ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 171/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia (sentința) nr. 167 din 4 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta C.M.O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, prin care solicita anularea calificativului „Bine”, acordat de pârât, și suspendarea efectului calificativului până la soluționarea acțiunii în anulare. Prin aceeași sentință, instanța de judecată a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Referitor la excepția inadmisibilității cererii, instanța de fond constata ca aceasta nu este întemeiata, întrucât Raportul de evaluare reprezintă o Decizie unilaterala a unei autorități publice, emise in vederea organizării si aplicării Legii nr. 128/1997 cu efecte concrete asupra carierei funcționarului public supus evaluării; evaluarea poate conduce atât la înlăturarea unor beneficii acordate prin lege, la intervenția unor interdicții privind promovarea pe anumite funcții dar chiar la invalidarea pe funcție conform art. 5 din Ordinul nr. 5113/2008. Prin urmare, apreciază prima instanță, raportul îndeplinește condițiile de fi act administrativ, in sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, fiind supus cenzurii in contencios administrativ sub aspectul respectării procedurii instituita de legislația incidentă.

Pe fondul cauzei, instanța de judecată reține că reclamanta îndeplinește funcția de Director al C.C.D. din cadrul autorității pârâte, fiind numită potrivit Ordinului nr. 3671/2006 emis de ministru, ca urmare a promovării concursului. Activitatea managerială a reclamantei a fost sus-pusă evaluării în anul 2007 în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întocmindu-se în acest sens Raportul de evaluare nr. 43609 din data de 25 septembrie 2008. De asemenea, se arată în considerentele hotărârii recurate, din analiza acestui Raport si a Fisei de evaluare rezulta ca s-au avut in vedere toate capitolele prevăzute de Ordinul nr. 5113/2008 emis de ministru, act ce reglementează procedura evaluării anuale a managerului, iar in raport de fiecare atribuție circumscrisa funcției de Director al C.C.D.

s-au avut în vedere toate subcriteriile de analiză prevăzute de legislația incidentă, calculându -se un punctaj total de 80 puncte corespunzător calificativului „Bine”. Împotriva acestui Raport de evaluare, reclamanta a formulat contestații în procedura administrativă prealabilă, contestație soluționată prin adresa nr. 18129/2008 emisa de Ministerul Educației, Cercetării si Tineretului, în sensul admiterii și acordării unui punctaj final de 81,1 puncte, corespunzător însă aceluiași calificativ „Bine”. Comisia de evaluare a fost numita prin Ordinul Ministrului și a fost formata din 5 membrii, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 și art. 2 si 4 din Ordinul nr. 5113/2008, alcătuirea nefiind contestata în cauză.

Evaluarea s-a declanșat prin realizarea autoevaluării de către însăși reclamantă, conform fiselor aprobate prin Ordinul Ministrului nr. 5113/2008. Potrivit art. 2 alin. (5) din același Ordin, evaluarea se realizează pe baza documentelor existente la I.S.J./I.S.M.B./C.C.D., a fiselor de autoevaluare a Rapoartelor argumentative, documente întocmite în cauză. Reține instanța de fond că, din adresa nr. 32185 din 23 mai 2008, rezultă că s-au transmis documentele necesare evaluării activității manageriale, reclamanta neprecizând ce documente care ar fi putut avea o înrâurire hotărâtoare asupra evaluării au lipsit sau nu au fost avute în vedere de Comisie ci afirmând doar ca a obținut punctaj minim la criteriile unde nu exista documente.

Or, arată prima instanță, faptul ca s-au ridicat documente în mod selectiv este o simpla afirmație subiectiva nesusținută prin nicio probă certă; din conținutul Opisului nu rezulta cu certitudine toate documentele predate, fiind precizate grupurile de documente, iar predarea acestora s-a făcut de către reclamanta însăși in vederea evaluării. Conform aceluiași art. 2 alin. (5) din ordin, se arată în considerentele hotărârii atacate, evaluarea se face si in lipsa persoanei vizate, pe baza documentelor precizate în ordin. Faptul că în alte cazuri au fost admise contestații și schimbate calificative din „nesatisfăcător” în „foarte bine” nu poate constitui un argument temeinic pentru constatarea nelegalității evaluării în cauza de față.

În concluzie, reține prima instanță, sub aspect procedural nu sunt identificate vicii concrete, temeinic justificate, care sa conducă la anularea Raportului. Sub aspectul evaluării în concret, instanța de fond reține că, la criterii precum „capacitatea de comunicare”, care presupun cunoașterea personală a reclamantei, relațiile acesteia cu colegii, legea a instituit un drept de apreciere subiectivă în favoarea angajatorului, acesta fiind investit cu putere publică în acest scop. În ceea ce privește cererea de suspendare a efectelor calificativului, prima instanță reține ca aceasta nu este motivată în fapt, fiind indicat decât temeiul de drept, reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta. În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esență, că prin cererea de chemare în judecată a contestat atât raportul de evaluare, cât și modul în care s-a desfășurat procedura de soluționare a contestației împotriva raportului, în prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la critica referitoare la modul în care s-a desfășurat procedura de soluționare a contestației, respectiv că trebuie deplasată o nouă comisie de evaluare, nu doar o analiză a documentelor anexate la raportul inițial de evaluare. Reclamanta a mai arătat că deși prima instanță nu a reținut iregularități de ordin procedural, în realitate, din probele administrate rezultă că respectiva comisie nu a avut toate documentele necesare pentru a efectua evaluarea.

Recursul nu este fondat. Susținerea reclamantei că în cadrul soluționării contestației împotriva raportului de evaluare se impunea constituirea unei noi comisii de evaluare, care să se deplaseze la I.Ș.J. iar nu doar examinarea documentației pe care s-a întemeiat respectivul raport, este lipsită de orice bază legală, o astfel de dispoziție vizând exclusiv comisia care realizează evaluarea și întocmește raportul conform art. 2 alin. (3) din Ordinul nr. 5113/2008 al Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului. Apoi, faptul că prima instanță nu s-a referit în hotărârea judecătorească pronunțată la susținerea reclamantei ca o nouă comisie de evaluare trebuie deplasată pentru soluționarea contestației, este lipsită de semnificație.

Este adevărat că hotărârea trebuie motivată, că motivarea reprezintă o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate, însă raportat la prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este impusă doar cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată și ca acestea să nu fie contradictorii sau străine de natura pricinii, precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților, nu orice susținere a acestora, în speță, motivarea hotărârii îndeplinind toate aceste cerințe, ceea ce face posibilă exercitarea controlului judiciar. În fine, observă Înalta Curte, nu poate fi primită nici critica hotărârii instanței de fond în privința faptului că evaluarea ar fi avut la bază o documentație incompletă și că în hotărârea recurată s-ar fi reținut, eronat, că sub aspect procedural nu au fost identificate vicii concrete, de natură să ducă la anularea raportului.

Dimpotrivă, constată Înalta Curte, judecătorul fondului a examinat cu atenție această chestiune și, cu îndrituire, a reținut că din conținutul opisului cu documentele predate în vederea evaluării nu rezultă cu exactitate care documente au fost trimise comisiei. Pe de altă parte, așa cum s-a reținut în sentința recurată, selecția documentelor expediate comisiei a fost realizată chiar de către reclamantă, aspect ce nu este lipsit de relevanță. De altfel, este de observat că nici în recurs nu se precizează care ar fi documentele omise, critica fiind formulată la fel de vag ca susținerea în același sens din cererea de chemare în judecată, imprecizie ce nu facilitează controlul judiciar. Față de cele ce preced, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta C.M.O., potrivit art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.M.O. împotriva deciziei (sentinței) nr. 167 din 4 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.