ÎCCJ, Decizia nr. 172/2004

în compunerea prevăzută de art. 308 C. proc. civ. Examinând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor de formă, precum și sub cel al încadrării motivelor invocate în cazurile de casare sau de modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 23 august 2001, C.A. a formulat o cerere de revizuire a deciziei nr. 110 din 31 mai 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, întemeiată pe art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ. Prin decizia nr. 3045 din 7 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a respins cererea de revizuire, ca tardiv introdusă, reținând că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului de o lună, prevăzut de art. 324 C. proc.

civ., pentru exercitarea acestei căi de atac. Împotriva acestei decizii, revizuientul C.A. a declarat recurs, fără a indica nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Recurentul a susținut că în mod greșit s-a reținut tardivitatea introducerii cererii de revizuire, în raport cu trimiterea cererii prin poștă, la data de 30 iunie 2001, împrejurare neobservată de instanța sesizată cu cererea de revizuire. Examinând recursul în raport cu dispozițiile art. 308 C. proc. civ., constată următoarele: Recurentul nu a invocat nici unul din motivele de casare sau de modificare reglementate prin art. 304 C. proc. civ. Critica formulată de recurent, neprobată de altfel, nu face posibilă încadrarea acesteia în nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Ca atare, recursul declarat de petentul C.A. urmează a fi respins, conform art. 308 alin. (4) C. proc. civ. Pe de altă parte, hotărârea atacată nu face parte dintre cele susceptibile de a fi reformate prin exercitarea acestei căi de atac, determinate de art. 299 C. proc. civ., cu referire la art. 328 alin. (1) din același cod. Totodată, soluționarea căii de atac exercitate de revizuient excede competenței materiale atribuite Completului de 9 judecători prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, republicată, în sensul că nu privește o hotărâre pronunțată în primă instanță de secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa încât recursul este inadmisibil atât potrivit dreptului comun, cât și potrivit legii speciale.

Este de reținut că normele legale, așa cum sunt prevăzute de legea procesuală civilă, privind sesizarea instanțelor judecătorești în ierarhia și limitele competenței lor, sunt de ordine publică, împrejurare în raport cu care încălcarea acestora duce la nulitatea oricărei hotărâri judecătorești care le-ar nesocoti. Or, admiterea unei căi de atac în alte condiții decât cele determinate de legea procesuală, cu referire în cauză la calea procesuală aleasă, natura hotărârii criticate și competența instanței sesizate, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 308 alin. (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuientul C.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de revizuientul C.A. împotriva deciziei nr. 3045 din 7 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 mai 2004.