ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3839/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3839/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, la data de 14 decembrie 2010,

reclamantul I.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului anularea Raportului de evaluare a

activității sale în calitate de inspector școlar în perioada 1 septembrie 2009

- 31 august 2010, cu consecința obligării pârâtei la refacerea procedurii de

evaluare; recunoașterea dreptului său de a obține calificativul „foarte bine",

anularea deciziei de respingere a contestației sale împotriva rezultatului

evaluării.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că funcționează ca inspector școlar general la

Inspectoratul Școlar Vrancea din 28 martie 2008, aflându-se în derularea contractului

de management pe o durată de 4 ani.

Evaluarea activității

sale pentru anul 2010 a fost încheiată cu calificativul „Satisfăcător",

iar contestarea acestui rezultat a fost soluționată nefavorabil.

În opinia sa,

procedura de evaluare astfel finalizată este contrară legii, de vreme ce nu

există un raport de evaluare, așa cum impune Ordinul nr. 4149 din 15 iunie

2010, în condițiile în care, singurul înscris ce i-a fost remis este fișa de

autoevaluare, în copie, cu completările comisiei, fără vreo observație din

partea acesteia.

Apreciază reclamantul

că aceste completări au fost făcute în mod tendențios, pentru a se putea

justifica încetarea contractului de management educațional, pârâtul recurgând

la diverse tertipuri pentru eliberarea sa din funcția de inspector școlar

general, între părți existând numeroase litigii, parte din acestea câștigate de

reclamant.

Reclamantul a

susținut că evaluarea s-a făcut pentru perioada 1 septembrie 2009 - 31 august

2010, în condițiile în care a fost suspendat prin ordin în perioada: 1 aprilie

2010 - 21 mai 2010 și apoi, din 25 august 2010 până în prezent.

Consideră reclamantul

că raportul de evaluare este nelegal, deoarece nu rezultă care au fost

criteriile avute în vedere pentru acordarea calificativul „nesatisfăcător"

și că este îndreptățit la anularea raportului de evaluare pentru perioada

indicată în acțiune și a completărilor la fișa de autoevaluare, raportat la

faptul că în anii precedenți a primit calificativul „foarte bine".

Pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare în cauză

prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că raportul de

evaluare pe care îl contestă reclamantul, recunoașterea dreptului de a obține

un calificativ, precum și răspunsul la o contestație nu au caracterul unor acte

administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

respectiv nu dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice. Mai mult,

recunoașterea dreptului de a obține un calificativ nu poate face obiectul unei

acțiuni în contencios administrativ. Prin urmare, pretențiile reclamantului nu

pot fi admise pe calea procesuală aleasă.

Pe fondul cauzei,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată învederând faptul că

Legea nr. 188/1999 nu este aplicabilă în cauză, în raport de prevederile art. 6

ale acesteia, evaluarea fiind atributul exclusiv al comisiei desemnate de

organul care a efectuat numirea în funcție.

Prin Sentința nr. 190

din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de

pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

A admis în parte

acțiunea formulată de reclamantul I.B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și, în consecință, a anulat

raportul de evaluare a activității reclamantului în calitate de inspector

școlar al Inspectoratului Școlar al Județului Vrancea în perioada 1 septembrie

2009 - 31 august 2010;

A respins ca

nefondate celelalte capete de cerere.

Cu privire la

excepția inadmisibilității acțiunii, Curtea a reținut că susținerea pârâtei,

potrivit căreia, nu cade în competența instanței de contencios administrativ

verificarea obiectivității evaluării reclamantului vine în contradicție cu

dispozițiile art. X din contractul de management încheiat între părți.

Curtea a reținut că

evaluarea performanțelor reclamantului s-a efectuat în conformitate cu

atribuțiile descrise în fișa postului, anexată la contractul respectiv, așa

încât litigiul de față derivă din pretinsa executare defectuoasă a atribuțiilor

manageriale.

Față de conținutul

art. X din contractul de management, asumată de ambele-părți prin semnarea

contractului, rezultă că natura acestuia este aceea a unui act administrativ,

actele juridice decurgând din executarea sa împrumutând aceeași natură, fiind

irelevant faptul că reclamantul nu este funcționar public și, pe cale de

consecință, nu i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată (funcția

de inspector școlar general neregăsindu-se în lista funcțiilor publice - anexa

I a legii).

A mai reținut Curtea

că, deși o instanță de judecată nu se poate substitui în atribuțiile comisiei

speciale de evaluare, nu înseamnă că cel evaluat nu se poate nicicând adresa

instanței pentru a semnala un pretins comportament abuziv al comisiei, ceea ce

ar echivala cu negarea accesului la justiție, fapt ce contravine dispozițiile

art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pe fond, Curtea a

reținut că reclamantul funcționează ca inspector școlar general din anul 2008

și că activitatea sa a fost evaluată cu calificativul „foarte bine" pentru

perioada 2007 - 2008.

Întrucât criteriile

de performanță nu s-au modificat între timp, Curtea a apreciat că se poate

deduce că în respectiva perioadă reclamantul a avut o strategie de management

pe termen lung care a convins comisia și că aspectele pozitive ale activității

sale au fost preponderente.

Din raportul de

evaluare rezultă că reclamantul a fost apreciat pozitiv și la capitolul

„Asigurarea repartizării resurselor financiare".

În opinia Curții,

faptul că la interval de numai un an, același inspector școlar este

„descalificat" de evaluator prin imputarea lipsei strategiei de management

pe termen lung ori prin lipsa unei evidențe a obiectivelor de investiții, este

de natură a crea serioase îndoieli cu privire la obiectivitatea evaluării, în

condițiile în care între părți există o situație tensionată generată de

încercările repetate ale pârâtei de a identifica motive pentru suspendarea ori

încetarea contractului de management.

Întrucât numirea

reclamantului în funcție s-a făcut, indubitabil, pe baza unui proiect de

management, iar evaluarea anterioară celei contestate în prezenta cauză a adus

în prim plan constatarea unui management de calitate, în lipsa unor reclamații

ori ale unor sancțiuni ale managerului-reclamant, Curtea a apreciat că

atitudinea pârâtei este una vădit abuzivă, șicanatorie.

Deși reclamantul a

invocat că nu i s-a prezentat raportul de evaluare contestat și că a formulat

obiecțiuni la acest raport, pârâta, deși a confirmat existența raportului, nu

l-a înaintat reclamantului nici când acesta a formulat contestație, nici cu

ocazia înștiințării sale de respingerea contestației, dar nici în instanță. De

altfel, pârâta nu a depus la doar niciun înscris cu care să combată motivele

acțiunii de față, limitându-se la a-și fundamenta apărările doar pe trimiteri

trunchiate la jurisprudența a două instanțe naționale.

Având în vedere

faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul ar fi

avut abateri disciplinare în perioada pentru care a fost evaluat, că

abilitățile de manager nu puteau suferi modificări esențiale în decurs de un an

și că pe parcursul perioadei evaluate reclamantul a fost suspendat din funcția

de manager, în baza unor ordine ministeriale contestate în instanță,

funcționând, deci, pe fondul unei atmosfere de tensiune accentuată inerentă

unei stări litigioase, Curtea a ajuns la concluzia că evaluarea contestată este

lipsită de credibilitate și obiectivitate, fapt ce reclamă reluarea sa cu

argumentarea clară și punctuală a cuantificării gradului de îndeplinire a

fiecărui obiectiv din tematica evaluării, dar și cu respectarea dreptului la

apărare al reclamantului, adică cu respectarea dreptului efectiv de contestare

a rezultatului evaluării (în ipoteza în care acest rezultat îl nemulțumește pe

reclamant), în sensul explicitării poziției comisiei de analizare a

contestației pentru fiecare critică declinată de reclamant.

Având în vedere că

instanța nu este abilitată de lege să stabilească calificativul cuvenit

reclamantului, ci doar să vegheze la respectarea legii în procedura de

evaluare, Curtea a admis în parte acțiunea, în sensul anulării raportului de

evaluare și a respingerii celorlalte capete de cerere, ca fiind nefondate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ.

În cadrul motivului

de recurs încadrat în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ, recurentul a

criticat soluția de respingere a excepției inadmisibilității cererii,

susținând, în esență, că instanța de fond și-a argumentat soluția exclusiv pe

baza analizei naturii juridice a raportului de evaluare, fără să verifice

îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește

obiectul acțiunii.

Criticile privind

fondul cauzei au fost încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304

pct. 4 și 9 C. proc. civ. și au vizat următoarele aspecte:

- instanța de fond nu

a indicat care sunt prevederile legale pe care pârâtul le-a încălcat la

emiterea raportului de evaluare, deși prin apărările formulate,

recurenta-pârâtă a menționat că procedura de evaluare s-a efectuat în

conformitate cu prevederile O.M.E.C.T.S. nr. 4149/2009;

- în mod greșit s-a

reținut în motivare faptul că reclamantul nu a avut posibilitatea să ia

cunoștință de raportul de evaluare, câtă vreme nici nu s-a solicitat

comunicarea acestuia, iar pe de altă parte, ordinul în baza căruia s-a

desfășurat evaluarea nu prevedea obligația comunicării raportului de evaluare;

- instanța de fond nu

a analizat toate înscrisurile depuse la dosar, reținând în mod greșit că apărările

pârâtei s-au fundamentat doar pe trimiteri trunchiate la jurisprudența a două

instanțe, la dosarul cauzei existând atât sentințe civile cât și decizii

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție;

- în cadrul motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. recurentul a afirmat că

instanța de fond și-a depășit atribuțiile, în sensul că, s-a pronunțat cu

privire la obiectivitatea comisiei de evaluare apreciind asupra îndeplinirii

criteriilor de performanță deduse evaluării, deși nu a fost învestită să

evalueze activitatea reclamantului.

A susținut recurentul

că instanța de judecată nu se poate substitui angajatorului și prin urmare nu

poate să anuleze un calificativ acordat în urma unei evaluări instituite

printr-o procedură specială.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil,

Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant

I.B. a îndeplinit și exercitat funcția de inspector general școlar începând din

anul 2008, iar activitatea sa a fost evaluată cu calificatul „foarte bine”

pentru perioada 2007 - 2008, criteriile de performanță avute în vedere la

acordarea acestui calificativ, nefiind modificate între timp, ele vizând o

strategie de management pe termen lung, împrejurare necontestată de

recurenta-pârâtă, strategie care se subînțelege că a fost apreciată pozitiv, de

vreme ce calificatul acordat a fost „foarte bine”.

În aceste condiții,

în mod corect instanța de fond a apreciat că acordarea unui calificativ de

„nesatisfăcător” la interval de numai 1 an nu se justifică, în condițiile în

care nu au fost semnalate eventualele deficiențe de natură a anihila în

totalitate aspectele pozitive din cadrul strategiei de management pe termen

lung analizate cu ocazia acordării calificativului anterior (2008). În același

sens, Curtea reține și împrejurarea că acordarea calificativului contestat se

datorează și „tensiunilor” existente dintre intimat și recurentă, generate de

încercările repetate de înlăturare din funcție a intimatului-reclamant.

Or, așa cum rezultă

din probele administrate, numirea intimatului-reclamant în funcția de inspector

școlar, s-a făcut în mod incontestabil pe baza unui proiect de management a

cărui evaluare s-a făcut cu ocazia acordării calificativului „foarte bine” în

anul 2008, ceea ce presupune că schimbarea radicală a viziunii asupra aceluiași

proiect la interval de numai 1 an, reprezintă în fapt o atitudine abuzivă din

partea recurentei-pârâte care, în mod legal a fost sancționată de instanța

fondului prin anularea raportului de evaluare contestat.

În raport ce cele mai

sus reținute, Curtea constată că motivele de recurs invocate de recurentă sunt

neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.

În consecință, având

în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

împotriva Sentinței nr. 190 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Galați - Secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ