ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 171/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia (sentința) nr. 167

din 4 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta C.M.O., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, prin care solicita

anularea calificativului „Bine”, acordat de pârât, și suspendarea efectului

calificativului până la soluționarea acțiunii în anulare. Prin aceeași

sentință, instanța de judecată a respins excepția inadmisibilității acțiunii,

invocată de pârât.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la excepția

inadmisibilității cererii, instanța de fond constata ca aceasta nu este

întemeiata, întrucât Raportul de evaluare reprezintă o Decizie unilaterala a

unei autorități publice, emise in vederea organizării si aplicării Legii nr. 128/1997

cu efecte concrete asupra carierei funcționarului public supus evaluării;

evaluarea poate conduce atât la înlăturarea unor beneficii acordate prin lege,

la intervenția unor interdicții privind promovarea pe anumite funcții dar chiar

la invalidarea pe funcție conform art. 5 din Ordinul nr. 5113/2008.

Prin urmare, apreciază prima

instanță, raportul îndeplinește condițiile de fi act administrativ, in sensul art.

2 din Legea nr. 554/2004, fiind supus cenzurii in contencios administrativ sub

aspectul respectării procedurii instituita de legislația incidentă.

Pe fondul cauzei, instanța

de judecată reține că reclamanta îndeplinește funcția de Director al C.C.D. din

cadrul autorității pârâte, fiind numită potrivit Ordinului nr. 3671/2006 emis

de ministru, ca urmare a promovării concursului.

Activitatea

managerială a reclamantei a fost sus-pusă evaluării în anul

2007 în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul

personalului

didactic, întocmindu-se în acest sens Raportul de evaluare nr.

43609 din data de 25

septembrie 2008.

De

asemenea, se arată în considerentele hotărârii recurate, din analiza acestui

Raport si a Fisei de evaluare rezulta ca s-au avut in

vedere toate

capitolele prevăzute de Ordinul nr. 5113/2008 emis de

ministru, act

ce reglementează procedura evaluării anuale a managerului, iar in raport de

fiecare atribuție circumscrisa funcției de Director al C.C.D. s-au avut în

vedere

toate subcriteriile de analiză prevăzute de legislația incidentă, calculându

-se un

punctaj total de 80 puncte corespunzător calificativului „Bine”.

Împotriva

acestui Raport de evaluare, reclamanta a formulat contestații în procedura

administrativă prealabilă, contestație soluționată prin adresa nr.

18129/2008

emisa de Ministerul Educației, Cercetării si Tineretului, în sensul

admiterii

și acordării unui punctaj final de 81,1

puncte, corespunzător însă aceluiași calificativ

„Bine”.

Comisia

de evaluare a fost numita prin Ordinul Ministrului și a fost

formata

din 5 membrii, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 și art. 2

si 4

din Ordinul nr. 5113/2008, alcătuirea nefiind contestata în cauză.

Evaluarea

s-a declanșat prin realizarea autoevaluării de către însăși reclamantă, conform

fiselor aprobate prin Ordinul Ministrului nr. 5113/2008.

Potrivit

art. 2 alin. (5) din același Ordin, evaluarea se realizează pe baza

documentelor

existente la I.S.J./I.S.M.B./C.C.D., a fiselor de autoevaluare a

Rapoartelor

argumentative, documente întocmite în cauză.

Reține instanța de fond că,

din adresa nr. 32185 din 23 mai 2008, rezultă că s-au transmis

documentele necesare evaluării activității

manageriale, reclamanta neprecizând

ce

documente care ar fi putut avea o înrâurire hotărâtoare asupra evaluării au

lipsit

sau nu au fost avute în

vedere de Comisie ci afirmând doar ca a obținut punctaj

minim la criteriile unde nu exista documente. Or,

arată prima instanță, faptul ca s-au ridicat documente

în mod selectiv este o simpla afirmație subiectiva

nesusținută prin nicio probă

certă; din conținutul Opisului nu rezulta

cu certitudine toate documentele

predate,

fiind precizate grupurile de documente, iar predarea acestora s-a făcut

de

către reclamanta însăși in vederea evaluării.

Conform aceluiași art. 2 alin.

(5) din ordin, se arată în considerentele hotărârii atacate, evaluarea se face

si in lipsa

persoanei vizate, pe baza

documentelor precizate în ordin.

Faptul că în alte cazuri au fost admise

contestații și schimbate calificative din „nesatisfăcător” în „foarte bine” nu

poate constitui un argument temeinic pentru constatarea nelegalității evaluării

în cauza de față.

În concluzie, reține prima

instanță, sub aspect procedural nu sunt identificate vicii concrete, temeinic

justificate, care sa conducă la anularea Raportului.

Sub aspectul evaluării în

concret, instanța de fond reține că, la criterii precum „capacitatea de

comunicare”, care presupun cunoașterea personală a reclamantei, relațiile

acesteia cu colegii, legea a instituit un drept de apreciere subiectivă în

favoarea angajatorului, acesta fiind investit cu putere publică în acest scop.

În ceea ce privește cererea

de suspendare a efectelor calificativului, prima instanță reține ca aceasta nu

este motivată în fapt, fiind indicat decât temeiul de drept, reclamanta

nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 - 15 din Legea nr.

554/2004.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta.

În motivarea recursului,

reclamanta a arătat, în esență, că prin cererea de chemare în judecată a contestat

atât raportul de evaluare, cât și modul în care s-a desfășurat procedura de

soluționare a contestației împotriva raportului, în prima instanță nu s-a

pronunțat cu privire la critica referitoare la modul în care s-a desfășurat

procedura de soluționare a contestației, respectiv că trebuie deplasată o nouă

comisie de evaluare, nu doar o analiză a documentelor anexate la raportul

inițial de evaluare. Reclamanta a mai arătat că deși prima instanță nu a

reținut iregularități de ordin procedural, în realitate, din probele administrate

rezultă că respectiva comisie nu a avut toate documentele necesare pentru a

efectua evaluarea.

Recursul nu este fondat.

Susținerea reclamantei că în

cadrul soluționării contestației împotriva raportului de evaluare se impunea constituirea

unei noi comisii de evaluare, care să se deplaseze la I.Ș.J. iar nu doar

examinarea documentației pe care s-a întemeiat respectivul raport, este lipsită

de orice bază legală, o astfel de dispoziție vizând exclusiv comisia care realizează

evaluarea și întocmește raportul conform art. 2 alin. (3) din Ordinul nr. 5113/2008

al Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului. Apoi, faptul că prima

instanță nu s-a referit în hotărârea judecătorească pronunțată la susținerea

reclamantei ca o nouă comisie de evaluare trebuie deplasată pentru soluționarea

contestației, este lipsită de semnificație. Este adevărat că hotărârea trebuie

motivată, că motivarea reprezintă o garanție pentru părți că cererile lor au

fost analizate, însă raportat la prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., este impusă doar cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se

sprijină soluția adoptată și ca acestea să nu fie contradictorii sau străine de

natura pricinii, precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților,

nu orice susținere a acestora, în speță, motivarea hotărârii îndeplinind toate

aceste cerințe, ceea ce face posibilă exercitarea controlului judiciar.

În fine, observă Înalta

Curte, nu poate fi primită nici critica hotărârii instanței de fond în privința

faptului că evaluarea ar fi avut la bază o documentație incompletă și că în

hotărârea recurată s-ar fi reținut, eronat, că sub aspect procedural nu au fost

identificate vicii concrete, de natură să ducă la anularea raportului.

Dimpotrivă, constată Înalta Curte, judecătorul fondului a examinat cu atenție

această chestiune și, cu îndrituire, a reținut că din conținutul opisului cu

documentele predate în vederea evaluării nu rezultă cu exactitate care

documente au fost trimise comisiei. Pe de altă parte, așa cum s-a reținut în

sentința recurată, selecția documentelor expediate comisiei a fost realizată

chiar de către reclamantă, aspect ce nu este lipsit de relevanță.

De altfel, este de observat

că nici în recurs nu se precizează care ar fi documentele omise, critica fiind formulată

la fel de vag ca susținerea în același sens din cererea de chemare în judecată,

imprecizie ce nu facilitează controlul judiciar.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta C.M.O.,

potrivit art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta C.M.O. împotriva deciziei (sentinței) nr. 167 din 4 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2010.