. 279

alin. (3) lit. b) C. pen., din moment ce o parte

din armele deținute fără drept reintrau în posesia sa. Nu are relevanță faptul

că ajutorul dat nu a fost dinainte stabilit între inculpat și martorul

denunțător, nefiind prevăzută o astfel de condiție de textul incriminator.

Dimpotrivă, în cazul infracțiunii de favorizare a infractorului, ajutorul dat

unui infractor trebuie să fie fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul

săvârșirii, ceea ce definește infracțiunea fiind scopul ajutorului dat,

respectiv,

îngreunarea sau zădărnicirea

judecății, ori asigurarea folosului sau

produsului infracțiunii. în sens

larg, în speță se poate vorbi despre asigurarea folosului infracțiunii de

nerespectare a regimului armelor și munițiilor, chiar dacă armele deținute

nelegal constituie de fapt obiectul material al infracțiunii.

Nu se poate reține însă în cauză

premeditarea cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului K.A.,

aceasta nefiind dovedită de mijloacele materiale de probă administrate.

Perioada relativ mare de timp de la data întocmirii rechizitoriului împotriva

martorului S.K. (3 iunie 2009) la data la care martorul i-a solicitat

restituirea corpurilor delicte (începutul lunii noiembrie 2009), și la data la

care inculpatul a acceptat propunerea martorului (începutul lunii decembrie),

la care se adaugă împrejurarea că inițial, denunțul martorului S.K. a vizat

alte fapte de corupție (f. 16-18, 138-145 dosar urmărire penală), abia în 10

decembrie 2009 martorul făcând referire la faptul că inculpatul a acceptat

solicitarea sa de restituire a corpurilor delicte, cu condiția înlocuirii celor

originale cu unele achiziționate din comerț, demonstrează că inculpatul nu a

urmărit la momentul întocmirii rechizitoriului să procedeze în această

modalitate.

Inculpatul a procedat într-adevăr nelegal cu

privire la corpurile delicte ridicate de la martorul S.K., întrucât nu există

nici o procedură de "trimitere de urmare la instanță" a

expertizei tehnico-științifice cu privire la

corpuri delicte, precum și a

acestor corpuri delicte, după sesizarea

instanței judecătorești cu rechizitoriul dat în dosarul al căror obiect îl

constituiau, astfel cum a explicat inculpatul modalitatea sa de lucru. în lipsa

unor probe în sensul existenței premeditării, justificarea dată de inculpat că

a fost o greșeală procedurală modul în care a procedat cu privire la corpurile

delicte, este plauzibilă, mai cu seamă că în dosarul instrumentat, erau

urmărite mai multe persoane, pentru infracțiuni de corupție și de crimă

organizată, astfel că infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și

munițiilor avea un caracter adiacent în rechizitoriu.

Nu se poate reține nici faptul că infracțiunea

de favorizare a infractorului este absorbită de infracțiunea de luare de mită.

Este evident că dacă actul ilicit ce face obiectul infracțiunii de corupție, pe

care l-a executat inculpatul, constituie prin el însuși o infracțiune, există

concurs real de infracțiuni.

Pe cale de consecință, fiind reținută vinovăția

inculpatului cu privire la săvârșirea celor două fapte, în forma intenției

directe, acesta urmează a răspunde penal.

La individualizarea judiciară a

pedepselor aplicate inculpatului K.A. au fost avute în vedere dispozițiile art.

52 și 72 C. pen. Astfel, instanța reține gradul de pericol social concret

deosebit de ridicat al faptei, relevat de calitatea inculpatului,modalitatea și

împrejurările săvârșiri faptelor, scopul

acestora.

Inculpatul, în calitatea sa de procuror, ale cărui atribuții și

standarde

de conduită sunt prevăzute în Legea nr. 30312004, Legea nr. 304/2004,

Regulamentul de ordine interioară a parchetelor și Codul deontologic al

judecătorilor și procurorului și, în esență, se reduc la respectarea cu

strictețe a legii în munca pe care o desfășoară, a fost cel care, în sediul

instituției în care lucra, a încălcat legea, acordând ajutor unei persoane pe

care o cercetase în calitate de inculpat, într-un dosar de corupție, pe care o

cerceta în continuare în alte dosare penale, pentru recuperarea bunurilor ce

făceau obiectul unei infracțiuni și obținând un folos material în schimbul

ajutorului dat. Modalitatea în care a acționat inculpatul conduce spre

derizoriu atât activitatea autorităților judiciare cu privire la fenomenul de

corupție, cât și activitatea inculpatului în calitate de procuror.

Tocmai gravitatea deosebită a faptei împiedică

reținerea oricăror circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului,

cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea

de recunoaștere a

faptei. Lipsa antecedentelor penale este lipsită de

relevanță, întrucât existența lor ar fi împiedicat inculpatul să exercite

profesia de magistrat.

Nu pot fi reținute ca circumstanțe

reale în favoarea inculpatului, astfel cum acesta a solicitat, existența

provocării din partea martorului denunțător, cuantumul redus al sumelor

primite,

întrucât nu poate fi omisă

calitatea inculpatului de procuror și cea a

martorului denunțător, de

inculpat în dosare instrumentate de procurorul K.A. În același context al

raporturilor dintre inculpat și martorul denunțător, cuantumul sumei nu poate

fi o circumstanță reală pozitivă care să conducă le reținerea circumstanțelor

atenuante judiciare.

Cu toate acestea

însă, instanța a apreciat că poate fi reținută

în favoarea

inculpatului atitudinea sa procesuală, acesta adoptând

o

atitudine sinceră, oferind amănunte despre infracțiunile săvârșite și

făcând demersuri pentru recuperarea sumei de 2000 lei ce constituie o parte din

obiectul material al infracțiunii de corupție. Chiar dacă inculpatul a fost

surprins în flagrant în data de

18

decembrie 2010, acesta putea adopta orice tip de atitudine procesuală,

inclusiv

de nerecunoaștere, care evident, nu poate fi sancționată în procesul de

individualizare judiciară a pedepsei, ci poate întări probele care susțin

învinuirea inculpatului. De asemenea, starea sănătății inculpatului, astfel cum

este relevată de înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că este

diagnosticat cu diabet, hipertensiune arterială și cardiopatie ischemică, este

un element circumstanțial în favoarea sa.

Având în vedere

aspectele relevate mai sus, instanța de fond

a apreciat că

o pedeapsă în cu antum egal cu minimul special

prevăzut de lege, pentru infracțiunea de corupție și o pedeapsă de

1 an închisoare, pentru infracțiunea de

favorizare a infractorului,

reflectă gradul

de pericol social concret al celor două infracțiuni și corespund persoanei inculpatului.

Totodată, pentru infracțiunea de

corupție, se impune aplicarea față de

inculpat a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția

de magistrat.

Inculpatul

nu poate beneficia în prezent de dispozițiile art. 19

din

O.U.G. nr. 43/2002 privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută

de lege întrucât denunțul penal pe care l-a formulat în data de 29 decembrie

2009 și care face obiectul cercetărilor într-un dosar penal separat al

Serviciului Teritorial Brașov din

cadrul D.N.A.

nu s-a concretizat în acte de

urmărire penală care să conducă la

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au

săvârșit infracțiuni aflate în competența D.N.A.

Faptele fiind săvârșite în forma concursului de

infracțiuni, potrivit dispozițiilor art. 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., au

fost contopite pedepsele de mai sus și aplicată inculpatului pedeapsa cea mai

grea, aceea de 3 ani închisoare, alături de care s-a aplicat si pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor.

Nu se impune sporirea pedepsei rezultante,

având în vedere împrejurările reținute mai sus, cât și faptul că executarea

pedepsei nu se poate realiza decât în regim de detenție. Această din urmă

apreciere este determinată de gradul de pericol social concret deosebit al

faptelor săvârșite de inculpat, de persoana acestuia, în calitate de procuror

cunoscând foarte bine consecințele săvârșirii unor fapte penale, astfel că față

de o asemenea persoană, care

săvârșește

infracțiuni de corupție este ineficientă suspendarea sub

supraveghere a

pedepsei. Referatul de evaluare întocmit în cauză a reliefat faptul că

inculpatul este capabil să valorifice și să utilizeze resursele individuale,

familiale și comuni tare de care dispune, în vederea unei cât mai rapide

reintegrări în societate, fiind decis să nu reitereze comportamentul

infracțional. Nici nu

putea fi altfel,

având în vedere vârsta inculpatului, activitatea de 25

de ani

desfășurată ca procuror, în ultimii ani exercitând și funcția de șef-secție

urmărire penală.

Drept urmare, prima instanța a apreciat că

scopul pedepsei poate fi atins doar în regim privativ de libertate, astfel

încât să se asigure atât reeducarea inculpatului, cât și realizarea scopului

preventiv al acesteia.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. Serviciul

Teritorial Brașov și inculpatul K.A.

Parchetul

a criticat sentința pentru netemeinice, sub aspectul

cuantumului

pedepselor aplicate inculpatului, susținând în esență că în raport de gradul de

pericol social concret al faptelor săvârșite, de modalitatea de comitere a

acestora, de urmarea socialmente periculoasă, de împrejurările care

caracterizează persoana inculpatului, de comportamentul său pe parcursul

derulării activității infracționale, se impune majorarea pedepselor, ceea ce ar

conduce într-o mai mare măsură la îndreptarea comportamentului infracțional al

inculpatului și la realizarea scopului preventiv și coercitiv al pedepsei.

Inculpatul a

criticat sentința sub două aspecte, circumscrise

cazurilor

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

În primul rând, se susține că instanța de fond

a dat o greșită încadrare juridică faptelor comise de inculpat, în realitate în

sarcina acestuia putând fi reținute doar o infracțiune de abuz în serviciu

prev. de art. 248 alin. (1) C. pen. și o infracțiune de luare de mită prev.

de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 din Legea nr.

78/2000.

Astfel, cu privire la fapta din 9 decembrie

2009, inculpatul a fost de acord cu solicitarea denunțătorului de a schimba

două săbii din pachetul de corpuri delicte cu alte două săbii cumpărate de

către acesta, primind de la el suma de 2000 de lei, lucru care s-a întâmplat

însă ulterior, pe 15 decembrie 2009, în lipsa unei cereri a inculpatului;prin

urmare, întrucât primirea sumei de bani a fost ulterioară actului determinat și

în lipsa unei înțelegeri prealabile, infracțiunea de luare de mită nu s-a

realizat.

Fapta sa

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

abuz

în serviciu, iar nu eventual ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite,

întrucât restituind cele două corpuri delicte inculpatul a acționat abuziv,

efectuând un act ilicit nu unul în virtutea funcției și la care ar fi fost

obligat în temeiul acesteia.

În ce privește infracțiunea de

favorizare a infractorului, nu se poate reține săvârșirea acesteia, întrucât pe

de o parte acțiunea

ilicită a inculpatului

de a substitui săbiile este absorbită material în

latura obiectivă a

celorlalte infracțiuni( abuz în serviciu și luare de mită), iar pe de altă

parte în cauză nu poate fi vorba despre vreo îngreunare sau zădărnicire a

urmăririi penale sau a judecății ori despre asigurarea folosului sau produsului

infracțiunii, ci doar despre împiedicarea executării măsurii de siguranță a

confiscării speciale.

În al doilea rând, s-a susținut că s-a

efectuat o greșită individualizare a pedepsei, atât în ce privește cuantumul,

cât și modalitatea de executare, având în vedere circumstanțele personale ale

inculpatului, precum și condițiile în care s-au comis infracțiunile, susținându-se

că în data de 15 decembrie 2009, când a primit suma de bani de la denunțător și

a acceptat să săvârșească următorul act, inculpatul se afla în stare de ebrietate,

fiind invitat la o petrecere înainte de sărbători. Se mai invocă și cuantumul

redus al sumelor primite, atitudinea manifestată pe parcursul procesului

penal,comportamentul în societate și familie, precum și starea sa de sănătate. În

concluzie,s-a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu

suspendarea executării acesteia( în condițiile art. 81 sau 86

1

C.

pen.).

Examinând hotărârea atacată prin prisma

criticilor formulate, a cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că ambele

recursuri sunt nefondate.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că inculpați K.A. a fost trimis în judecată și condamnat în primă

instanță

pentru săvârșirea a două

infracțiuni, am bele în formă continuată:

- luare de mită, constând în aceea că în

calitate de procuror șef secție urmărire penală în cadrul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Covasna, la datele de 15 și 18 decembrie 2009, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, a primit de la

denunțătorul S.

K. de fiecare dată suma de 2000 lei pentru a-i substitui

și restitui patru corpuri delicte ridicate pentru cercetări în Dosarul nr.

139/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna instrumentat de el;

- favorizare a infractorului, constând în aceea

că, în baza rezoluției infracționale unice, a înlocuit la datele de 9 și 18

decembrie 2009 trei săbii samurai și un briceag dintre corpurile delicte ale

dosarului sus-menționat, cu produse asemănătoare de serie și prin aceasta l-a

ajutat pe denunțător să îngreuneze sau zădărnicească judecata prin punerea

instanței în imposibilitate de a confisca bunurile originale ce constituie

obiectul material al infracțiunii prev. de art. 279 C.

pen. și prin periclitarea bunului mers al justiției.

În privința inculpatului, inițial

acesta a negat săvârșirea

faptelor. Însă ulterior

și-a schimbat poziția procesuală, recunoscând

că a primit cele două sume

de bani, fără însă a le cere. Cu toate acestea însă, inculpatul a făcut o

distincție între cele acte materiale, susținând că în ce privește primul schimb

a primit suma de bani, însă la o dată ulterioară realizării acestuia, iar în ce

privește cel de-al doilea schimb,a fost de acord (nu a respins)

promisiunea denunțătorului de a primi o sumă de

bani în momentul

realizării acestuia.

În aceste

condiții, dintre cele două acte materiale reținute ca

întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, inculpatul l-a

recunoscut ca atare doar pe cel de-al doilea, considerând că primul s-ar

circumscrie infracțiunii de abuz în serviciu.

În privința infracțiunii de luare de

mită, aceasta se poate realiza sub forma pretinderii sau primirii de către

funcționar a unei sume de bani sau a altor foloase ori sub forma acceptării sau

nerespingerii promisiunii unor astfel de foloase,în scopul îndeplinirii,

neîndeplinirii sau întârzierii în îndeplinirea unui act privitor la

îndatoririle sale de serviciu ori în vederea săvârșirii unui act contrar

acestor îndatoriri.

Prin urmare, acțiunea sau inacțiunea care

constituie

elementul material al

infracțiunii poate privi atât efectuarea unui act

licit, cât și

efectuarea unui act ilicit, adică îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor

de serviciu.

Ceea ce

deosebește infracțiunea de luare de mită de cea de

abuz în

serviciu nu este atât ideea de recompensă pentru actul ilicit efectuat de către

funcționar (care nu este exclusă de plano în

cazul

ultimei infracțiuni), ci împrejurarea că acțiunea sau inacțiunea ce constituie

elementul material al infracțiunii de luare de mită este

anterioară

actului ilicit al funcționarului, în timp ce în cazul infracțiunii de abuz în

serviciu eventuala recompensare a funcționarului pentru conduita sa are loc

numai după ce acesta a violat obligațiile impuse de atribuțiile sale de

serviciu și în lipsa unei înțelegeri anterioare în acest sens.

În speță, prin substituirea și

restituirea către denunțător a patru corpuri delicte este evident că inculpatul

a efectuat un act ilicit, contrar atribuțiilor de serviciu, în condițiile în care

pe de o parte aceste bunuri reprezentau obiectul material al infracțiunii

imputate denunțătorului,iar pe de altă parte dosarul instrumentat de inculpat

ajunsese în faza de judecată,ceea ce înseamnă că numai instanța putea dispune

legal asupra corpurilor delicte,iar nu și procurorul anchetator,acesta

nemaiavând vreo atribuție în legătură cu cauza respectivă.

În același timp,

este de necontestat că în privința primului act

material,efectuarea

actului ilicit și primirea sumei de bani nu au avut loc simultan. Astfel, restituirea

celor două săbii s-a petrecut în 9 decembrie 2009,iar denunțătorul a înmânat

banii inculpatului pe 15 decembrie 2009, când s-a purtat și discuția

referitoare la o nouă substituire de corpuri delicte.

Probatoriul administrat în cauză demonstrează

însă faptul că, acționând ilicit, inculpatul a avut reprezentarea recompensării

sale viitoare, aceasta reprezentând un

element viitor și sigur dedus

din conduita denunțătorului.

Astfel, potrivit declarațiilor

acestuia, inculpatul „nu mi-a pretins nimic în mod direct în schimbul

viitorului său serviciu, dar prin felul în care s-a exprimat (Știi tu cum e.. nu

prea e voie să fac așa ceva.. dar sper că-mi aduce și mie moșul ceva) mi-a dat

de înțeles că acest lucru mă va costa" (f. 147 dup). Apoi, odată cu

restituirea celor două săbii, potrivit denunțătorului, cei doi ar fi convenit

asupra sumei de 2000 de lei pe care acesta urma să i-o dea inculpatului în

schimbul actului ilicit efectuat, în cursul săptămânii ulterioare (fil.148 d.u.p.).

Existența unei asemenea discuții și

înțelegeri,negată de către inculpat,este confirmată implicit de înregistrarea

discuției ambientale dintre acesta și denunțător din data de 15 decembrie 2009.

Astfel,în momentul în care denunțătorul îi înmânează suma de bani, precizează

nu doar cuantumul ei, ci și faptul că acesta este rezultatul unei înțelegeri

anterioare: „Ați spus douăzeci de milioane, nu?" (f. 199 d.u.p.).

Or, în condițiile în care varianta prezentată

în apărare de către inculpat ar fi cea reală, este evident că și reacția sa la

acel moment ar fi trebuit să fie alta (de surprindere, de negare, de

respingere, fie și formală), lucru care însă nu s-a întâmplat.

De asemenea, în data de 18 decembrie 2009, după

ce are loc cel de-al doilea schimb. iar inculpatul primește încă 2000 de lei,

la finalul discuției dintre cei doi,denunțătorul arată că „Și eu am fost domn. V-am

dat cât mi-ați cerut", iar singura reacție a inculpatului este cea a unei

persoane care dorește să păstreze secretul asupra celor afirmate de către

denunțător („Șșșșt", fii. 250 dup).

Prin urmare, Înalta

Curte apreciază că probatoriul administrat

în cauză

demonstrează că și pentru primul act ilicit săvârșit de

către inculpat la 9 decembrie 2009, a existat o retribuție din partea

denunțătorului,

iar aceasta, chiar dacă a fost ulterioară,a fost primită de către inculpat în

baza unei înțelegeri anterioare între cei doi.

Așa fiind, Curtea constată că prima critică a

inculpatului ce pune în discuție încadrarea juridică a actului material din 9

decembrie 2009, este neîntemeiată, fapta sa întrunind elementele constitutive

ale infracțiunii de luare de mită.

Î

n ce privește infracțiunea de favorizare a infractorului, inculpatul a

susținut pe de o parte că nu este întrunită niciuna

dintre cerințele esențiale ale elementului material( îngreunarea sau

zădărnicirea

urmăririi penale, a judecății sau a executării pedepsei, respectiv asigurarea

folosului sau produsului infracțiunii), iar pe de altă parte că această

infracțiune este absorbită în cealaltă infracțiune reținută în sarcina sa.

Referitor la prima critică a inculpatului, Curtea

constată că

aceasta este întemeiată, însă

numai cu referire la inexistența unei

favorizări personale a

denunțătorului. Astfel, pe de o parte cauza acestuia se afla în faza de

judecată (ceea ce exclude o îngreunare a urmării penale sau a executării

pedepsei), iar pe de altă parte prin substituirea celor 4 corpuri delicte nu se

poate afirma că s-au creat dificultăți (pentru) ori s-a împiedicat judecata, ca

fază a procesului penal.

Cu toate acestea însă,Curtea apreciază că prin

fapta sa inculpatul l-a ajutat pe denunțător să-și asigure folosul infracțiunii

pentru care fusese trimis în judecată, fiind vorba despre o favorizare reală. Denunțătorul

fusese trimis în judecată de către inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de

nerespectarea regimului armelor și munițiilor sub forma deținerii fără drept a

mai multor arme, inclusiv a unora de panoplie.

Potrivit declarațiilor denunțătorului,armele

respective aveau pentru el o valoare morală deosebită,fapt care a justificat

demersul său de recuperare a lor, „indiferent de preț" (fil. 146 dup).

Or, prin „folos al infracțiunii" se

înțelege orice avantaj (nu neapărat evaluabil în bani) obținut prin săvârșirea

infracțiunii. Prin substituirea și restituirea de către inculpat a unora dintre

corpurile delicte, denunțătorul a recuperat o parte dintre obiectele care, nu

doar că erau interzise la deținere (creându-se premisele săvârșirii din nou a

aceleiași infracțiuni pentru care fusese trimis în judecată), dar aveau pentru

el și o valoare deosebită (un folos, în sensul legii penale).

Referitor la cea de-a doua critică a

inculpatului(absorbirea infracțiunii de favorizare a infractorului), Curtea

constată că în primul rând că obiectul juridic al acesteia este în mod evident

diferit de cel al infracțiunii de luare de mită, săvârșită de către același

inculpat.

Astfel, dacă infracțiunea de luare de

mită are în vedere relațiile sociale a căror normală formare, desfășurare și

dezvoltare nu ar fi posibile fără a asigura exercitarea cu probitate de către

funcționari a atribuțiilor de serviciu ce le-au fost încredințate, infracțiunea

de favorizare a infractorului are ca obiect juridic relațiile sociale a căror

existență este ocrotită prin apărarea activității de înfăptuire a justiției

penale împotriva acțiunilor de natură să ajute pe infractor, în cele două

modalități enumerate anterior (favorizare personală, respectiv reală). În al

doilea rând, pentru a discuta despre absorbirea unei infracțiuni în conținutul

alteia, este necesar ca acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul

material al infracțiunii absorbite să fie inclusă, ca element constitutiv, în

cealaltă infracțiune.

Or, în speță, legătura dintre cele două

infracțiuni nu este dată de elementul lor material, ci de împrejurarea că

inculpatul a comis acte ilicite(constând în restituirea către denunțător a unor

corpuri delicte).

Cu alte cuvinte, factorul comun al celor două

infracțiuni îl constituie actul ilicit, care reprezintă pe de o parte elementul

material al unei infracțiuni (favorizare a infractorului), iar pe de altă parte

o cerință esențială a laturii obiective a altei infracțiuni (luare de mită).

Din această perspectivă, Curtea apreciază că în

speță nu suntem în prezența unei singure infracțiunile luare de mită), ci a

unui concurs real de infracțiuni(între luare de mită și favorizare a

infractorului), așa încât susținerile inculpatului sunt neîntemeiate.

În fine, în ce privește caracterul continuat al

infracțiunii, din declarațiile denunțătorului rezultă că el a avut mai multe

discuții cu inculpatul începând cu luna noiembrie 2009, ocazie cu care

denunțătorul i-a spus acestuia că dorește foarte mult să recupereze armele

respective(care erau foarte valoroase pentru el deoarece erau lucrate manual),

iar inculpatul a fost de acord să le înapoieze, dar nu toate odată, ci pe

rând,cu condiția de a-i aduce alte obiecte asemănătoare, pe care să le pună în

locul celor restituite (f. 146 d.u.p.).

Existenta unei asemenea discuții conturează

rezoluția infracțională unică a inculpatului, ca o caracteristică esențială a

infracțiunii continuate, căci denotă hotărârea acestuia de a repeta activitatea

infracțională până la realizarea proiectului său.

De altfel, derularea ulterioară a

faptelor confirmă unicitatea rezoluției, fiind vorba despre un mod de operare

identic, repetat la un interval scurt de timp, în același sens fiind și

conținutul discuțiilor ambientale purtate între inculpat și denunțător,

transcrise și aflate la dosarul cauzei.

Prin urmare, având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte constată că toate criticile formulate de

către inculpat cu referire la încadrarea juridică a faptelor sunt neîntemeiate.

În ce privește individualizarea

pedepselor,aceasta a fost contestată deopotrivă de Parchet și inculpat, evident

în sens contrar, însă Curtea apreciază toate criticile formulate ca fiind

neîntemeiate.

Din

examinarea hotărârii atacate, Curtea constată că instanța

de

fond a avut în vedere și a dat efecte corespunzătoare tuturor criteriilor de

individualizare prevăzute de